Există doar Covid pe lume? Pentru sistemul nostru public de sănătate se pare că da. De două zile mă simt rău. #Răceală. Gen. Timp în care mi-am făcut trei antigenuri de vremuri noi. 150 de lei (nedecontați de nimeni/extrași din mega taxele lunare, firește, căci mai importantă e achiziția de Miguri). Toate negative. Dar ieri,… Citește în continuare Fortify – Emergency Exit
Etichetă: dragomir razvan
Wilderun – Epigone (2022)
E cam riscant să-ți denumești astfel albumul atunci când te avânți pe teritoriul experimentalului și când nevroza nu se mai vrea a fi doar subiect liric. Mirajul Pink Floyd e mereu cu dublu sens. Dar, dacă te numești Wilderun și ai fost o trupă capabilă de o creație precum Veil of Imagination, îndrăzneala e cumva… Citește în continuare Wilderun – Epigone (2022)
Redeem – 999 (2011)
Mor după desenul ăsta! Momentul când am zis că-mi bag ceva-n autoportretele lui Rembrandt care m-au agasat ani de zile. Nici Mona Lisa nu mi se mai pare atât de sexy... iar Munch acum cred că e de-a dreptul emo. Serios, există ceva mai mișto? Cel mai mult îmi place cum fata asta, personificarea vieții,… Citește în continuare Redeem – 999 (2011)
Penumbra – Tormento (2022)
Am avut zilele trecute ocazia să schimb câteva cuvinte cu Luciano Marangoni, unul dintre chitariștii nou înființatei trupe argentiniene Penumbra. Muzicianul încerca să-și promoveze acest single (chat-ul Rock Goes Nightcore) care anunță debutul găștii prin EP-ul omonim, prilej să-mi dau cu părerea. Astfel de talciocuri ce caută reacții - e bine că unele trupe sunt… Citește în continuare Penumbra – Tormento (2022)
Cargo – Povestiri din Gară (1992)
Mă mănâncă undeva să expun iar teoria chibritului capitalist. Coperta debutului Cargo - trupă prin excelență subjugată ambelor perioade marcante românești de dată recentă - ar fi declicul. Mă rezum însă la a cita din piesa de titlu: absurdul din nou a învins. Lumea noastră de azi, aflată sub sectarismul economiei, e la fel de… Citește în continuare Cargo – Povestiri din Gară (1992)
Near Mind – Beyond the Obvious (2015)
Cea mai sigură cale de a corupe un tânăr este să-l înveți să poarte un mare respect pentru cei care gândesc la fel mai curând decât pentru cei care gândesc diferit - Friedrich Nietzsche Un pic periculoasă zicere. Pentru că pot apărea situații când gânditul la fel duce la responsabilitate și vieți salvate. Cazul purtatului… Citește în continuare Near Mind – Beyond the Obvious (2015)
Late Night Savior – In the Aftermath (2017)
Fenomenul (vandabil) Seattle, reprezentat în special de nume precum Nirvana, Pearl Jam și Temple of the Dog, nu mai stârnește interesul de altadată. Totuși, unii nu abandonează ideea de a reînvia un spirit grunge ce părea complet ruginit. Iar formații precum Late Night Savior se numără printre puținii continuatori inspirați. Dar LNS nu este o… Citește în continuare Late Night Savior – In the Aftermath (2017)
Ignea – The Realms of Fire and Death (2020)
Pe noi ne apără Mircea Geoană - și, sper, esențial, Mihaela, dragostea mea. N-avem probleme belicoase. Putem astfel să ne vedem de alte chestii, cum ar fi muzica. Totuși, nu știu de ce, din punct de vedere calitativ, lucrurile arată jalnic pe aici, chiar dacă avem protecții de grad înalt. Și când te gândești că… Citește în continuare Ignea – The Realms of Fire and Death (2020)
Compact – Fata din Vis / Cântec pentru Prieteni (1985-1988)
Trupa Compact este astăzi un subiect revolut. Iertare! Lipsa de activitate consistentă din ultimii 20+ de ani face ca tratarea în cheie critică să fie plictisitoare, mai totul, chiar și sentimental (memorialistic), fiind în prezent sucit pe aproape toate fețele. Îmi rămâne însă senzația că Dan Marin, realizatorul coperții Fata din Vis (singura captivantă din… Citește în continuare Compact – Fata din Vis / Cântec pentru Prieteni (1985-1988)
Celtian – Sendas de Leyenda (2021)
Îndrăgosteală: așa descriu starea de spirit pe care am avut-o după ce m-am întâlnit cu En Tierra de Hadas, debutul frumoasei durdulii Raquel Eugenio (Xana Lavey) alături de acest proiect construit pe rămășițe Mago de Oz. Mărturisesc că de multe ori am ieșit cu căștile în balcon să mă uit la Lună și să mă… Citește în continuare Celtian – Sendas de Leyenda (2021)
Seyminhol – Ophelian Fields (2018)
Alegoria Ofeliei chiar funcționează aici. Coperta (șablonardă) e însoțită (condiționată) de-un freamăt pe care îl cataloghez în primul rând ca fiind argument pentru cei ce susțin că muzica nu și-a spus nici pe departe ultimul cuvânt. O copertă picture in picture care m-a îndreptat către acest album. Da, știu, e plină de clișee, cu toate… Citește în continuare Seyminhol – Ophelian Fields (2018)
Mission Jupiter – Talk To Me (2021)
Din patria tovarășului Lukashenko: una dintre cele mai atrăgătoare născociri lansate în 2021. Da, până și Belarusul răvășit (inclusiv militar) de prelungirile staliniste ne-a depășit. De fapt, nu că ne-a depășit, ci, prin acest disc, chiar ne-a trimis la coada Europei (Ucraina și Bulgaria o luaseră înainte de ceva vreme). Dar să nu bocim excesiv… Citește în continuare Mission Jupiter – Talk To Me (2021)
Place Vendome – My Guardian Angel (2009)
A. Oricât de mult mi-a cășunat pe intelectuali, pe care am ajuns să-i consider principalii vinovați pentru starea nației, băltirea, lașitatea și conjectura lor nefiind anulate de abilitățile cognitive, trebuie să recunosc că mă bucură amendarea anumitor semisavantlâcuri de dată recentă. Să luăm cazul discuției legate de restricțiile bisericești pe timp de pandemie. La televizor… Citește în continuare Place Vendome – My Guardian Angel (2009)
Sermon – Birth of the Marvellous (2019)
Ne întoarcem puțin la profesorul de filosofie Adrian-Paul Iliescu: „Problema României nu este prostia maselor, ci prostia elitelor”. Citind câteva dintre editorialele ziarului Gazeta Sporturilor, cel mai mare cotidian de profil din țara noastră, mai că ne vine să-i dăm dreptate. Luăm cazul domnului Cristian Geambașu, jurnalist important la publicația amintită, cel care în descrierea… Citește în continuare Sermon – Birth of the Marvellous (2019)
Aryem – Dangerous Paradise (2020)
În optica dezastrului Nightwish din ultima decadă, incluzând și supraevaluări de tip Xandria, să vizităm puțin Mexicul. Nu cred că am făcut-o aici până acum. Și ne oprim asupra unui grup înființat imediat după ce icoana finlandeză pare că și-a dat obștescul sfârșit (Imaginaerum - 2011). Dangerous Paradise, debutul trupei Aryem, a apărut însă mult… Citește în continuare Aryem – Dangerous Paradise (2020)
Stria (2012)
E ciudat. Trupa asta de rock alternative, înscrisă în largul concept de muzică creștină, n-ar trebui să iasă din perimetrul topurilor (actuale) MTV/FM. Totuși, îmi transmite o conduită pe care o asociez cu un soi de Pink Floyd Disturbed...ian. În general, găștile alternative (nu metal, electro rock, eu adaug pe aici și ramura metalcore etc.)… Citește în continuare Stria (2012)
Lannon – Heaven’s Gate (2020)
Nota distinctă a supergrupului Lannon e dată fără îndoială de vocea portughezului Johnny Icon. Parcă-i luat din petrecăreții noștri gâjâiți. Cărora li s-au injectat celule Aurelian Andreescu, Demis Roussos și... Phil Anselmo. Iar descrierea muzicii generale o dă avântata din stânga. De la fasonare, postură, până la zâmbetul șmecheresc și arogant, jumătate din imaginea asta… Citește în continuare Lannon – Heaven’s Gate (2020)
Picture Me Broken – Walls of White (?)
Închei aventura stației RGN cu o piesă ce aparține unei trupe care în 2009 primea importante distincții (printre care menționăm premiul MTV - Best Breakout Bay Area Artist), aprecierea culminând în 2012 atunci când Picture Me Broken avea să deschidă singură concertele Alice Cooper sau Marilyn Manson. De atunci, însă, gașca din California n-a mai… Citește în continuare Picture Me Broken – Walls of White (?)
Mosaic – Spectrum / Life/Less (2021)
Desenul ăsta înseamnă pentru mine cam ce a însemnat revelația lui Felix după împărtășania cu schepsis a Otiliei. Doar că suma precedentelor mele foi îi dă și un aer de Ștefan Gheorghidiu. N-aș exagera invocându-l și pe Victor Petrini... ăla era mereu sigur de căcat. Cu tot PTSD-ul indus, studentul la filosofie parcă era mai… Citește în continuare Mosaic – Spectrum / Life/Less (2021)
Dama – Bring Me the Night (2016)
Paginile oficiale ne anunță că numele trupei vine de la pasiunea vocalistei pentru influențele gothice bazate pe arhitectura catedralei Notre Dame. Mesajul e suficient de stereotip pentru a nu avea pretenții enorme. Iar abordarea muzicală cu pricina nu prea avea cum fi altfel decât încadrată pe triada cromatică posomorâtă-senzualitate-emoție neocolită. Și atunci de ce ne… Citește în continuare Dama – Bring Me the Night (2016)
un gând muzical 