Și cum fazele cu adevărat interesante sunt alea pe care le aștepți mai puțin, trupa Beyond the Black, la aproximativ 5 ore după ultima mea foaie, a publicat pe contul oficial YT un mini-cover făcut primului intro Demon Slayer (piesa Gurenge semnată LiSA). :O Dincolo de faptul că nimeni nu avea habar de intenția muzicienilor… Citește în continuare Beyond the Black

În fiecare zi, pe la 7 fără ceva, postul nostru public de televiziune dă niște citate din chipurile mari români înaintea difuzării Imnului Național cu iz euforic de bună dimineața. Acum vreo jumătate de an, pregatindu-mă să mă epuizez neoliberal mai ceva ca Iulia Marin (destui intelectuali susțin că nu-i exclus ca fata să fi… Citește în continuare Go Shiina & Yuki Kajiura – tema Mitsuri 1 (2023)

Pe trupa asta o urmăresc de când mi s-a părut că, dincolo de măștile canine (e o poveste cu iz de ghicitoare în sensul ăsta.... ceva cu transcedența Jimi Hendrix-punte-peste-timpuri), ia în serios aspectele progresive într-un registru punk... dance... pe Wikipedia e clasificată în toate felurile (și melodic hardcore! - cu mult înaintea picioarelor Elizei… Citește în continuare MAN WITH A MISSION & milet – Kizuna no Kiseki (2023)

Meteorologia feroeză, anume schimbări bruște de extremă, a născut și o poreclă stilului locuitorilor de acolo: Tărâmul lui Kanska. Kanska traducându-se ca poate. Porecla a fost dată prin timpul WW2 când până și soldații britanici, oameni virili ce se presupunea că-s căliți în ale meteorologiei ursuze, au ajuns la scurt timp după debarcarea pe malurile… Citește în continuare Ignea – Dreams of Lands Unseen (2023)

Și ca să rămânem într-o notă aproximativă, propun un incantatoriu proiect care își trage seva din cele mai aspre pasaje din Vechiul Testament: Amaseffer (cică termenul în ebraică s-ar traduce ca popor sfânt/ales etc.). Asta si pentru că scena spudaxită ( 😀 știm și noi cuvinte, nu doar HRP sau Ionuț Badea) rock din Israel… Citește în continuare Amaseffer – Exodus: Slaves for Life (2008)

Foarte interesant mi se pare că-n pseudolaicul de factură (la propriu) # ce schițează, printre alte antagonisme categorice potrivite mai degrabă Prințesei Roșii lui Amelie Wen Zhao, un univers lipsit de simboluri visătoare (că alea-s nașpa prin excelență), Patriarhul Daniel, la ultima sa cuvântare ținută cu ocazia Paștilor creștin-ortodox, după lecția semantică decupată din Dicționarul… Citește în continuare Theocracy – Ichthus

Cică NASA a botezat un crater de pe Mercur acum vreo 10 ani în onoarea lui Mihai Eminescu. Simpatic, dacă ne gândim că Luceafărul, la simpla noastră vedere, e Venus. Arată ca stelele! (flashlight-ul smartphone-urilor), zice la un moment dat vocalista Suzuka Nakamoto în interludiul piesei Monochrome din cadrul acestui concert - spre contrazicerea eruditului… Citește în continuare Babymetal – Monochrome (Live at Makuhari – 2023)

Bănuiesc că toată lumea a văzut poza cu acel tată care își ținea de mână fiica moartă - încă prinsă sub efectele recentului cutremur major din Turcia. Și dacă, la drept vorbind, proiectul Babymetal a apărut mai degrabă ca stimulent vital într-o Japonie în care suicidul infantil și adolescentin se află la cote uriașe chiar… Citește în continuare Babymetal – Light and Darkness (Live at Makuhari 2023)

De curând s-a declanșat pe aici o nouă isterie Pantera. Dacă prin anii 90 demența o puteam justifica datorită comercialului Anselmo & co., ce într-o Românie rămasă mult în urmă părea artă sublimă și extrem de rebelă (aproape progresistă), azi zău dacă mai pricep titluri precum alea promovate-n revista Metalhead (ai cărei lideri sunt cunoscuți… Citește în continuare Pantera – Cemetery Gates (partea a doua)

Două știri (publicate în Ursula TV - Digi24 -, ca să nu avem vorbe) mi-au atras atenția în ultima săptămână: În orașul Siret, din județul Suceava, o elevă dependentă era violată de traficanți, în schimbul dozelor. În Constanța, o altă adolescentă dependentă era traficată sexual de cei care o aprovizionau cu droguri Un copil moare… Citește în continuare Babymetal – The Other One (2023)

Acestă trupă olandeză a încercat mereu să meargă pe trei fronturi (epatare simfonică, dezinhibare metal de tip Lemmy și revolta tocilarilor Evanescence nu-metal). Iar trialismul a fost atât de evident încă de la ființarea din 2002 încât ne permite și nouă acum să urmăm exprimarea. Și o facem mai întâi pentru că rușii de la… Citește în continuare Nemesea – Whenever (2011)

Imensul Mercy Falls semnat Seventh Wonder începea cu un monolog înduioșător, rezultatul unui accident rutier nașparliu: (...) The doctors are losing hope, but if nothing changes soon, all we can do is hope that the new procedure will work. You'll get some new bones from our son and I... I have to go. I'll turn… Citește în continuare Kamelot – The Awakening (2023)

De unde să încep... hai de la Shannen Doherty, celebra actriță din Memphis, cunoscută mai ales pentru rolul din Beverly Hills (pe mine, în adolescență, mă... distra... mai degrabă prin serialul Charmed), care suferă de cancer în stadiu terminal. De sân. Nu știu ce remisie. Și căreia statul american, mecanismul adică, i-a ANULAT asigurarea medicală...… Citește în continuare Skillet – Psycho in my Head  / Downstait – Kingdom: American Nightmare

Era să intru în depresie când am aflat că basista Miho Rosana a părăsit grupul Lovebites! Momentele ei solo din clipe precum Hammer of Wrath (probabil cea mai voluptuoasă heavy/thrash piesă din ultimii ani) mi-au făcut mereu pielea de găină... Ei bine, înlocuitoarea, numita Fami - din poza din antent - pur și simplu dă… Citește în continuare Lovebites – Judgement Day (2023) – Lightbringer & Unlucky Morpheus

Am dat zilele trecute peste discursul memorial pe care Paul Lavesque, actor-cascador cunoscut publicului larg drept Triple H, l-a ținut la priveghiul lui Lemmy Kilmister. În esență, DGeneratul X din caragialismul exploziv WWE a spus: muzica (n.p. pentru o intrare în ring) naște mai ales imagine; muzica naște emoții în ce faci de obicei. Și… Citește în continuare Motorhead – The Game (2002)

Ieri a fost o zi interesantă: a mai crăpat un presupus totalitar semidoct: Mihai Șora. Nu știm cât de pe bune este relatarea lui Barbu Brezianu care, chipurile citându-l pe dramaturgul Eugen Ionesco, îl demască pe Șora ca fiind fost turnător pentru securitatea Partidului Comunist Român cu misiuni prin Europa, dar suntem siguri de un… Citește în continuare Celelalte Cuvinte – Așa e Viața Mea

Notă: fără a ne propune să bocim inutil! Combinația asta are oarecare sens, mai ales azi când ambele trupe își lansează noile producții: Insomnium - videoclipul Godforsaken (de pe noul album - Anno 1696 lansat în urmă cu două zile), respectiv Illumishade - single-ul de după conceptualul ECLYPTIC: Wake of Shadows. Și nu doar pentru… Citește în continuare De Dragobete: Insomnium & Illumishade (24 februarie 2023)

Avantasia are piesa omonimă. Nightwish de obicei folosește Nemo/Storytime la bis-uri. Arjen Lucassen (Ayreon) are Intergalactic Space Crusaders. Și lista pieselor-hit din zona pop-metalului simfonic poate continua încă cinci pagini. Pe această listă s-a înscris și norvegianul Andreas Nergård cu al său proiect de operă melodică rock: From the Cradle to the Grave. Țin să… Citește în continuare Nergard – From The Cradle To The Grave (2021)

Celebrul joc video Max Payne este una dintre cele mai cunoscute distopii-povești din era tehnologiei computerizate. Jocul Control cred că este Max Payne minus corectitudinea politică - cam cum cred că trupa Wilderun este Opeth fără kitsch. Iar proiectul de față este tot ce a vrut vreodată să fie pseudoetonantul Poets of the Fall. De… Citește în continuare Old Gods of Asgard – Take Control (2019)

În ultimele zile m-am delectat cu doamna Cornelia Florea, probabil cel mai mișto concurent din istoria divertismentului de Tv cu iz edifiant (Câștigă România, Vrei să fii milionar? etc.). Tipa a câștigat opt ediții (de cultură generală) la rând fără prea mari eforturi. Și dincolo de zâmbetul ei absolut fabulos coroborat cu un soi de… Citește în continuare M.S. – Colț de Cer (2002)