Am avut azi-noapte ocazia să-i cunosc pe băieții de la Severed Angel care săptămâna trecută și-au lansat acest album de debut eponim, un disc foarte energic în ciuda motivelor ce-au stat la baza scrierii sale.
De fapt, nu e nicio mare contradicție. Americanii pur și simplu, după cum mi-a spus Alex Repetti, vocalistul și unul dintre chitariștii grupului, inițial au vrut să-și spună Severed Angle. După care, în timpul stabilirii coordonatelor proprii, au apărut câteva deformații oarecum neașteptate: moartea lui Edward Van Halen, legendarul muzician pe care fondatorii SA îl au ca idol, imaginea Capitoliului din Washington, clađirea-simbol reprezentând chipurile teritoriul liber planetar, înconjurată de niște sârmă ghimpată în noul mileniu mai abject ca-n WW1 și, mai ales, de moartea mamei lui Alex – cauzată de același virusuleț ce a arătat foarte clar putregaiul sistemul medical american.
Evenimentele coroborate cică au schimbat angle în angel. Pe fond, răzvrătirea combinată cu particularitățile stilului muzical abordat (simfonic progressive metal melodic) nu a schimbat prea mult perspectiva potențialului ascultător. Doar că asumarea termenului angel denotă și un soi de speranță ce trece cumva în subsidiar tăiatul din sintagmă. Și care potențează elemente prog. din compoziție.
Lăsând la o parte coperta albumului, kitsch manowaresc pe care am ținut să-l subliniez în discuția menționată, nemulțumire pe care băieții au luat-o seren, în sensul că nu au negat apelul la stereotipul genului, nici nu s-au delimitat de adolescența Manowar (fenomen deja transformat în bonton de ocazie printre melomani), nici n-au considerat comentariul meu ca fiind sfârșitul lumii precum fac muzicienii noștri când află că nu-s nici pe departe buricul pământului, titulatura totuși se potrivește cu muzica asimilată evenimentelor strict personale filtrate la mod cotidian, aproape cetățenesc. De subliniat este și faptul că artwork-urile sunt, precum și abordarea muzicală, destul de variate, oferind de toate pentru toți în single-urile ce-au precedat acest album – de exemplu, a se vedea imaginea A Fate Worse Than Death în comparație cu excepționala Bump In The Night 😀 (chiar i-am rugat pe muzicieni să bage niscaiva materiale cu Bump în secțiunea merchandise de pe siteul oficial; aș fi primul cumpărător).
De altfel, Alex a fost foarte deschis și când i-am zis că trebuie să mai lucreze la tehnica vocală. Tipul nu doar că nu s-a simțit ofensat pentru că nu-i aduc elogii (spuneți gândurile sincere trupeților Trooper, Interitus Dei sau Bucovina și veți fi arși pe rugul esteticii în direct la Andrei Partoș), dar mi-a mărturisit că nu avea treabă cu latura vocală până la fondarea SA, de unde și inerentele luări pe arătură. Cool!
Revenind la ce ne interesează aici (noi nu avem abilități de cronicari), Severed Angel mai întâi m-a dus cu gândul la refuzul recent de a-i mai duce trandafiri/bombonici Corneliei. Eram deunăzi cu mama la florărie când țiganul m-a întrebat, văzând că iau doar 4 lalele, de ce nu și spinozeala de rigoare. Auzind, mama, nu tocmai fidelă care la Paștile trecut m-a pus să ma duc neapărat pe acolo pentru că nu-i lăsase nimeni, nimic Corneliei după vizitele Iepurașului, s-a necăjit, din rațiuni evident mai puțin financiare – nu complete însă; linsul respectivei pizdi, potrivit legendelor (garantate de către însăși Constituția României, art. 29) cumva atrage bunăstare: un soi de dar din dar se face Raiul. I-am lămurit cum că-s supărat pe domnișoară.
O adolescentă moartă din 1982 cu siguranță că nu e vinovată de mișcarea neoliberalo-bolșevică prezentă în care nu prea reușesc să mă acomodez. Dar am vorbit atât de mult cu oasele fetei încât am ajuns să am mofturi. Desigur, în definitiv, poate era vorba doar despre satisfacerea tfl-ismului, ce nașpa sunt ăilalți. Probabil asta cred despre ei și muzicienii de la Severed Angel. Că altfel nu și-ar mai fi ales denominația cu pricina – conștiința propriei valori s-ar putea să fie mai obiectivă-n cazul lor.
Nu le-am zis și asta. Riscam să forțez nota. Sunt prea îmbătat de atitudinea autohtonă care cu greu acceptă opinarea dincolo de paragraful, articolul, volumul, pagina, cu toate că muzicienii arătau deschidere pe orice topică. Prin urmare, m-am abținut să le reduc metaforele.
Severed Angel nu e vreo formație care vrea să-și depășească statutul de admirator, dar primează pasiunea pentru ce poate da muzica. Am regăsit sincer în fiecare fază sonoră tot dialogul sorit pe care l-am avut. De-aia cred că avem de-a face în primul rând cu un caz de sentimentalism foarte privat ce-și ridică astfel portativul universal. Iar criteriul jonglării primează prin foile astea. Așadar, menționăm separat debutul Severed Angel, fără a ne dori delimitarea cornelistică veristă de speranțele pe care le avem cu toții.
un gând muzical 