15 august – o rememorare curioasă în ființarea ortodoxiei. De ce curioasă? Pentru că popii ortodoxi continuă să separe dur feminitatea de altar – de parcă însuși altarul (lor) ar exista fără existența feminină.
Dar 15 august, la noi, pe tărâm (și) ortodox, marchează și Ziua Marinei – un prilej ca-n ultimii ani să se contrazică faptic de la vârf spusele lui Kant potrivit căruia starea de minorat este neputința de a se servi de mintea sa fără a fi condus de altcineva.
Și s-o contrazică pe fond pe Fecioara Maria, sărbătorita și PreaAmintita zilei, cea care sugera iubirea aproapelui (calea către diplomație, drumul schimbului irenic). Elitele, folosindu-se de numerologia amintită, nu fac altceva decât să incite și mai tare starea de fapt belicoasă, în detrimentul rațiunii, fiind la cheremul firmelor de armament ce (ne)conduc spre o înzecită (la propriu, financiar) stare de minorat despre care vorbea și Kant.
Pe scurt, în România cel puțin, ziua de 15 august nu face altceva decât să pupe-n fund companii de tip Lockheed Martin – implicit și avuția șefilor de acolo. Deci, să marcheze tare, public, starea de minorat…
Vedem nenorocirea declarativă an de an, indiferent de cine se află la putere. Vedem an de an răstălmăcirea Fecioarei Maria încât să nu se supere magnații firmelor de armament. Toată ambalarea belicioasă: cu susținerea presei, cu susținerea BOR.
Deci, primele 2-3 puteri în stat autohtone, pe 15 august, nu fac altceva decât să-i dea muie Fecioarei Maria.
Fericirea e că, așa cum ne arată istoria, muia aia se întoarce întotdeauna împotriva însetaților de sânge. Vremurile ne spun că e bine, oficial, să ne dăm după cum bate vântul timpurilor (Grotescula Von Der Șpaghen etc.), însă istoria n-a iertat niciodată; marile buboaie se sparg întotdeauna.
Cum n-a iertat-o nici pe Inchiziție, de unde și apariția unor filosofi precum Kant care au trecut testul timpului – filosofi ce au favorizat extensia unor fenomene artistice precum King Diamond.
un gând muzical 