(…) și trec norii despletiți de vânturi.
Băieții de la Iris referindu-se probabil la foarte interesanții Altocumulus Cumulogenitus de pe Pământ, nori formați prin împrăștierea relativ haotică a Cumuloninbușilor responsabili pentru vremuri intempestiv rele, chiar foarte rele. Raportarea la fulgerele de pe Jupiter, care cică-s de vreo 100 de ori mai crâncene decât orice crâncen de pe aici, fiind probabil lăsată la latitudinea vreunui King Crimson.
Îmi amintesc că, atunci când eram biet pion de Siguranță Națională la Stația Meteo Băneasa, deci nu vreun directoraș sau șefuleț regional scăpat din vedere de viteaza doamnă Buzo, nici vreun pozar de aiurea de la Vârful Omu, îmi plăcea teribil să urmăresc, pe salariul minim pe economie, spre deosebire de mult mai titratele secții ale femeilor de serviciu, ca la deratizarea lui Victor Petrini, dezvoltarea acelor nori despletiți realmente de vânturi.
Codificam norii, întru rapoarte de Siguranță Națională, drept (dacă nu m-a lăsat memoria definitiv) medii de 6 – potrivit codului (de Siguranță Națională) Synop. Era, și aici chiar nu cred că mă înșel, o atitudine de-a mea destul de ciudată, colegii mei fiind absconși sub comoditatea de tip Cb3 – AC7, adică niște nori aflați undeva, careva, întrucâtva joși combinați cu niște nori aflați la înălțimi medii – pe sistemul naiba să-i ia, salariul merge. Desigur, vreau să spun că raportarea Altocumulus Cumulogenitus necesita o minimă observație.
Colegii ăia ai mei și-au continuat aventura, eu am ajuns literalmente pe pastile de nebuni, ba chiar internat în spitalul de psihiatrie Constantin Gorgos. Ghinion!, vorba cuiva.
Cred că a fi vindicativ atunci când situația o cere este o necesitate a meritocrației – deci, prin excelență, o necesitate a democrației.
Imbecilitatea și/sau ignoranța/lipsa crasă de pregătire autentică cred că, într-o lume ce se vrea a fi meritocratică, deci democratică, trebuie taxate – indiferent de consecințele imediate; măcar cu atâta lucru să ne fi ales de pe urma Revoluției din 1989. La urma urmei, Darby Allin, cu tot cu unghiile lui pictate-n negru, este la rându-i un soi de Victor Petrini modern.
un gând muzical 