Gamma Ray – Sigh No More (1991)

Versurile ce deschid acest al doilea album Gamma Ray sunt reprezentative pentru tot ce înseamnă aspirațiile de moment ale liderului trupei: „I need a new direction / Another thought to serve me right / My mind has got an infection / And there's nothing that seems to help”. Pe de-o parte încă ancorat în stilul… Citește în continuare Gamma Ray – Sigh No More (1991)

Gamma Ray – Heading for Tomorrow (1990)

Într-un univers destul de încrâncenat, zâmbărețul german (de vest - la început) Kai Hansen insista să-și ducă mai departe coconia, deși agitația Helloween l-ar fi putut îndrepta către aspectele mai crude din Walls of Jericho. Perseverența asta s-ar putea numi astăzi ”marketing”. Decadele ce au urmat apariției acestui prim album post-Dovleci aveau să demonstreze sinceritate… Citește în continuare Gamma Ray – Heading for Tomorrow (1990)

Epica – Omega (2021)

Apropierea de proiectul japonez Linked Horizon cred că i-a făcut pe olandezii de la Epica să-și găsească în sfârșit echilibrul și imaginațiunea ce justifică întrucâtva piedestatul intelectual pe care au fost ridicați în ultimii 20 de ani. Omega, noul album, conține mult din puterea de a transmite o idee prin sunete, nu de a face… Citește în continuare Epica – Omega (2021)

ISON – Aurora (2021)

Muzica spațială pare astăzi mult mai vie decât era la începuturile sale. Dacă în anii 60-70 extinderea ideilor simfonice care renășteau prin fazele progressive se potriveau de minune primelor apropieri fizice față de nebuloasa ce fascinase dintotdeauna omenirea, naivitate cerebrală însoțită sonor de acel deja faimor psihedelic controlat, în prezent, datorită răspunsurilor date unor majore… Citește în continuare ISON – Aurora (2021)

Mostly Autumn – White Rainbow (2019)

Un album tras din bazele Pink Floyd. Dacă în ultimii ani am auzit în general mimi, acum avem șansa de a descoperi o extensie. Trupa britanică Mostly Autumn nu este un nume-probă născut doar din niște mari influențe. De altfel, îndrăznesc să spun că din 1995 (anul fondării) și până astăzi, această formație din North… Citește în continuare Mostly Autumn – White Rainbow (2019)

LiSa – Homura (2020)

Câștigătoarea marelui premiu Japan Record Award, numărul 1 în clasamentul Oricon, numărul 1 în clasamentul Japan Hot 100, Platina RIAJ... și lista reușitelor acestei piese poate continua. Compus de către Yuki Kajiura, una dintre cele mai elastice orchestratoare nipone, în interpretarea solistei LiSa (Risa Oribe, numele adevărat), una dintre cele mai populare cântărețe pe teritoriul… Citește în continuare LiSa – Homura (2020)

Helloween (2021)

Un merit important al grupului german Helloween este capacitatea de reinventare. Dincolo de sound-ul specific ce a rămas o constantă de la mijlocul anilor `80 și până astăzi, niciun album nu a avut aceleași atribute (sau doar aceleași atribute). Ultimul material, lansat săptămâna trecută, propune o nouă formulă veche marca rock 'n' roll Pumpkins. Înainte de a… Citește în continuare Helloween (2021)

Dark Horse | White Horse (2021)

Un EP desprins de canoanele folosite în Olanda, fără însă a neglija sound-ul local. Tentativa debarasată deopotrivă cultivată atrage atenția asupra acestui grup format din muzicieni ce lăsaseră impresia că nu își găsesc drumul. Format pe fundațiile (și neîmplinirile) Stream of Passion și ReVamp (cea din urmă fiind probabil - dimpreună cu After Forever -… Citește în continuare Dark Horse | White Horse (2021)

Haruka Tomatsu – Courage (2014)

Tot în ideea unei formule de compromis cu rol educativ, natură mediană asupra căreia muzica noastră nu s-a oprit vreodată (preferând din start fie abrevierile, fie carul înaintea boilor: complet inflexibilă), motiv pentru care cred că scena fonică autohtonă (și societatea în ansamblu) a fost mai mereu confuză, vreau acum să propun japonezul Courage, single… Citește în continuare Haruka Tomatsu – Courage (2014)

Io Earth – Aura (2020)

Am văzut că în România există trei mari tipuri de texte muzicale: 1. cu circuit închis, printr-o homosexualitate zadarnică 2. cu unic scop de a demonstra cât de prost e gustul prost, printr-o teorie a chibritului 3. neîntemeiate, printr-o ignoranță direct proporțională cu contul bancar. Să dezvoltăm puțin 1. Peste tot în lumea cât de… Citește în continuare Io Earth – Aura (2020)

Blind Channel – Dark Side (Eurovision 2021)

Finlanda a trimis iar o piesă rock (acum cu veleități hardcore) la concursul Eurovision. Mai exact, este o melodie aflată între zonele alternative, techno-rock, nu metal, rap-rock și restul abordărilor preferate de posturi ca MTV, însă are și un pic de death metal aerisit tipic locurilor, schimbări de direcție metalcore și atitudine post-punko-funk - de… Citește în continuare Blind Channel – Dark Side (Eurovision 2021)

Krypton – Fără Teamă (1990)

Zilele trecute am avut ocazia să ascult o altă rememorare patriotico-hiperbolică marca Radio România Cultural. De data asta, în discuția prea paradigmatică, tipică aleanului SRR, a fost LP-ul Fără Teamă semnat Krypton, material lansat tocmai în anul de grație 1990. Și, ca român ce a avut șansa să copilărească și pe sonoriatea menționată, dar având… Citește în continuare Krypton – Fără Teamă (1990)

Babymetal – Metal Galaxy (2019)

Metalic s-aud gorniștii, în fund, la cazarmă. - George Bacovia Neometal. Unde stelarul sinonimizat nu e altceva decât perspectiva prin care privim azi către frontiere necunoscute. Mai înzestrați, mai aproape de adevăr, dar cu încă multe confinii de aflat. Exagerez, bineînțeles. Dacă ar fi fost un album bazat pe From Dusk Till Dawn, atunci puteam… Citește în continuare Babymetal – Metal Galaxy (2019)

Babymetal – Metal Resistance (2016)

În primăvara lui 2016, captiv psihozei sociale românești ce vorbea despre schimbări istorice (o mică parte, e drept, majoritatea fiind indiferentă, opusă ori ipocrită), descriam semidoct îmbinarea de (#)rezistență și codana Babymetal sub forma unui citat din Leonardo da Vinci: „Viața este destul de simplă: Faci anumite treburi. Unele eșuează. Altele iți merg. Faci mai… Citește în continuare Babymetal – Metal Resistance (2016)

Babymetal (2010-2014)

Istoria muzicii va consemna acest debut ca fiind parte din categoria albumelor care au agitat foarte mult apele. Problema este că cele două tabere arțăgoase nu prea au simțul realității. Voi încerca succint să lămuresc lacunele care duc în ridicol disputa întreținută de la ultimul ascultător fanatic până la patroni de reviste specializate, dorind totodată… Citește în continuare Babymetal (2010-2014)

Lovebites – Electric Pentagram (2020)

Depinde ce căutăm în muzica de acest tip. Abilități tehnice, asocieri potrivite, sonorități mediate? Atunci este albumul perfect. Dacă însă vrem fresh (fie și retro, după cum se sublinia într-o recenzie Lovebites), lucrurile devin capricioase. Iar dacă pur și simplu ne dorim ceva catchy, e necesară îngăduința de a parcurge tot albumul (cam lung pentru… Citește în continuare Lovebites – Electric Pentagram (2020)

Lovebites – Clockwork Immortality (2018)

Al doilea pas al Lupoaicelor este exemplul perfect de uzură ce vine după o fulminație memorabilă. Încercând să respire prin accesibilitatea power (melodic), fără a renunța la eretism, eufonia, în mare parte din timp nu cacofonică, dar oricum ezitantă, reprezintă un capitol doar pasabil în discografia Lovebites. Lansat de către altă trupă sau în alte… Citește în continuare Lovebites – Clockwork Immortality (2018)

IO Earth – Moments (2012)

Într-un regim pe bună dreptate considerat drept eclectic, acest al doilea album semnat IO Earth mă face să cred că avem de-a face cu un fenomen de tranziție. Se poate discuta ardent despre superba îmbinare a diverselor sonorități, însă ce mi se pare distins este perspectiva punctului de legătură. M-am tot gândit cum să explic… Citește în continuare IO Earth – Moments (2012)

Lovebites – Awakening from Abyss (2017)

Prima oară am auzit de trupa asta văzând poza de mai sus aflată sub un comentariu euforic publicat de Hansi Kursch (Blind Guardian). Inițial crezusem că s-a scrântit ”bardul” (crizele bărbatului de vârstă medie), după care am observat niște ochi oblici și mi-a fost clar: încă o trupă vivifiantă din Japonia. Surpriza mare a venit… Citește în continuare Lovebites – Awakening from Abyss (2017)

Nobodyknows – Hero’s Come Back

Majoritatea reacțiilor apărute în spațiul public după verdictul dat în procesul (televizat - așa-i stă bine oricărui show american) State of Minnesota v. Derek Chauvin arată că de fapt nu se înțelege mai nimic din putregai. În frunte cu președintele Joe Biden și vicepreședintele Kamala Harris, discursurile celor satisfăcuți de sentință invocă sintagme precum ”zorii… Citește în continuare Nobodyknows – Hero’s Come Back