Cică NASA a botezat un crater de pe Mercur acum vreo 10 ani în onoarea lui Mihai Eminescu. Simpatic, dacă ne gândim că Luceafărul, la simpla noastră vedere, e Venus.
Arată ca stelele! (flashlight-ul smartphone-urilor), zice la un moment dat vocalista Suzuka Nakamoto în interludiul piesei Monochrome din cadrul acestui concert – spre contrazicerea eruditului Nicolae Manolescu, erudit care și-a făcut o carieră foarte apreciată din a susține că tehnologia modernă de fapt ne reduce la stadiul de neființe.
În cadrul programului destul de dubios și cu multe forme fără fond denumit Săptămâna Verde ce se desfășoară astăzi prin România, meteodologie care, printre altele, cauzează un tineret forțat să… (amintindu-ne de tristul proiect de lege USR care propunea ca tinerii să fie OBLIGAȚI (huh?) să viziteze nu știu ce muzee obscure bolborosind cât de nașpa a fost comunismul-coercitiv (LOL!)), am avut ocazia să le vorbesc câtorva grupuri de elevi și studenți despre ce făceam io pe platforma stației meteorologice Băneasa.
La final, i-am rugat pe puști să pună orice întrebare doresc.
Și deși colegii mei s-au tot lovit nervos de confuzia astronomie-meteorologie în momentele de interacțiune sinceră (dincolo de articolul, volumul, paragraful, pagina, Emil Bobu, Apocalipsa 3:16 ce ghidează chiar și ghidanții, căci altfel nu prea se poate în România formelor zeificate), chipurile zăpăceală de înțeles, chiar haioasă (ba chiar, cumva, reiterarea importanței interdisciplinelor care pe aici s-au uitat teribil de când cu facultățile-fabrici, contrar gândurilor Greciei Antice), o remarcă venită din partea unei fetițe de clasa a cincea m-a lăsat interzis:
Băiatu`, dar dacă noaptea norii sunt mai greu de văzut – le povestisem că noaptea tipul norilor ne joacă feste din cauza, evident, luminozității scăzute din areal și că Luna luminoasă ne ajută teribil -, de ce nu vă luați după Venus? Că Venus e mereu acolo! Luna se mai ascunde câteodată…
Și când încercam să formulez ceva potrivit articolului, volumului, paragrafului, paginii ca să nu dezamăgesc lumea noastră apropiată mai degrabă de Congresul X cincizecist, mi-am amintit brusc de turele când efectiv nu am avut alt punct de reper decât… Venus. La propriu.
Pe scurt, ca să mă fac mai bine înțeles, sunt anumiți nori care, pe timp de noapte, pun rău în încurcătură. Sunt acei nori foarte înalți care și pe timp de zi sunt uneori destul de greu de interpretat de la nivelul solului bucureștean, darămite noaptea când nu se deosebesc clar dacă Luna nu e vizibilă. Sau dacă nu ar fi Venus. Pentru că reflexia luminii cu pricina ajută observatorul meteorologic să interpreteze cum se cuvine. Și astfel să își îndeplinească îndatoririle întru siguranță națională (așa scria pe contractul meu… LOL!).
Întrebarea fetei reușise să mă facă să traduc altfel momentul cosmologic Babymetal de tip USR vandabil.
Cam cum reușise tipa anonimă cu bombonica prezentă pe 25 decembrie la mormântul Corneliei, cândva ziua morții Corneliei, să mă facă să ascult altfel Gimme Chocolate.
În primul rând, avem de-a face cu feminitatea aia aproape perfectă de prin cărțile minunate. Cred că dacă ar fi să definesc grația, atunci înfățișarea domnișoarei Suzuka din Monochrome live at Makuhari s-ar afla dincolo chiar și de Ioana d`Arc. De altfel, Nastasia Filipova a jucat un rol important în creația marilor trupe de space prog..
În al doilea rând, clipa muzicală amintită readuce, fix azi, în discuție parcursul pe care unii l-au avut plecând la un moment dat de la coloratura Sailor Moon televizată obsesiv într-o lume încă extrem de gri. Monochrome, potrivit dicționarului, s-ar defini astfel: of, relating to, or made with a single color or hue. : involving or producing visual images in a single color or in varying tones of a single color (such as gray). E foarte posibil ca eroinele de scenă fabricate azi să țină cont de istoria globală mai mult decât ar indica simpla sintagmă a universalității artistice.
În al treilea rând, e un Anubis Gate care deschide drumuri.
Poate cineva își mai amintește că Sailor Venus a fost de fapt prima eroină înfățișată publicului larg neocomunist. Și atunci feminitatea era studiată, cum e și acum. Și atunci se intercalaseră tentaculele neoliberalismului, deși contestatarii de frunte vedeau doar pericole din trecut, cum, pe ideologia nouă a jumătăților de adevăr, o fac și în prezent.
Venus, după cum știe toată lumea, este al treilea obiect natural ca luminozitate pe cerul nostru. După Soare și Lună. Critica fetiței mi s-a părut că nu se potrivește deloc cu anumite sisteme de gândire care se simt foarte solide când lovesc în generația tânără. Care generație stă, nemernica, doar cu ochii în telefoanele alea nenorocite… mințind prin omisiune că și de pe telefoanele alea nenorocite se poate citi Eminescu. Sau Kant.
Iar spontaneitatea tinerei Suzuka, afișul Babymetal de scenă, la momentul stelar MC din noul show înregistrat, denotă fix aceleași speranțe pe care le-a avut progresista muzică spațială din anii 70. Diferă doar forma, și bine că diferă, pârghiile ramificându-se între timp.
Că niște unii îl vedeau pe Satana și când a apărut metroul… nu e deloc vina generației tinere.
Notă: Din păcate, deocamdată nu există la liber filmarea pe care ne-am ghidat. Adică nu există încă pe platformele de tip Youtube. Din aceleași rațiuni cretine numite drepturi de autor. Firește, concertul poate fi cumpărat online pentru echivalentul unui pachet de țigări. Sau downloadat de pe eroicele platforme de răspândire a ideilor precum en metal tracker. Iar dacă muzica nu convinge, măcar zâmbetul fabulos al Suzukăi privind la stelele de ziuă nouă ar trebui să fie suficient de persuasiv. Există totuși o versiune animată oficală-n gri pe care o voi atașa acum.
un gând muzical 