Dark Horse | White Horse (2021)

Un EP desprins de canoanele folosite în Olanda, fără însă a neglija sound-ul local. Tentativa debarasată deopotrivă cultivată atrage atenția asupra acestui grup format din muzicieni ce lăsaseră impresia că nu își găsesc drumul. Format pe fundațiile (și neîmplinirile) Stream of Passion și ReVamp (cea din urmă fiind probabil - dimpreună cu After Forever -… Citește în continuare Dark Horse | White Horse (2021)

Haruka Tomatsu – Courage (2014)

Tot în ideea unei formule de compromis cu rol educativ, natură mediană asupra căreia muzica noastră nu s-a oprit vreodată (preferând din start fie abrevierile, fie carul înaintea boilor: complet inflexibilă), motiv pentru care cred că scena fonică autohtonă (și societatea în ansamblu) a fost mai mereu confuză, vreau acum să propun japonezul Courage, single… Citește în continuare Haruka Tomatsu – Courage (2014)

Io Earth – Aura (2020)

Am văzut că în România există trei mari tipuri de texte muzicale: 1. cu circuit închis, printr-o homosexualitate zadarnică 2. cu unic scop de a demonstra cât de prost e gustul prost, printr-o teorie a chibritului 3. neîntemeiate, printr-o ignoranță direct proporțională cu contul bancar. Să dezvoltăm puțin 1. Peste tot în lumea cât de… Citește în continuare Io Earth – Aura (2020)

Blind Channel – Dark Side (Eurovision 2021)

Finlanda a trimis iar o piesă rock (acum cu veleități hardcore) la concursul Eurovision. Mai exact, este o melodie aflată între zonele alternative, techno-rock, nu metal, rap-rock și restul abordărilor preferate de posturi ca MTV, însă are și un pic de death metal aerisit tipic locurilor, schimbări de direcție metalcore și atitudine post-punko-funk - de… Citește în continuare Blind Channel – Dark Side (Eurovision 2021)

Krypton – Fără Teamă (1990)

Zilele trecute am avut ocazia să ascult o altă rememorare patriotico-hiperbolică marca Radio România Cultural. De data asta, în discuția prea paradigmatică, tipică aleanului SRR, a fost LP-ul Fără Teamă semnat Krypton, material lansat tocmai în anul de grație 1990. Și, ca român ce a avut șansa să copilărească și pe sonoriatea menționată, dar având… Citește în continuare Krypton – Fără Teamă (1990)

Babymetal – Metal Galaxy (2019)

Metalic s-aud gorniștii, în fund, la cazarmă. - George Bacovia Neometal. Unde stelarul sinonimizat nu e altceva decât perspectiva prin care privim azi către frontiere necunoscute. Mai înzestrați, mai aproape de adevăr, dar cu încă multe confinii de aflat. Exagerez, bineînțeles. Dacă ar fi fost un album bazat pe From Dusk Till Dawn, atunci puteam… Citește în continuare Babymetal – Metal Galaxy (2019)

Babymetal – Metal Resistance (2016)

În primăvara lui 2016, captiv psihozei sociale românești ce vorbea despre schimbări istorice (o mică parte, e drept, majoritatea fiind indiferentă, opusă ori ipocrită), descriam semidoct îmbinarea de (#)rezistență și codana Babymetal sub forma unui citat din Leonardo da Vinci: „Viața este destul de simplă: Faci anumite treburi. Unele eșuează. Altele iți merg. Faci mai… Citește în continuare Babymetal – Metal Resistance (2016)

Babymetal (2010-2014)

Istoria muzicii va consemna acest debut ca fiind parte din categoria albumelor care au agitat foarte mult apele. Problema este că cele două tabere arțăgoase nu prea au simțul realității. Voi încerca succint să lămuresc lacunele care duc în ridicol disputa întreținută de la ultimul ascultător fanatic până la patroni de reviste specializate, dorind totodată… Citește în continuare Babymetal (2010-2014)

Lovebites – Electric Pentagram (2020)

Depinde ce căutăm în muzica de acest tip. Abilități tehnice, asocieri potrivite, sonorități mediate? Atunci este albumul perfect. Dacă însă vrem fresh (fie și retro, după cum se sublinia într-o recenzie Lovebites), lucrurile devin capricioase. Iar dacă pur și simplu ne dorim ceva catchy, e necesară îngăduința de a parcurge tot albumul (cam lung pentru… Citește în continuare Lovebites – Electric Pentagram (2020)

Lovebites – Clockwork Immortality (2018)

Al doilea pas al Lupoaicelor este exemplul perfect de uzură ce vine după o fulminație memorabilă. Încercând să respire prin accesibilitatea power (melodic), fără a renunța la eretism, eufonia, în mare parte din timp nu cacofonică, dar oricum ezitantă, reprezintă un capitol doar pasabil în discografia Lovebites. Lansat de către altă trupă sau în alte… Citește în continuare Lovebites – Clockwork Immortality (2018)

IO Earth – Moments (2012)

Într-un regim pe bună dreptate considerat drept eclectic, acest al doilea album semnat IO Earth mă face să cred că avem de-a face cu un fenomen de tranziție. Se poate discuta ardent despre superba îmbinare a diverselor sonorități, însă ce mi se pare distins este perspectiva punctului de legătură. M-am tot gândit cum să explic… Citește în continuare IO Earth – Moments (2012)

Lovebites – Awakening from Abyss (2017)

Prima oară am auzit de trupa asta văzând poza de mai sus aflată sub un comentariu euforic publicat de Hansi Kursch (Blind Guardian). Inițial crezusem că s-a scrântit ”bardul” (crizele bărbatului de vârstă medie), după care am observat niște ochi oblici și mi-a fost clar: încă o trupă vivifiantă din Japonia. Surpriza mare a venit… Citește în continuare Lovebites – Awakening from Abyss (2017)

Nobodyknows – Hero’s Come Back

Majoritatea reacțiilor apărute în spațiul public după verdictul dat în procesul (televizat - așa-i stă bine oricărui show american) State of Minnesota v. Derek Chauvin arată că de fapt nu se înțelege mai nimic din putregai. În frunte cu președintele Joe Biden și vicepreședintele Kamala Harris, discursurile celor satisfăcuți de sentință invocă sintagme precum ”zorii… Citește în continuare Nobodyknows – Hero’s Come Back

Roselia (2018-2020)

Este o reușită exemplificare de ramificație specifică actualei industrii muzicale japoneze. Deja s-a trecut la fructificare raportată aproape în întregime la parametrii locali. Între timp, alții continuă lupta cu morile de vânt anacronice (cazurile fericite). Roselia s-a format în cadrul Bushiroad, una dintre numeroasele uzine nipone care se axează pe confecționarea de tablouri ce includ… Citește în continuare Roselia (2018-2020)

Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)

Intrarea în capitalismul neoliberal a fost pentru destui dintre românii care s-au născut la sfârșitul anilor 80/începutul anilor 90 o perioadă marcată de cele câteva emisiuni optintit luate, preluate sau reciclate fie din era anterioară, fie din ce se putea obține ieftin de afară. Întâmplarea a făcut ca spre finalul mileniului al II-lea, copiii din… Citește în continuare Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)

Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo,… Citește în continuare Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Celtian – En Tierra De Hadas (2019)

Refrene delicioase, Eurovision cameleonic și minimalism deliberat. Acest al doilea album Celtian poate fi simțit ca pe un soi de electroliză a trupei Mecano (cea mai de succes formație iberică – peste 25 de milioane de albume vândute la nivel mondial). Din dorința (circumscrieri) de a cânta în manieră Mago de Oz, dar având totodată deschidere atât către zona… Citește în continuare Celtian – En Tierra De Hadas (2019)

Mindspeak – Eclipse Chaser (2019)

Publicația The Prog Mind descria ultimul album al tinerilor austrieci ca fiind un ornament șaptezecist. Comparativ (n.p.), în România e maculatură de la Post Scriptum (1981!!) încoace. Formația Mindspeak s-a înființat undeva prin 2009-2010, la Viena, atunci când membrii erau studenți. Zece ani mai târziu, deși niciunul tot nu împlinise 30 de ani, se lansează… Citește în continuare Mindspeak – Eclipse Chaser (2019)

Sound Horizon – Märchen (2010)

O carte muzicală. Corpus vast, acest album dovedește fezabilitatea expresiei cinesonore de factură (j)pop culture. Are mult din ce a însemnat The Velvet Underground & Nico. Disc conceptual înscris pe axa estrade, librete, spectacole de revistă, Märchen sintetizează spiritul animat japonez (analogii libere, asociații inventive, afabulații deviaționiste), fiind notabil pe teritoriul scenografiei cantabile. Nu putem… Citește în continuare Sound Horizon – Märchen (2010)

Sound Horizon – Moira (2008)

Industriei muzicale japoneze din prezent pare să nu-i pese de dogme. Senzația mea e că acolo se pleacă frecvent de la gând, nu de la gen. Dacă o idee i se zugrăvește autorului în te miri ce osmoză, atunci fie. Prea puțin există supunere față de legile (moderne) compoziției - poate nu întamplător și scriitorii… Citește în continuare Sound Horizon – Moira (2008)