Near Mind – Beyond the Obvious (2015)

Cea mai sigură cale de a corupe un tânăr este să-l înveți să poarte un mare respect pentru cei care gândesc la fel mai curând decât pentru cei care gândesc diferitFriedrich Nietzsche

Un pic periculoasă zicere. Pentru că pot apărea situații când gânditul la fel duce la responsabilitate și vieți salvate. Cazul purtatului măștilor sau spălatului pe mâini.

Dar, în timp ce măsurile (tematica) de protecție împotriva unui virus răsărit din neant relevă mai degrabă lacune educaționale elementare, alte fenomene periculoase s-au (re)întărit din momentul declanșării nebuniei medicale recente: valabilitatea unei singure opinii și denaturarea fondului.

Îndeobște, pro-vacciniștii formatori de opinie au tendința să fie mai nou categorici în toate subiectele. O fi din cauza frustrării provocate de situația generală, de lipsa unui minimum bun-simț. Pregătirea îi împinge firesc către iritări sociale. Cert e că nervozitatea lor s-a extins. Și mă întorc la domnul Cristian Geambașu, dătător cu opinia de căpătâi la GSP, personaj implicat serios în problematica serurilor miraculoase – care, vedem, nu prea salvează atâtea vieți pe cât ne-ar plăcea, zilnic fiind înregistrate în rândurile vaccinaților sute de decese Covid la nivel mondial – și a eticii medicale. Până când jurnalistul nu-și va retrage acel muzica bună vindecă de apucături proaste din descrierea personală de pe site-ul unde scrie, domnia sa va continua să ma intereseze în mod deosebit.

Menționasem în urmă cu câteva săptămâni cum domnului Cristian Geambașu îi stă în gât ideea de bătrân, fentându-și astfel crezurile umaniste pentru care chipurile militează. De asemenea, cum judeca o întreagă scenă muzicală prin intermediul unui exemplu izolat (tipic sofist). Nu m-a citit, cine sunt eu?, deci a continuat spectacolul oribil. Mai întâi prin a unilateraliza demența ce l-a implicat pe Novak Djokovic înaintea turneului de la Australian Open. Chiar colegul său, Dan Udrea, în articolul Nevaccinatul Djokovic nu face nimic ilegal, i-a expus la rândul lui apucăturile samavolnice (după mine, ha!), așa că nu dezvolt subiectul. Dar nu pot trece peste veritabilul calambur (care enervează în sine) și ironiile pornite din scandalul de dopaj care a implicat-o pe patinatoarea Kamila Valieva (15 ani). Și, mai ales, peste sugestia că doar o singură părere e valabilă, pe lângă îndepărtarea draconică de substanță.

Ștrengăria enervează în sine pentru că nu-și sugrumă condiția de Paraziții. În articolul Bunicule, îmi dai să beau și eu?, întâlnim un haz de clasa 0 pregătitoare: paharului de trimetazidină în care fetița și-a pus lăpticul dinainte de culcare

LăpticulKalinka… să depășim momentul… din respect pentru meseria domniei sale.

Notă: Nu mă interesează câtuși de puțin dacă patinatoarele ARTistice sunt dopate până în măduva oaselor. Activitatea cu pricina face parte dintr-o categorie ce nu se încadrează pe tipare sportive tradiționale. De altfel, eu aș scoate complet patinajul artistic din aria competitivă. Senzația asta am avut-o încă de când am văzut-o prima oară pe Evgenia Medvedeva prezentându-și musicalul (mai degrabă vorbim despre specia asta) Sailor Moon, dincolo de întrecerile punctate. Mereu mi s-a părut că un clasament în domeniu echivalează cu inutilitatea topurilor muzicale: robotizarea simțirii. Sensibilitatea primează înaintea oricăror realizări tehnice, așa e natura îndeletnicirii pentru mine. Așadar, însăși polemica dopajului aici mi se pare o hiperbolă cumplită. Pentru că dacă e nevoie de stimuli ca să transmiți un sentiment frumos, atunci primesc – nu mă revoltă actorul plin de (să spunem) Meldonium pentru a-l juca înflăcărat pe Hamlet.

Trecem la ce ne interesează:

O fetiță bea după bunicul și nu se îmbolnăvește, pentru că bunicul este un rus cu anticorpi dobândiți în lupta permanentă cu capitaliștii imperialiști.

Mărturisește că este obosită emoțional, dar patinează ca o zână descinsă din tărâmul de vis numit Siberia.

Aceiași împotriva cărora au luptat bunicii și străbunicii tuturor fetițelor și băieților care patinează pentru Maica Rusie. Taica Occidentul, altfel spus Balaurul, stă însă la pândă și amenință. 

Printre care bag seamă sunt destui compatrioți care s-au născut suficient de recent încât să ignore cât bine ne-au făcut vecinii de la Răsărit. Superb! De-aia e libertate, ca să îi aplauzi pe ăia care vor să o suprime. Let’s ROC(k)! Sau Kalinka?! 

În primul rând, remarcăm sforțarea domnului Geambașu de a pune, orice ar fi, în antiteză spațiul rus cu cel occidental: estul e rău, vestul e bun. Sau, mai bine spus, altă topică e inacceptabilă: atunci când estul e rău, mașinal vestul e într-o lumină dezirabilă, dacă nu chiar favorabilă. Retorica lui Putin e înlocuită de una la fel de inhibantă. Ca și cum Rusia ar fi fost mierea întruchipată atunci când SUA comitea atrocități în Serbia – țară exiugoslavă pe locuitorii căreia domnul Geambașu, în optica alegerilor familiei Djokovic, îi bagă, sofist, într-o singură oală din două în două articole.

Alt editorialist, anume Cătălin Striblea, comentând același subiect, spune: Statul american a recompensat-o (pe antrenoarea patinatoarelor din Rusia) cu 1.200 de dolari cu care și-a cumpărat o mașină. A început să bată America în căutare de talente. Dar ceva nu se potrivea, așa că s-a întors la Moscova, unde medaliile contează mai mult decât viețile. 

Le amintim cu ocazia asta că drepturile pozitive, anume drepturile la sănătate, educație și muncă, au fost introduse la presiunea acută URSS (finele anilor 40 – Declarația Universală a Drepturilor Omului). Sigur, din motive ce nu țin de iubirea conducătorilor sovietici pentru popoare, altele erau țelurile. Dar au făcut-o, e un dat istoric.

Ce doare însă este pierderea din vedere a realității care demonstrează în fiecare secundă că regimul nostru actual, capitalismul (neoliberalism), nu este cu nimic mai bun, pe fond umanist, decât cel de dinainte de 1989. Dăm mai mult din cioc, dar nu ni se asigură calitatea vieții pe care o merităm ca ființe. E tare supărător că jurnalistul, deși a pierdut pe cineva apropiat în tragedia de la Colectiv (nepoata sa), o fată tânără și frumoasă, tot nu s-a trezit, continuând cu veșnica opoziție deformată basmificată Mortal Kombat – Rusia vs. Occident. În spitalele noastre capitaliste nu se investește mai nimic, nici în educație, 99% din personalul medical competent a plecat din țară (slavă deschiderii frontierelor – posibilitatea mărimurilor de a pune mână pe valoroasă forță de muncă), șoselele sunt mașinării de ucis, speranța de viață a tinerelor noastre generații este cu un atomuț mai înaltă decât a celor din Siria, banii importanți fiind livrați în firmele de armament (care niciodată, dar niciodată, n-au intervenit pentru a salva amărâții, ci doar pentru a stoarce resursele statelor uitate de soartă): cel puțin asta ne anunță Klaus Iohannis, cu zâmbetul pe buze, aproape în fiecare săptămână – chiar și-n Starea de Urgență președintele nostru era foarte entuziasmat că România va acorda tancurilor și pușcoacelor cel mai mult PIB dintre toate statele membre NATO… deși Paracetamol și măști nu se mai găseau pe nicăieri. Locurile de muncă dispăreau, apărea scena ca moartea să nu fie provocată doar de virus, ci și de foame, instabilitate specifică Raiului liber în care existăm. Iar remunerația profesorilor (că de acolo ni se trag cam toate ponoasele) a rămas o gogomănie.

Măcar dacă ar fi salvate destine datorită nebuniei armelor, dar așa ceva nu se întâmplă. Țările din plan secund NATO vor trimite aiurea muniție de sute de miliarde de euro în Ucraina pe care, surpriiiiiiiiseeeeeee!, tot populația auxiliară va fi nevoită să le deconteze. Stocurile de gloanțe trebuie regenerate de urgență. Așadar, tot nu vom avea spitale, tot nu vom avea educație. Căci, nu-i așa?, Putin vrea să cucerească planeta! Trebuie disperați să ne înarmăm! O mare tâmpenie, pericole imaginare (Donbas, teritoriu cât se poate de rusesc în practică, nu-i = planeta). Și uite cum Rusia și occidentul (firmele de armament) par a fi iar mână în mână, fără ca nici măcar să-si propună asta neapărat. Banul la ban trage sau cine se aseamănă se adună. Uite cum agitația rusească de fapt joacă IAR (și) în favoarea oligarhiei militare! Fizic, direct, nu va interveni nimeni. De ce ar face-o? Se repetă același scenariu de la Yalta încoace. Eventualele sancțiuni economice pe care occidentul le va aplica Rusiei tot în capul nostru se vor sparge, totul se va scumpi. Gazul din SUA este, evident, mai departe. Costurile în consecință. Vom avea o viață excepțională, liberă! Or, eu n-am chef să mor de foame pentru că mirifica lume liberă nu e în stare să gestioneze în mileniul ăsta niciun fel de criză, dar n-am încotro. Dau din clonț cu un picior în groapă. Cum a fost și când polonezii strigau după ajutor, cum am fost și noi, și ucrainienii (zeci de milioane!) uciși prin înfometare după război, săracii așteptând aiurea un colț de pâine de la occidentul salvator, nu mai vorbim despre dezastrele NATO cauzate în atâtea țări arabe etc. Restul sunt povești de Stăpânul Inelelor.

Prin urmare, de ce aș alege unul dintre polii ăștia de putere? De ce să nu mă gândesc și la alte variante?

Cât despre propaganda de școală CNN din glasul lui Striblea (care altfel e pe felie în privința metodelor de pregătire sportive), noul coronavirus, dacă mai era nevoie, ne-a arătat tuturor cât de mult contează viețile în SUA, se pare unica direcție și unicul mod spre care tindem și noi, spațiu unde prevenția și siguranța sanitară contează cam cât contează azi biletele vechi de autobuz. După cum sublinia Lucian Sârbu la data de 2 aprilie 2020: În particular state așa-zis „democratice” precum Statele Unite ale Americii, care sunt pe cale să devină epicentrul mondial al pandemiei de coronavirus, ar trebui să fie puse la zidul infamiei pentru incapacitatea lor devenită de-a dreptul grotescă de a asigura propriei populații respectarea drepturilor pozitive. Nu este posibil ca în țara cea mai bogată de pe planetă oamenii să nu aibă o asigurare medicală de stat completă, necondiționată de fel de fel de „if”-uri. Nu este posibil ca oamenii să nu aibă concedii de odihnă îndestulătoare, concedii civilizate de maternitate pentru mame, concedii medicale plătite de stat, locuri de muncă stabile, nu mizerabilele „gigs”, pensii decente și tot așa. Pentru toate aceste infamii care, din păcate, „setează” un trend de ticăloșie pe întreaga planetă, Statele Unite ale Americii ar trebui să stea la stâlpul infamiei alături de Coreea de Nord, Arabia Saudită și alte asemenea țări-caricatură, nicidecum în fruntea mesei, la locul de onoare! Dovadă că în mai puțin de 15 ani, iată, America se pregătește să ne distrugă viețile încă o dată: dacă în 2008 a fost nenorocita de criză „subprime”, rezultată din șmecheriile și ticăloșiile financiare făcute acolo, astăzi va fi din cauză că pandemia va lua la ei proporții gigantice, cu milioane de infectați și, cel mai probabil, zeci de mii de morți. De ce? Pentru simplul motiv că în țara lor oamenii nu contează și ditamai imperiul nu e în stare, sau poate că nu vrea, să le ofere oamenilor niște servicii sanitare de calitate, gratuite și intensiv preventive. O fi fost „virusul Wuhan” originar din China, dar nu chinezii îl vor „multiplica” în milioane de exemplare din neglijență și ticăloșie, făcând ca pandemia, și implicit dezastrul economic, să dureze cine știe cât!

În completare, o fi suprimând Rusia libertatea (din Ucraina), dar și occidentul ne-o suprimă pe a noastră zi de zi. Vorbitul neîngrădit – aspect oricum overrated în occidentul corectitudinii politice și cancel culture, cenzura pe rețelele social medial fiind la fel de ascuțită precum securitatea bolșevică – nu este destul pentru a te apropia de libertate. Omului îi trebuie și o predictibilitate cât mai mare, siguranța zilei de mâine, un loc de muncă stabil, asigurare medicală tangibilă, cadrul în care să nu fie numai un sclav corporatist etc. pentru a avea o viață bună. Or, după cum vedem în jur, măcar din perioada Colectiv – Sars-Cov-2, trendul SUA ne afectează mortal.

Fanii selecției naturale (asta e, planeta merge înainte) ne vor spune că ce contează un milion de morți la o populație atât de mare. 2% decese din numărul total de infectați: o nimica toată! Importanți sunt supraviețuitorii! Dă-i dracului pe morți, hai să ridicăm paharul în cinstea Statelor Unite ale Americiii! La cât de splendid ni se servește opoziția mizeriei rusești, mai că-mi vine să cred că cimitirele capitaliste acum pline (dintr-un sigur motiv! chestie, în civilizația supremă, foarte bizară, nu?) sunt doar o iluzie KGB-istă. Paradoxul naște următorul scenariu: liber să vorbesc despre, să zicem, o fată pe care o iubesc, dar care a murit pentru că sistemele de sănătate publice sunt jalnice – apropo, în frumoasa noastră civilizație, tot nu s-a implementat vaccinarea la domiciliu pentru persoanele non-deplasabile! nici nu se poate pentru că nu (mai) există resurse financiare și umane.

Despre reiterația cancel culture, epifenomen pe care domnul Geambașu îl atrenează susținut, vom vorbi separat, altădată. Căci, precum Beethoven a devenit insuportabil în importante universități de muzică din Anglia, probabil nici Ceaikovski nu va mai fi pe placul vestului open mind.

Ba mai nasol, nici măcar nu ni se permite să sperăm, să vrem o lume mai bună. Dacă strâmbăm din nas, automat ni se replică prin bufonerii mai sus menționate. Dacă nu ne convine sistemul-junglă unde ne zbatem, în care doar ideologia economică are importanță, unde viețile ni se croiesc după hazardul bursier, visele și demnitatea omului devenind bunuri de lux, așadar cu nimic mai nobil decât stalinismul, automat suntem puși la zid, putinizați.

Dar eu, deși nu diger reptilieni, nu analizez particule satanice din vaccinuri, nu am senzația că nenii ăia cu spermatozoizi pe cap stabilesc norma din umbră, nu mă pasionează imbecilitățile lui Mihai Voropchievici, unicele trăsături în vizune geambașistă a celor ce nu se închină la occident, ador totuși să pun întrebări, fie și posibil tembele – vad după aia la ce concluzii ajung… măcar să fiu lăsat să încep de undeva. Am convingerea că nu mi-a dispărut dreptul ăsta în calitate de cetățean.

Și, plecând de la aluziile domnului Geambașu, întreb:

Este o simplă coincidență nașterea scandalului Kamila Valieva în plină (așa-zisă) tensiune militară la granița Ucrainei?

Sporturile de iarnă n-au o popularitate ieșită din comun. Pe aproape nimeni nu interesează cu adevărat ce se petrece zilele astea în Beijing. Nu se agită nimeni pentru curling sau pentru bob skeleton, să fim serioși. Iar dacă vreau să văd schiuri la derdeluș spre vânarea țintelor, caut informații despre finlandezii din WW2. Și sunt duduile alea de la snowboard de-o energie molipsitoare, dar nu o să pun niciodată ceasul să sune ca să nu uit să le văd. Dar patinajul (cu precădere) artistic, care e mai mult decât un sport, trezește cel puțin simțuri estetice – poate și săriturile cu schiurile să preocupe într-o doză ceva mai mare (hocheiul e cantitate neglijabilă, vedetele din NHL nefiind prezente). De altfel, dacă veți reciti presa internațională din ultimele săptămâni, veți remarca sublinierea unui unic nume: Kamila Valieva (nici măcar Nils van der Poel n-a stârnit interesul direct proporțional cu performanțele sale). Asta dinaintea isteriei farmaceutice! Fata revoluționase activitatea sa, execuția din programul pe echipe fusese incredibilă – cică e capabilă să execute manevre inaccesibile chiar și băieților. Coperțile știrilor, fie și generaliste, abundau de chipul ei.

Păi se poate? Tânără, vederoasă, orbitoare… chiar acum când rușii vor să destabilizeze extraordinara tihnă sclavagistă a dictaturii consumului?

Pot să mă întreb așa, nu? Am voie? Sau doar retorica permisă de Facebook și de Bruxelles e acceptabilă? Știu că occidentul democrat a scos funcția dislike de pe toate rețelele de comunicare, dar totuși…

Culmea e că presupusul stimulent ilegal nici măcar n-a fost descoperit după evoluția senzațională a Kamilei din primele zile de concurs. Mai exact, e vorba despre un test făcut prin decembrie anul trecut… scos din sertar la țanc, mai ceva ca pălmuirea băsesciană fix (!) în campanie electorală (cu o întârziere, ne aducem aminte, de câțiva ani). Deci, dinaintea începerii Olimpiadei.

În contextul militărismelor curente, nu-i puțin ciudat cum a răsărit furtul tocmai la momentul potrivit?

Pot să mă întreb, da?

Deși formatorii de opinie de tip Geambașu acuză permisiunea Comitetului Olimpic de a o lăsa pe Kamila să evolueze în continuare, pe motive ce țin de vârstă (afectarea minorului oricum neresponsabil pentru acțiunile sale), mă pot întreba dacă nu cumva asta s-a dorit: întreținerea tensiunii pe toate planurile, cu victimă colaterală o puștoaică-faimoasă terminată, suferind, în lacrimi? Pe locul 4, firește, deci fără agitații ulterioare – dacă termina pe podium nu s-ar fi ținut ceremonia de premiere, circ și panaramă, iar adversarele puteau depune contestație, clasamentul urmând a fi stabilit după procesul de rigoare. Acum doarme toată lumea liniștită, mai puțin sufletul fetei. Uite cum n-a mai patinat ca o zână descinsă din tărâmul de vis numit Siberia!

Mă rog, ca să fim scrupuloși, Kamila e din Kazan. Neimportant. Geografia oricum a devenit arbitrară.

Pot să am și eu dubii, nu?

Pot să mă întreb cum dracului, fix în timpul beștelirii Kamilei, Erin Jackson, vitezistă patinatoare de culoare care azi e de-o agilitate divină pe gheață, deși în urmă cu cinci ani nici nu știa ce-s alea patine, a luat (sau vrea presa vestică să ia) caimacul, câștigând în premieră pentru rasa ei o medalie de aur la proba de profil? După furtuna sportivă Kamila, în prezent ni se urlă tautologic pe toate căile libertății de exprimare că medalia istorică americană este, hodoroc tronc, a True Win for Black Girls

De parcă fierul ăla ar înlocui lipsa de neatenție dată școlarizării negrului bronxist de rând care mâine tot n-are ce pune pe masă, fie și cu premiul Hollywoodian obținut la Beijing de către doamna Jackson.

Oare pot și eu să devin campion la șah prin 2025? Sau trebuie ca mai întâi să îngenuncheze vreun polițist pe gâtul vreunui ochelarist? Parcă văd… A True Win for Nerds!

În ritmul ăsta, mă pot aștepta ca peste patru ani să asistăm la introducerea probei pe perechi gay, nu? Să fie și difuzii incluși… mai ușor cu feminina Evgenia Medvedeva pe ritmuri Sailor Moon! De-abia aștept să-i văd chiloțeii Conchitei(ului) Wurst!

După scandalul sexual care a implicat-o pe Simone Biles, altă reformatoare în domeniul evocat, gunoi care scofâlcește rău de tot minunata lume vestică la care se închină unii, nu cumva atacul asupra Kamiliei e și o deflexie prescrisă?

Pot să întreb de ce brațele Serenei Williams erau mai mari chiar și decât ale lui Brock Lesnar? Însuși Geambașu menționează nedumerirea asta la finalul articolului său despre Kamila, semn că nu și-a pierdut definitiv simțul ridicolului (altfel ne ocupam acum cu totul alt subiect).

Pot să cred că Marion Jones n-ar fi fost niciodată desconspirată dacă Derek Chauvin exagera mai prin anii 90?

Și de ce despre baschetbaliștii americani, de culoare, din NBA încă nu se știe dacă au fost vreodată testați pe bune la Jocurile Olimpice? Într-o vreme, ei pur și simplu refuzau răspicat, fără ca nimeni să ia atitudine. Nimeni! Am avut anul trecut Olimpiadă de vară și tot nu ne-am lămurit în privința asta.

Noroc că Anna Shcherbakova, deși acum campioană și la rândul ei extrem de simpatică, nu face parte din categoria avangardiștilor? Pur și simplu e doar o patinatoare foarte bună. Chiar excepțională, dar odată stabilită psihologia maselor, nici măcar zâmbetul ei celest nu mai deșteaptă răsturnarea altor teme (executantă de dublu cvadruplu Lutz!!), fie și ontologice… altfel cine știe ce Nurofen aflam că înghite și aia.

Și noroc că superba Victoria Sinitsina și fățosul ei partener au terminat pe locul doi… în ciuda faptului că au dovedit de ce sunt campionii europeni și mondiali în exercițiu? Tare mi-e că dacă ocupau prima poziție, apăreau subit notele informative potrivit cărora Victoria e agent KGB (din secolul trecut), infiltrată întru destabilizarea lucidității autonomiei… nici Mata Hari nu era la fel de diabolică! Or, rusoaica are niște arme la o adică letale!

Zic și eu… sau am voie să pun doar acele interogații presetate?

Dar dacă Maria Sharapova nu stătea-n drum (rusoaică plecată în SUA, fără a-și schimba cetățenia, neinspirație totală, precum Amanda Anisimova) conceptului Serena Williams? Dacă picioarele ei erau ceva mai scurte? Mai cromatice. Fundul ceva mai halepian? Am mai fi descoperit cum sugea flacoane nasoale?

Dacă își aduce cineva aminte că scandinavii au format Rusia prin strigătul vikingilor RUS! RUS! și se uită mai atent în buletinul lui Nils van der Poel?

Bine că Daniil Medvedev e băiat bun în esență; brusc dă cu bâta-n baltă, de la 2-0 la seturi, într-un scenariu unde Djokovic, tocmai Djokovic, deh, e depășit nutritiv de Nadal, altfel cine știe ce Frankenstein aflam că e și slăbănogul sovietic cu dese răbufniri (cam de cartier, e drept, puțin mai are să depășească golănia lui Kyrgios) dezaprobatoare la adresa corectitudinii politice?

Nu de alta, dar Geambașu tot îl acuză categoric pe Djokovic de dopaj (fundamentat întrucâtva din moment ce tehnicile tenismenului de recuperare sunt interzise în alte sporturi, precum ciclism), deși nu există nicio sentință judecătorească în acest sens. Spirala morții!

Și de ce apare poza Kamilei în toată splendoarea-i pe pagina articolului comentat? Poate pentru că Geambașu știe că-n capitalism cracii mișto vând? Craci de copil cum ar veni, de fetiță, de păpătoare de lăptic… și alte caracterizări ascunse ce probabil ar stârni interesul psihiatrilor, dacă nu chiar al profilerilor… Asta dacă mai tăiem din ipocrizie, mai ales că vorbim despre o febrilitate artistică dincolo de sport.

Întreb, nu dau cu parul leninist! E libertate, nu?

De ce prostituția infantilă a explodat din clipă căderii Cortinei de Fier? Ok, Andrei Duban trebuia să îndeplinească niște îndatoriri mai bizare față de Elena Ceaușescu, gimnastici infernale încununate de un grohăit porcesc și un lichid vâscos, vorba filosofului, dar, în general, copiii erau înainte forțați să recite poezii politice imbecile, acum sunt violați de-a binelea. De ce sunt milioane de site-uri porno cu copii și niciun costumar de bine nu face nimic? De ce nu admitem că deschiderea frontierelor – drepturile negative care în ochii geambasiști sunt suficiente – e însoțită de expansiunea teribilă a traficului de carne vie? Scriem liberi despre muzică în timp ce tone de tineri sunt abuzați cumplit. Pentru mai multe detalii: sunați-i pe Ioanii Neculaii și alți îmbogățiți peste noapte (parcă-n comunism n-aveai voie să ai averi monstruoase), slavă capitalismului!, făuritori de orgii demente. Elon Musk, modelul succesului, se cuplează cu fete cărora le-ar putea fi bunic… în sfârșit. Altfel, poate Sorana Cirstea chiar e îndrăgostită lulea de progenitura magnatului dătător cu paleta într-o minge. Mă pot gândi dacă nu e totuși dragostea cu de-a sila. Dragoste pe foarte mulți bani. Capitaliști. Făcuți nu-mi explic cum, Țiriac-tatăl fiind semianalfabet. Da, da, chipurile scria cărți pe vremea comunismului. Știm însă că Ioan Chirilă era autorul real. Abominațiune în comunism, abominațiune în capitalism. De ce le-aș opune doar între ele?

Bine… și-n capitalism copiii recită poezii politice cretinopate. A se vedea Amanda Gorman.

Dar oare cât de mult influențează corectitudinea sportivă crepitația capitalistelor case de pariuri – organizații puternic promovate de presa unde activează vocal separatistul nostru literat? Oare cât de mult ne uităm de fapt în gol, nu la goluri? Betificarea sponsorizează direct cluburile: anomalie inimaginabilă! Oribil în comunismul ziarelor Scânteia și Sportul unde se cosmetizau blaturile ordinare ale echipelor departamentale, oribil și-n capitalism. De ce m-aș raporta cu abnegație doar la astea două?

Pot să întreb astea fără să fiu acuzat de infectare cu Ciumă Roșie? Pot să pun și alte întrebări decât vrea mișcarea #Rezist?


Să ne și uimim puțin… zilele trecute am văzut dialogul dintre Edi Iordănescu, Radu Naum și Cristian Geambașu într-o emisiune de la Digi Sport. La un moment dat, Naum îl întreabă pe proaspătul selecționer al echipei de fotbal care e cel mai puternic adversar al nostru din grupa Ligii Națiunilor, ce particularități au inamicii noștri sportivi. Clipă în care Geambașu intervine abrupt și grăiește răspicat, declamator: Bosnia și Muntenegru sunt din același spațiu!

Pfaaaaaaaaaaaaaai

UAAAAAAAA

Bă, ești nebun?

Câtă cultură! Câtă perspicacitate! Ce analiză profundă!

Și asta nu e tot. Zilele trecute, tot la Digi Sport, ne-a spus că Leicester a produs o mare surpriză prin câștigarea Premier League.

PFAAAAAAAAAAAAAA

SIUUUUUUUUUUUUUUUUU

Bă, ești prost?

Sunt convins că puteți afla și alte detalii senzaționale dacă îl veți urmări pe cel ce vindecă apucăturile proaste prin muzică. Cum ar fi că Anglia e vecina Scoției, că Roma e capitala Italiei, apa te poate uda, focul te poate arde.. oho, si cum poate arde! Legea gravitației deja e pour les connaisseurs. 

Apoi, cu puțin noroc, poate și cu niscaiva grade (dau și eu cu presupusul, am voie, nu?), veți fi redescoperiți de Ovidiu Ioanițoaia. Pardon, recuperați!

Da, recuperați! Așa ne spune Geambașu în autocaracterizarea amintită de pe GSP. Dar, aveți grijă! Vă trebuie și alte abilități excepționale! De exemplu, după cum mândru anunță domnia sa, el știe să nu pună virgulă între subiect și predicat!

PFAAAAAAAAAAAAAI

WOOOOOOOOOOOW

De-aia el e formator de opinie, iar noi doar niște cetățeni!

Și cică să mă bucur de lumea asta unde scările valorilor sunt evident mucegăite în ultimul hal… spoială cât cuprinde.

Apropo de vopsea, că în fapt de aici voiam să plec cu pagina asta…

Aș fi vrut să mă uit la mai multe întreceri de la Olimpiadă. Dar reclama cu nebărbieritul burtos care înmoaie trafaletul și cu prototipul nevestei care le știe pe toate, inclusiv că aia era culoarea pentru dormitor, e pe ecran mult mai des decât sportul în sine. Stau mereu cu teroare că, fie și îndulcit de Anna ori Victoria, ori Kamila (ha!), dominatoarea teleormăneancă (după accent) va apărea iar și iar și iar și mă va exaspera cu atitudinea egumenă. Sigur, a te compara cu ăia de sub tine nu e calea către progres (cum mereu se raportează Geambașu la dătători cu piciorul/paleta în mingi, de parcă sportivii profesioniști ar avea vreo pregătire intelectuală), dar, totuși, să-i spună cineva că pe planeta asta mor copii de frig că n-au unde să locuiască – din motive de asalturi militare întreținute de luptătorii binelui democratic. Ea, la cât de nașpa și ignorantă e, să fie fericită că i-o trage vopsitorul Gimli. Să-și tempereze tonul absurd! Sau să fie difuzată, dracului, mai rar!

Activează blockeru` ăla… dacă mai văd o reclamă, mă urc pe casă!

Zău, câteodată mă întreb dacă nu cumva e mai bine că GC e moartă încă din comunism: în halul ăsta m-a adus dictatura consumului!

EP-ul Beyond the Obvious, pe fondul crizelor provocate de muierea demiurgă și de discreționari deghizați în heruvimi și serafimi, a picat la țanc. Poate că grecii de la Near Mind, când au scris materialul ăsta, au simțit cam ce-am simțit eu citind articolele lui Geambașu sau holbându-mă la reclamele de la televizor… ups, am zis-o! Stați să vedeți cum mi se va spune: voiaaaaai zece minute de raport agricol pe zi la TVR!!!!!!!?????? Nerecunoscătorule! Nenorocitule!!! Comunistule!!! Votezi cu Codrin Ștefănescu!

Nu mai votez deloc… din 2008… și atunci am simțit că trebuie să fac haz de necaz, punând ștampila pe Uniunea Elenă din România. Perioadă adolescentină… dădusem aiurea peste Platon. Oricum doar idioții votează. Până când nu se vor băga bani serioși în educație, alternativele dinozaurilor necrotici se vor numi decenii la rând USR sau AUR. Iar eu nu vreau să fiu părtaș direct. În fine, să nu intrăm în detalii că ne urchează și Mihai Șora, simbolul luptei anti-comunism #Rezist din postură de… fost turnător (așa cică a zis Eugen Ionesco, nu eu). Sau băiatul ăla cu glugi gatofile foarte implicat social care toarnă asfalt la caterincă prin Moldova, chipurile pamfletar cu iz ameliorator (ȘÎEU… nici în Las Fierbinți sau Vacanța Mare nu găsești poante mai apatice), dar care, pe bune, îi votează pe niște unii care se închină la Lockheed Martin – afectat la modul colectiv, nu ca mine.

Revenind, e diferit de ce ne obișnuiseră trupele de gen cu strigătul împotriva absolutismului cotidian. Alternativul e aici combinat cu doom, stoner si prog. Avem ceva melodic, direct, totodată amprentat de sonorități Tool. Să spunem că regăsim atât faze Candlemass, Kiuas, Mastodon, Evergrey, cât și Korn, Pantera, Rage Against the Machine, Faith no More ori Sepultura. Și ceva subtil Pain of Salvation degajat.

Îmi pare rău că grupul elen s-a destrămat după numai două scurte albume. Muzica dintr-o bucată cred că e reprezentativă subgenului unde se identifică. Avea capacitatea de a stimula (precum pe cei de la RGN) asocieri de tip poza alăturată piesei Scarecrow – dorința stilului de atitudine instrinsec urmărită.

Nu e din aventura (capodopera) distopică Attack on Titan (nu-mi amintesc personajul), dar, în orice caz, mina fetei aflată în afara lumii măcinate de poleială și de punctul în care nu-și mai aparține, îndreptată în direcția opusă teritoriului palpabil, este exact aia pe care o am eu când răsfoiesc părerile ălora care vindecă apucăturile proaste prin muzică bună. Și când văd plânsul Kamilei Valieva – pentru care cred că-s vinovate atât lumile definitive rusești, cât și cele americane.

And now i’m trying, trying not to hide in
My wings now cry, because they can not fly
I named my killings, I crucified my feelings
I stare my shadow, it points me with an arrow

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s