Paginile oficiale ne anunță că numele trupei vine de la pasiunea vocalistei pentru influențele gothice bazate pe arhitectura catedralei Notre Dame. Mesajul e suficient de stereotip pentru a nu avea pretenții enorme. Iar abordarea muzicală cu pricina nu prea avea cum fi altfel decât încadrată pe triada cromatică posomorâtă-senzualitate-emoție neocolită. Și atunci de ce ne deranjăm cu trupa asta și mai ales cu single-ul ăsta?
Pentru că
1. Indiferent de platitudine și de tipare, muzica are și caracteristica de a-și înfrânge cadrele: cu alte cuvinte, dincolo de neoriginalitate și de ciorbe reîncălzite, rămâne opțiunea lui pur-și-simplu-sună-bine.
2. Din întâmplare, am dat în urmă cu câteva ore peste un radio privat (mai degrabă compilație amplă) ce emite pe platforme ca Discord sau Youtube. Acest canal gândit strict din entuziasm își propune o abordare care necesită munci destul de migăloase: fiecare melodie este însoțită de un tablou. Mai exact, de diverse, compatibile fotografic, ipostaze expresive ale unor domnițe agreabile (frumusețea pulsației), desenate în creion (ca stil cioplitor inițial). Totul sub o formă deliberat accesibilă: anime – probabil, cu trimitere la ideea că limbajul respectiv este singurul ce înglobează sociabil (și deosebit, contemporan) artele. Și asta n-ar fi nimic excepțional, doar că trupele asociate nu sunt din prima linie, iar grafica nu pare a se baza nici ea pe figuri cunoscute (sau puțin cunoscute, oricum reinterpretate) publicului larg. Deci, comunitatea – Rock Goes Nightcore – ce se ocupă cu îndeletnicirea menționată (din păcate, abaterile de la nu-metal, alternative, indie, pop punk și gothic sunt rare – profilul devine la un moment dat monoton pentru mine) îmi dă impresia că îsi propune în primul rând lărgirea orizonturilor. Mai rară maniera asta pe social media. În orice caz, perspectiva m-a făcut să văd cu alți ochi mott-ul solistei Barbara Schera Vanoli. Am mestecat delicios totul alcătuit din muzică-imagine-versuri fără a mai ține mult cont de rigori epistemologice.
3. Gașca milaneză Dama lansase doar un singur album în cariera ei (Eirwen – 2011). Discul respectiv are tot ce își poate dori un împătimit de gothic (mai ales dacă el este adolescentă), însă pe mine nu prea m-a mișcat tentativa aia de optică Moonspell acompaniată de o melodicitate Coldplay cam prea contrastantă cu mesajul fundamental. Apoi, formația s-a axat până azi doar pe niște single-uri sporadice, semn al unui soi de căutare neîmplinită. Totuși, în 2016 italienii au scris Bring Me the Night (a mai urmat doar o baladă neglijabilă apărută anul ăsta), piesa pe care am întâlnit-o eu adineauri pe RGN, o compoziție foarte apropiată de grupul olandez Delain, dar oricum mult mai captivantă decât ce se realizase până atunci. Subliniem și paralela electro – Black Sabbath. De fapt, încărcătura epistolei e suficient de mare pentru a nu fi sufocată de străduințe pe care muzicienii în cauză nu le stăpânesc și de care acum inspirat se îndepărtează, de unde și senzația mea că putem da la o parte caracterul epigonal, bucurându-ne pur și simplu de analogii.
4. Pe lângă potriveala gravurii cu stilul muzical, piesa este și în sine deschizătoare de drumuri. Adică tipul ăla de sonoritate pe care îmi doresc să-l menționez cu precădere pe site-ul ăsta. Alți cronicari declamă că vor să deschidă drumuri… prin King Crimson sau Can. Mai rămâne să predăm Hegel la clasa I. Sunt convins că RGN n-a ales-o deloc accidental spre difuzare/șlefuire și, da, sunt convins că mulți dintre prizonierii balonașelor Untold ar putea astfel face un pas în față. Din de-a bușilea spre mers. Poate după aia alergăm.
5. Deși unii cândva își ziceau Pagan Angel, denominație îndeajuns de haioasă pentru a-i omite la rigoare, muzica lor aproape a atins revoluția.
6. „Pisica”de lângă mormântul bunicului vs. guguștiucii de lângă ogivală vs. Akatsuki vs. Date A Live
I saw you when I was in need
Of white and crimson feelings
A place I was looking for
A gaze just to crave for more
And now you stand in front of me
As in our dreams we’re falling
One into the other’s war
Blurred into the other’s core
un gând muzical 