Știți că Uniunea Europeană a fost marele vis hitlerist: o macro uniune de tip Statele Unite ale Americii care să se închine la același altar. Timpul a trecut, mustăciosul îndrăgostit de o jidancă, până la moarte, lol, e în afară oricăror legi, dar UE s-a nascut post-mortem și indică, centralizat, aproape tuturor ce să facă… Citește în continuare tema Gunther – Das (?) Ring G(h)eneral (2023)

Nu știu dacă arhitecții de la compania Ufotable au plănuit noua dimensiune a profesoarei Mitsuri Kanroji pentru preajma lui 1 iunie, Koinobori fiind în Japonia sărbătorită pe 5 mai - deși, datele de 31 decembrie (ziua Vulpii - protectorul copiilor în mitologia niponă) și 1 aprilie (din rațiuni financiaro-muzicale mai de dată recentă) sunt la… Citește în continuare Yuki Kajiura & Go Shiina – tema Mitsuri vs. Zohakuten (Pharozen cover 2023)

Presupunând că există cineva care pe bune a încercat, dar care n-a putut să se aline cu #like-uri - și care nici nu vrea s-o dea-n hermetism -, noul album al francezilor de la Onlap e foarte nimerit: un Nevermind ce nu implică atât pseudolitote (că atât încape-n căsuța Facebook minus obositorul more...), cât sugerează… Citește în continuare Onlap – Nevermind (2023)

Ieri, m-am trezit la ușă cu două domnișoare foarte prezentabile, ambele cu ochi albaștri și cu părul spre... violet: Doamne-ajută!, vă putem oferi broșura Învăță Să Fii Răbdător?. https://media.tenor.com/fBDU1sbVOaMAAAAM/what-itch.gif Imperativul dubios e modic în context providențial. Și de parcă n-ar fi fost suficient șocul (frustrare mai degrabă - alura indica și alte bijuterii în afară… Citește în continuare The Veer Union – Slaves to the System (2021)

Pe post de vaccin anti-#Grotescula von der Șpaghen, încep foaia asta prin a spune că zilele trecute am avut ce sărbători: crăparea bolșevicului Mitică Baltă. Vorbesc despre nenea ăla bizar, poreclit Cumulonimbus nu atât pentru abilitățile sale meteorologice (rămân legendare oratoriile științifice de la 0215 SRR unde spunea că el e priceput în ce face… Citește în continuare League of Distortion – It Hurts so Good (2022)

Sunetul de cabaret îl cam asociem toți cu Moulin Rouge. De unde și apariția cugetărilor de tip: Unor fetiţe de la cabaret - Fetiţe suave/Cu suflet divin/ Ne servesc cu snoave/Şi SIDA din plin. Asta pentru că ritmul cu pricina e de-așa natură încât subliniează atât estetica fluidă a dresurilor pe jumătate, cât și estetica… Citește în continuare Tardigrade Inferno – Arrival of a Train (2023)

Deși ar fi interesant de detaliat mecanismul, nu-s vreun DJ, în sensul dătătorului de condensatori într-o structură armonioasă, ca să vorbesc mai la obiect despre care-i șpilul tehnic al acestui cover. Dar cum nici licențiat la Conservator nu sunt, asta neîmpiedicându-mă să am tot soiul de senzații fonice, sic!, pe care le mai și tastez,… Citește în continuare One Desire – Never Gonna Stop (Nightcore cover)

Dacă precedentele 10 albume de studio m-au făcut să ascult zâmbitor alături de o bere Alestormistă un pic mai Frozen II, noul disc Elvenking îndeamnă mai degrabă la o cafea. Pentru că venețienii de data asta iau lucrurile în serios, fără a renunța câtuși de puțin la elementele folk (popularitate) de unde pleacă muzica lor.… Citește în continuare Elvenking – Reader of the Runes, Rapture (2023)

Stilul vocalistei Pilvi Tahkola m-a dus cu gândul la un soi de cap cablat privind în gol și totuși recitându-și nestingherit trăsăturile. Inițial, cel puțin comparativ cu Amanda Aalto, fosta imagine Satra, noua membră mi s-a părut plictisită, chiar resemnată. Dar cred că maniera sa aici este premeditată, iar cum recentul studiu Ejobs (deci NU,… Citește în continuare Satra – Travellers (2023)

Încep prin a spune că piesa asta, care tocmai mi-a apărut prin deducții altgoritmice YT, m-a făcut din prima să-mi amintesc cum am perceput-o pe Oana Sîrbu ca parte vocală din generația bucureșteană a primei decade `90, perioadă foarte influențată atât de coloratura Sailor Moon printre blocurile gri, cât și de speranțele alor noștri care… Citește în continuare Fukashigi no Carte vs. Oana Sîrbu

Am recuperat zilele asta câte ceva din povestea Danmachi. O abandonasem după ce zeița Hestia mă enervase că nu-și duce până la capăt pilda fustiței scurte. Dar cineva a insistat că mă voi distra teribil văzând destinul unei prostituate muritoare care, din rațiuni decadente ca efect al meseriei sale, avea convingerea că nu are niciun… Citește în continuare Lampr3a – ROCD vs. Yuka Iguchi – Hello to Dream

Scriam în urmă cu vreo doi ani de zile că nu am nicio speranță legată de parcursul Nataliei Bendre. Și că, cel mult, va fi aplaudată prin show-uri zero TV ca să nu avem probleme. Din păcate, iar am avut dreptate. Pe cât de atractive și promițătoare au fost ideile din piese ca Tărâmul Misterelor… Citește în continuare Natalia Bendre – Nu Vreau / Întotdeauna

She will be the warrior of North and Southern seas Nu-i așa că versurile astea amintesc mai degrabă de Leaves Eyes sau Eluveitie decât de impresia populară Eurovision? Nu că trupele amintite n-ar avea ceva Abba intrinsec, dar asta e altă discuție. Nu știu dacă prezența grupului Voyager (Australia) la concursul Eurovision de anul acesta… Citește în continuare Eurovision 2023 (1)

Oarecum surprinzător, având în vedere tematicile îndeobște promovate prin corectitudinea politică apropiată, până și Netflix nu s-a putut abține și a preluat serialul Demon Slayer. Producție despre care noi scriem încă de când alții se speriau de tramvai. Iar penultimul episod cică a mai crescut audiența, oricum imensă (milioane de copii vândute la nivel global,… Citește în continuare Go Shiina & Yuki Kajiura – temele Genya & Nezuko 2023

Nu știu exact alți intelectuali de TV cum sunt, dar eu am rămas foarte confuz după ce-am văzut cum, în buricul României mileniului 3, se trage, la nevoie, de picioarele unor fete moarte pentru a le fenta Rigor Mortisul - ca să stea liniștite în piramida cauzată de lipsă de locuri în frigidere. Cred că… Citește în continuare Mortemia & Ambre Vourvahis – The Hourglass (2023)

Cu un sunet destul de crud, de casetă, finlandezii de la Negative au oferit în prima parte a anilor 2000 o perspectivă deosebită stilurilor glam & hard adaptate valului alternative tineresc. Țin minte că i-am ascultat prima dată într-o rockotecă bizară ce cred că se afla undeva mai sus de Lahovari. Acum mă mir teribil… Citește în continuare Negative – Since You`ve Been Gone (2010)

Am avut azi-noapte ocazia să-i cunosc pe băieții de la Severed Angel care săptămâna trecută și-au lansat acest album de debut eponim, un disc foarte energic în ciuda motivelor ce-au stat la baza scrierii sale. De fapt, nu e nicio mare contradicție. Americanii pur și simplu, după cum mi-a spus Alex Repetti, vocalistul și unul… Citește în continuare Severed Angel (2023)

Cuplul italian Monica Marozzi - Stefano Corradini au debutat luna trecută cu unul dintre cele mai sensibile discuri pe care le-a oferit anul curent. Despre acest duo nu se știu prea multe. Din câte se pare, ambii își deschid drumul muzical prin Legend. De altfel, proiectul tocmai ce-a fost listat fugitiv prin arhivele de profil,… Citește în continuare Eterea – Legend (2023)

Din informațiile pe care ca banali cetățeni le-am primit prin intermediul presei autohtone, deci având uriașele rezerve de rigoare, efectul deja enervantelor cel mult jumătăți de adevăruri, până la urmă a murit fetița care s-a înecat cu un jeleu într-o școală din satul Geaca (județul Cluj). Credem știrea (ceva mai mult decât masacrul din Belgrad… Citește în continuare Excalion – Once Upon a Time (2023)

Au trecut mai bine de 20 de ani de când regizorii One Piece, cel mai longeviv și cel mai productiv serial animat modern, ne-au dat cu pipeta seama aliterației temei muzicale Very, Very, Very Strongest, o compoziție de sorginte folclor iberic atunci considerată destul de simplistă și prea evidentă pentru a merge credibil mână în… Citește în continuare Shirō Hamaguchi – The Very, Very, Very Strongest (2000?)