Două momente mi-au atras atenția la ultimul DVD Hammerfall, intitulat Live! Against the World, concert ținut în arena MHP din Ludwigsburg, Germania – show ce mi-a amintit deseori de emoțiile pe care le-am trăit la primul concert HammerFall din România, anume apariția trupeților în bodega Hard Rock Cafe din Herăstrău (2011 parcă, imediat după lansarea discului Infected), moment de menționat și pentru că muzicienii în cauză s-au prezentat impecabil, deși de cealaltă parte a scenei ne aflam doar vreo 100 de bizari; dintre care vreo 50 erau angajații clubului lol: 1. balada Second to One, cântată împreună cu Noora Louhimo (ex-Battle Beast) 2. Renegade Medley, o succintă trecere în revistă a celor mai interesante faze de pe albumul Renegade, disc ce la vremea lui a reafirmat în topuri universale heavy metalul chiar si-n detrimentul unor Spice Girls, DJ Bobo ori Madonna, nume ce atunci nășteau pasiuni bănuite.
1… HammerFall a stat mereu bine la capitolul balade. Aproape fiecare moment lin din catalogul suedezilor parcă a dat seama spuselor lui Ioan Gyuri Pascu ce afirma că cele mai mișto balade sunt baladele venite dinspre zona metalică.
Always Will Be rămâne probabil stindardul HammerFall în materie de balade, însă Second to One, de pe albumul Dominion, mi se pare la fel de persuasivă, mai ales din punct de vedere liric. Probabil tocmai scena de duet, de didascalii, de efervescența următorului/următoarei – metodologia perpendicularității eu-ului ideal în raport cu eu-ul real, vorba lui Carl Rogers -, a făcut ca în show-ul menționat să fie cooptată o voce feminină care să acopere anumite versuri din Second to One ce prin excelență erau destinate privitului în oglindă și privitului împrejur.
2… Cred că cel mai potrivit acum ar fi să menționez doar că mi-a apărut o grimasă senzațională ascultând acel Medley încununat cu versurile The Champion: All she needed was a Champion. Întâmplarea de dată recentă face ca ultimul Mortal Kombat să-l fi văzut fix pe 23 mai, ziua când unicornelia noastră avea cândva să moară. HammerFall e o trupă de visuri adolescentine, de accesibilitate, de raportare francă la dificultățile de zi cu zi.
Psihiatra și psihoterapeuta pe care le frecventez mai nou încearcă, cică, să abordeze tehnica Carl Rogers. Iar mie, dincolo de Cioran, îmi vine pur și simplu să le cânt din HammerFall.
Stop and listen just once in a while
To what it has to say
un gând muzical 