Încep prin a spune că piesa asta, care tocmai mi-a apărut prin deducții altgoritmice YT, m-a făcut din prima să-mi amintesc cum am perceput-o pe Oana Sîrbu ca parte vocală din generația bucureșteană a primei decade `90, perioadă foarte influențată atât de coloratura Sailor Moon printre blocurile gri, cât și de speranțele alor noștri care… Citește în continuare Fukashigi no Carte vs. Oana Sîrbu

Am recuperat zilele asta câte ceva din povestea Danmachi. O abandonasem după ce zeița Hestia mă enervase că nu-și duce până la capăt pilda fustiței scurte. Dar cineva a insistat că mă voi distra teribil văzând destinul unei prostituate muritoare care, din rațiuni decadente ca efect al meseriei sale, avea convingerea că nu are niciun… Citește în continuare Lampr3a – ROCD vs. Yuka Iguchi – Hello to Dream

Scriam în urmă cu vreo doi ani de zile că nu am nicio speranță legată de parcursul Nataliei Bendre. Și că, cel mult, va fi aplaudată prin show-uri zero TV ca să nu avem probleme. Din păcate, iar am avut dreptate. Pe cât de atractive și promițătoare au fost ideile din piese ca Tărâmul Misterelor… Citește în continuare Natalia Bendre – Nu Vreau / Întotdeauna

She will be the warrior of North and Southern seas Nu-i așa că versurile astea amintesc mai degrabă de Leaves Eyes sau Eluveitie decât de impresia populară Eurovision? Nu că trupele amintite n-ar avea ceva Abba intrinsec, dar asta e altă discuție. Nu știu dacă prezența grupului Voyager (Australia) la concursul Eurovision de anul acesta… Citește în continuare Eurovision 2023 (1)

Oarecum surprinzător, având în vedere tematicile îndeobște promovate prin corectitudinea politică apropiată, până și Netflix nu s-a putut abține și a preluat serialul Demon Slayer. Producție despre care noi scriem încă de când alții se speriau de tramvai. Iar penultimul episod cică a mai crescut audiența, oricum imensă (milioane de copii vândute la nivel global,… Citește în continuare Go Shiina & Yuki Kajiura – temele Genya & Nezuko 2023

Nu știu exact alți intelectuali de TV cum sunt, dar eu am rămas foarte confuz după ce-am văzut cum, în buricul României mileniului 3, se trage, la nevoie, de picioarele unor fete moarte pentru a le fenta Rigor Mortisul - ca să stea liniștite în piramida cauzată de lipsă de locuri în frigidere. Cred că… Citește în continuare Mortemia & Ambre Vourvahis – The Hourglass (2023)

Cu un sunet destul de crud, de casetă, finlandezii de la Negative au oferit în prima parte a anilor 2000 o perspectivă deosebită stilurilor glam & hard adaptate valului alternative tineresc. Țin minte că i-am ascultat prima dată într-o rockotecă bizară ce cred că se afla undeva mai sus de Lahovari. Acum mă mir teribil… Citește în continuare Negative – Since You`ve Been Gone (2010)

Am avut azi-noapte ocazia să-i cunosc pe băieții de la Severed Angel care săptămâna trecută și-au lansat acest album de debut eponim, un disc foarte energic în ciuda motivelor ce-au stat la baza scrierii sale. De fapt, nu e nicio mare contradicție. Americanii pur și simplu, după cum mi-a spus Alex Repetti, vocalistul și unul… Citește în continuare Severed Angel (2023)

Cuplul italian Monica Marozzi - Stefano Corradini au debutat luna trecută cu unul dintre cele mai sensibile discuri pe care le-a oferit anul curent. Despre acest duo nu se știu prea multe. Din câte se pare, ambii își deschid drumul muzical prin Legend. De altfel, proiectul tocmai ce-a fost listat fugitiv prin arhivele de profil,… Citește în continuare Eterea – Legend (2023)

Din informațiile pe care ca banali cetățeni le-am primit prin intermediul presei autohtone, deci având uriașele rezerve de rigoare, efectul deja enervantelor cel mult jumătăți de adevăruri, până la urmă a murit fetița care s-a înecat cu un jeleu într-o școală din satul Geaca (județul Cluj). Credem știrea (ceva mai mult decât masacrul din Belgrad… Citește în continuare Excalion – Once Upon a Time (2023)

Au trecut mai bine de 20 de ani de când regizorii One Piece, cel mai longeviv și cel mai productiv serial animat modern, ne-au dat cu pipeta seama aliterației temei muzicale Very, Very, Very Strongest, o compoziție de sorginte folclor iberic atunci considerată destul de simplistă și prea evidentă pentru a merge credibil mână în… Citește în continuare Shirō Hamaguchi – The Very, Very, Very Strongest (2000?)

Și cum fazele cu adevărat interesante sunt alea pe care le aștepți mai puțin, trupa Beyond the Black, la aproximativ 5 ore după ultima mea foaie, a publicat pe contul oficial YT un mini-cover făcut primului intro Demon Slayer (piesa Gurenge semnată LiSA). :O Dincolo de faptul că nimeni nu avea habar de intenția muzicienilor… Citește în continuare Beyond the Black

În fiecare zi, pe la 7 fără ceva, postul nostru public de televiziune dă niște citate din chipurile mari români înaintea difuzării Imnului Național cu iz euforic de bună dimineața. Acum vreo jumătate de an, pregatindu-mă să mă epuizez neoliberal mai ceva ca Iulia Marin (destui intelectuali susțin că nu-i exclus ca fata să fi… Citește în continuare Go Shiina & Yuki Kajiura – tema Mitsuri 1 (2023)

Pe trupa asta o urmăresc de când mi s-a părut că, dincolo de măștile canine (e o poveste cu iz de ghicitoare în sensul ăsta.... ceva cu transcedența Jimi Hendrix-punte-peste-timpuri), ia în serios aspectele progresive într-un registru punk... dance... pe Wikipedia e clasificată în toate felurile (și melodic hardcore! - cu mult înaintea picioarelor Elizei… Citește în continuare MAN WITH A MISSION & milet – Kizuna no Kiseki (2023)

Meteorologia feroeză, anume schimbări bruște de extremă, a născut și o poreclă stilului locuitorilor de acolo: Tărâmul lui Kanska. Kanska traducându-se ca poate. Porecla a fost dată prin timpul WW2 când până și soldații britanici, oameni virili ce se presupunea că-s căliți în ale meteorologiei ursuze, au ajuns la scurt timp după debarcarea pe malurile… Citește în continuare Ignea – Dreams of Lands Unseen (2023)

Și ca să rămânem într-o notă aproximativă, propun un incantatoriu proiect care își trage seva din cele mai aspre pasaje din Vechiul Testament: Amaseffer (cică termenul în ebraică s-ar traduce ca popor sfânt/ales etc.). Asta si pentru că scena spudaxită ( 😀 știm și noi cuvinte, nu doar HRP sau Ionuț Badea) rock din Israel… Citește în continuare Amaseffer – Exodus: Slaves for Life (2008)

Foarte interesant mi se pare că-n pseudolaicul de factură (la propriu) # ce schițează, printre alte antagonisme categorice potrivite mai degrabă Prințesei Roșii lui Amelie Wen Zhao, un univers lipsit de simboluri visătoare (că alea-s nașpa prin excelență), Patriarhul Daniel, la ultima sa cuvântare ținută cu ocazia Paștilor creștin-ortodox, după lecția semantică decupată din Dicționarul… Citește în continuare Theocracy – Ichthus

Cică NASA a botezat un crater de pe Mercur acum vreo 10 ani în onoarea lui Mihai Eminescu. Simpatic, dacă ne gândim că Luceafărul, la simpla noastră vedere, e Venus. Arată ca stelele! (flashlight-ul smartphone-urilor), zice la un moment dat vocalista Suzuka Nakamoto în interludiul piesei Monochrome din cadrul acestui concert - spre contrazicerea eruditului… Citește în continuare Babymetal – Monochrome (Live at Makuhari – 2023)

Bănuiesc că toată lumea a văzut poza cu acel tată care își ținea de mână fiica moartă - încă prinsă sub efectele recentului cutremur major din Turcia. Și dacă, la drept vorbind, proiectul Babymetal a apărut mai degrabă ca stimulent vital într-o Japonie în care suicidul infantil și adolescentin se află la cote uriașe chiar… Citește în continuare Babymetal – Light and Darkness (Live at Makuhari 2023)

De curând s-a declanșat pe aici o nouă isterie Pantera. Dacă prin anii 90 demența o puteam justifica datorită comercialului Anselmo & co., ce într-o Românie rămasă mult în urmă părea artă sublimă și extrem de rebelă (aproape progresistă), azi zău dacă mai pricep titluri precum alea promovate-n revista Metalhead (ai cărei lideri sunt cunoscuți… Citește în continuare Pantera – Cemetery Gates (partea a doua)