Afectarea circumscrisă a ales următoarele recente zece albume – cu rol mai degrabă de informare.
10. Echosoul – Time of the Dragon
Un disc ce gravitează în jurul piesei cu numărul 4, anume Sister Suicide. Efectul nedefinit, adică accentul pus pe o piesă de mijloc, este o formă de-a spune că incipitul și epilogul își au rolurile lor, dincolo de numerotare, dincolo de Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului. Pe deasupra, Sister Suicide ne amintește de excepționalul eveniment care s-a întâmplat în Lupeni la finele lui 2023, episod ce încă dă din plin seama stării de fapt românești.
9. Scardust – Souls
Nu se ridică la înălțimea magistralului disc Strangers din 2020, dar păstrează sentimentul muzicii făcute dincolo de granițele Articolului, Volumului, Paragrafului, Adunării Comitetului.
8. AVKRVST – The Approbation
Piesa Waving at the Sky, întocmai precum Sister Suicide, ne face cu mâna crâncen înainte de vreme. În jurul acestui single captivant se învârte întreaga poveste norvegiană de față, de unde și reușita parțială ce clasează albumul doar pe locul 8.
7. Primrose Path – Ruminations
Am adăugat trupa asta în catalogul Sky Sound Radio încă din primăvară pentru că, atunci, ascultând extrasul Unrepent, am descoperit un soi de grunge a la Pearl Jam combinat cu un soi de progressive metal a la Backfire. Persoana întâi unde se desfășoară secvențele de bază sunt dublate mereu de un you convingător, atât de convingător încât face să-i mai întrebi de la tine putere pe unii ce mai fac, oricâte tăceri ar urma așijderea.
6. Coroner – Dissonance Theory
Am crescut cu convingerea că trupa asta elvețiană a dat cu adevărat seama metalul tehnic thrash, în ciuda laudelor aduse optzecistului Metallica. Acum, după mai bine de 30 de ani de la apariția ultimului disc, Coroner revine în atenție amintind că cele șapte note nu și-au spus ultimul cuvânt.
5. In Mourning – The Immortal
Cred că este sub precedentul The Bleeding Vail, însă nici nu se îndepărtează de la Wilderun ori Iotunn, găști ce momentan încearcă să cadreze ocluziv sonoritățile death cu cele progressive.
4. Battle Beast – Steelbound
Am ales albumul ăsta, și l-am ales destul de sus în top, tocmai pentru că nu încearcă să facă rabat de la sunetul fundamental pe care-l propune îndeobște: muzica disco. Bașca, există pe acolo faze memorabile, precum piesa Angel of Midnight, care câștigă la orice oră concursurile dansabile. Iar versurile sunt mult peste media subgenului.
3. Elvenking – Readers of the Runes – Luna
Trupa asta cred că a evoluat foarte mult, fie și comparativ cu perioada sa de glorie (aka perioada consolidării bazei de fani – primele albume). Elemente progressive își tot fac loc în melodicitatea găștii, abordare demarată cu ocazia debutului trilogiei de față. Epilogul Luna este o găselniță excelentă pentru a prezenta fenomenologia feminină pe baza căreia italienii încearcă mai nou să fie persuasivi.
2. Philosophobia – The Constant Void
M-am tot gândit anul ăsta de tranziții cum fel de fel de neaveniți și de nemeritocratici ocupă locuri fruntașe în societatea noastră. Și tot observând tema, am ajuns la concluzia că problema României nu e atât prostia maselor cât e prostia elitelor. O piesă precum King of Fools dă seama senzației mele.
- Teramaze – Desire Colours n Lust
Nu, nu am ales albumul găștii australiene, anume The Harmony Machine, ci am preferat să mă limitez la EP-ul de față pentru că adaosul de pe discul mare e redundant. În schimb, ce auzim doar pe Desire Colours n Lust comprimă frustrarea dată de un Primrose Path inocent într-o lume tembelă a fenomenului ghosting. Iar esența lexicală a noastră e indubitabil corelată de vălul ignoranței a la Rawls, contrar I adored you even when I lost all negăsindu-și tăria acestui loc 1 printre Articole, Volume, Paragrafe, Adunări ale Comitetului.
un gând muzical 