În așteptarea concertelor Xandria care vor avea loc în Romania la începutul lunii octombrie (Cluj și București), să ne preocupăm momentan cu noul album de studio semnat Heubaum & co., disc apărut oficial în urmă cu câteva ore.
Cu toate că denominația Xandria există de aproape 30 de ani, Eclipse este de-abia cel de-al 9-lea album din catalog, relativele lansării cu pipeta, în cazul de față, neînsemnând pitrociri nemaipomenite sau albume ce-au acaparat de-așa manieră încât s-a permis lăbărțarea.
Xandria este un proiect care și-a căutat mereu locul pe scena muzicii, încercând abordări evidente, circumscrise anumitor subgenuri. Pe primele patru discuri am ascultat un melodic gothic doom aflat în viziunea cantautoarei Lisa Middlehauve, apoi am testat niște ape-vădit-Nightwish împreună cu vocalista Dianne van Giersbergen pentru ca, recent, în urma cooptării solistei vocale cu numărul 3, anume Ambre Vourvahis, să ni se propună un Xandria mai dedicat structurii de hit, totodată având în abilitățile lui Ambre posibilitatea de a testa mai multe abordări artistice; cu Lisa și Dianne, având în vedere timbrul și maniera, s-a simțit imposibilitatea trupei de a-și câștiga o particularitate.
Și aici vreau să accentuez structura de hit menționată. La urma urmei, pe teritoriul melo metal cu voce feminină nu prea atragi atenția dacă piesele nu ajung să se fredoneze singure: cazul bucăților de pe Eclipse. Nu se poate spune că, valoric, sunt superioare unor faze de pe Ravenheart ori Sacrificium, însă merg mult mai la țintă, se împiedică mai puțin în dorința de a ține sus pretențiosul steag simfonic.
De-aia cred că Ambre e cel mai bun lucru care se putea întâmpla titulaturii Xandria: posibilitatea de a epata mai puțin, capacitatea de a propune o muzică despre care se poate spune că e și naturală, nu doar localizată tare. Grecoaica de la actuala voce Xandria, spre deosebire de precedentele sale, poate acoperi un orizont mai larg – de unde și senzația că piesele de ultimă oră sunt mai directe, mai puțin plecate de la ideea de subgen, mai mult construite invers: de la sentiment către ce o ieși artistic.
Iar abilitatea lui Ambre de a jongla cu fel de fel de procedee vocale – de la pop până la metale extreme – a fost pe Eclipse reliefată în fiecare moment dedicat liantului pe care fata îl joacă în tematicile lirice – care se avântă în a trata atât contemporane probleme sociale (AI), cât și politicile defunctului teritoriu Tanis (apropo de discuțiile teritoriale de azi). Astfel că noul album Xandria e interesant, dincolo de uzualele enervante limitări de subgen.
Rămâne totuși de văzut cum Ambre se poate achita de sarcinile de soprană și în variantă live, Xandria având câteva secvențe din trecut care nu pot fi trecute cu vederea într-un concert serios. Vom ști mai multe în octombrie. Cert e că, până atunci, analogiile extrase datorită acestui disc, precum deja am făcut-o și noi în textul dedicat piesei Colours, fac mai maleabilă viața de zi cu zi.
un gând muzical 