Din informațiile pe care ca banali cetățeni le-am primit prin intermediul presei autohtone, deci având uriașele rezerve de rigoare, efectul deja enervantelor cel mult jumătăți de adevăruri, până la urmă a murit fetița care s-a înecat cu un jeleu într-o școală din satul Geaca (județul Cluj). Credem știrea (ceva mai mult decât masacrul din Belgrad după care am putut privi un așa-zis copil – cu bazooka pe spate, căci numărul gloanțelor ar fi necesitat poate o armă ca a lui Arnold în primul Predator – ce îi depășea în statură și kile pe mascații care chipurile l-ar fi reținut pe mucos după rafale) pentru că între timp au apărut numeroase comunicate SMURD & Spitalul Județean Cluj care la unison au zis că fata putea fi salvată dacă i se aplica la timp manevra Heimlich, deci dacă creierașul ei nu era atât de mult timp lipsit de oxigen încât orice știință modernă să va fi fost depășită de situație.
Căci, dacă securitatea esențială minte precum îndeobște minte presa, atunci chiar tragem obloanele și basta. Dar cum încă mai sperăm că nu totul e sub dictonul umbrei 2,15, luăm ca atare această știre, repet, confirmată de către organele noastre de protecție, pentru a ne mai duce iar și minutele aiurea precum zic influencerii importanți: terapie prin scris.
Da, este adevărat că am avut dreptate, în sensul că fetița ar fi trăit dacă fondurile comune s-ar duce acolo unde trebuie. Dacă s-ar fi investit pe bune în siguranța națională (sau, îndrăznesc să spun, mai degrabă în sigurața planetară – viața probabil e cea mai importantă) și-n educație, necesarmente ar fi fost niște supraveghetori prin școala aia uitată de lume, dincolo de niște… adică 1 profesor (de obicei foarte prost înzestrat, că de-aia a rămas într-un sistem remunerat ridicol – cu mențiunea că nu știm detalii militiene despre situația specifică) care să le facă pe toate în virtutea salariului mizer pe sistemul: ai semnat contractul, gata cu dinamica; treci în neoliberalo-bolșevism! Doar ai semnat paragraful x, articolul y, volumul z, pagina ț, rândul q! Ce factură e așa nașpa de-ai semnat paragraful x, articolul y, volumul z, pagina ț, rândul q? Ce e aia factură? Ne interesează doar să paragraful x, articolul y, volumul z, pagina ț, rândul q! Vrei să te fută factura? N-ai citit ce scrie pe ușă, tovarășe?!?! Vrei să #liber Mega Image? Atunci paragraful x, articolul y, volumul z, pagina ț, rândul q! Fie și dacă acolo scrie că Pământul e plat!!!!! ########## noooooooooooormaaaaaaaaaaaaaaalăăăăăăăăă
Și dacă s-ar fi investit neținând cont de avioanele magnifice (arme de ucis) care zguduie cerul patriei, luate cu miliarde și miliarde de dolari (bani publici) din când în când (zilele NATO, mai nou extinse) întru fericirea magnaților firmelor de armament, poate că cei prezenți ar fi fost instruiți și să cunoască manevra Heimlich.
Totuși!
Povestea asta cred că e mult mai plină azi de așa-numita ocurență decât de ne place, nouă, ălora de avem răspuns la toate, să credem.
Iar povestea are în sine un soi de miștocăreală care cam contrazice tinerețea frumoasă și liberă luată de-a gata.
Acum… pe bune! Cum, dracului, o fi să fii fetiță și să mori din cauza unui jeleu rozaliu? Nu de mâna lui Putin, nu de ce nașpa sunt jucătorii de tenis ruși care nu îl iau la palme pe Putin, mama lor de dătători cu paleta în minge care nu sunteți voi sfinți revoluționari!, nici măcar de conspirațiile agentei KGB, firește, Șoșoacă?
Aflând de destinul fetei, mă gândeam că, întâmplător, eu cică știu să aplic manevra Heimlich. Adică m-au învățat și pe mine unii mult mai competenți în șmecherie.
Dar aș fi făcut-o atunci în școala din satul Geaca?
Pe un stern de fetiță de 14 ani? Pe niște coaste destul de ambigue pentru mine, cineva care a fost învățat, nu care și e vreun medicinist cotidian de teren?
Cu alte cuvinte, comunicatul specialiștilor mi se pare că frizează o lume foarte departe de real.
Desigur, cică nu e treaba specialiștilor medicali să-și depășească atributele. Din nou ar fi părut deplasată extrapolarea socială strict din poziția lor. Dacă ar fi făcut-o, dacă s-ar fi exprimat ceva mai liber, iar s-ar fi ofuscat niște intelectuali să scrie tratate peste tratate despre cum specialiștii medicali nu-s aleși și deci că nu își pot depăși cadrul sanitar.
În cazul de față nici nu au făcut-o.
Dar au lansat public acel dacă pe care îl consider a fi estențial în speranța unui viitor mai interesant. Căci pe fata aia oricum n-o mai recuperează nimeni.
Acea introducere în propoziție condițională sintetizează, poate fără luciditatea purtătorilor de cuvânt cu pricina, centrul de gravitate: atenția acordată educației. O atenție care, la noi, tinde spre zero, mai ales de când cu #, cu #Slava și cu alte hashtag-uri ce în definitiv duc doar la Untold, nicidecum pe Sky Sound Radio (din motive de imaginație ucisă din fașă – ca nu cumva să ajungem să gândim fie și fugitiv la molestarea zburătoarelor de ucis cu steluțe pe aripi).
Dar și-n Finlanda ante-cucerirea NATO & UE s-ar fi putut întâmpla ce s-a întâmplat în satul Geaca. Unui copil îi poate scăpa ceva pe partea ailaltă cât ai zice pește, vorba reclamelor norocoase difuzate printre deontologii neoliberali de la TV. Iar atunci e vorba de minute esențiale care nu întotdeauna, fie și-n statele civilizate, pot fi exploatate. Din varii motive care țin de un hazard de-ți vine să râzi ca tâmpitul. E posibil ca ăia care se presupuneau că trebuie să fie cu ochii pe copil (ca să nu i se întâmple ceva rău, mic fiind) să fie pe WC. Vorbesc serios. Nu e deloc un scenariu complet fantezist. S-ar fi putut întâmpla.
Și atunci te întrebi, dincolo de orice neajunsuri sociale, cum de o fetiță a fost ucisă tocmai de-un jeleu? Ajungi să o căinești… că bombonica ei de micuță… ca voia să pape ceva dulce… etc.
Platitudinea e de nedetaliat: că e nașpa ce s-a întâmplat este evident pentru orice om rațional.
Dar rămâne, așa, întrebarea: cum o fi, bă, să fii fetiță și să te omoare fix o bombonică? Adică… LOL! Cinismul e cu atât mai crâncen cu cât tindem să concluzionăm că în cazul ăsta s-ar putea ca nimeni, absolut nimeni, să fie vinovat. Și totuși.. un copil de 14 ani s-a dus pulii de suflet, fără să-și împlinească visele, fără să guste cât de cât din viață, doar pentru că la un moment dat în copilăria lui a vrut să pape ceva dulce.
De-aia am ales ultimul disc Excalion pentru foaia asta.
Un album pe care voiam de câteva săptămâni încoace să-l menționez, dar nu reușeam să găsesc cumva un element comun între riff-ul glacial armonios de tip Amon Amarth ori Insomnium în raport cu melodicitatea (progresivă, nu-i vorbă) acestui grup din Keski-Suomi. Ceva care nici să nu fie recenzie plătită la paragraf, desigur.
Dar după dramă fetei din Geaca nu am știut exact cum să mai iau versul so much is about to come din hitul noului material Excalion (piesa Resolution – cu mențiunea că presa de specialitatea vede marea reușită în Radiant Halo… dar n-aș vrea să plictistesc iar cu norii).
Pentru ea ce mai e de venit? Eventual niște viermi care să-i mănânce creierașul care doar voia să o bombonică.
Totuși, povestea vieții ei nici nu cred că poate implica ceva extreme sau vreun My Dying Bride. La urma urmei era o fetiță care o bombonică. De unde și adaosul de melodicitate Excalion pe care, într-un registru mai grav decât oferă în general stilul muzical implicat, îl consider potrivit unei eventuale ecranizări Geaca de sorginte Kamelot – Angel of Afterlife.
Partea mai bizară, pentru mine, e că am început să-mi rod unghiile gândindu-mă la câte bombonici i-am dus Corneliei! Dacă și pe ea tot ceva dulce a ucis-o? Nu e deloc exclus. Cornelia parcă ar fi compus bizara Amuse Me!
Și tot urmărind rapoartele medicale dinspre Cluj, care s-au sfârșit cu ce am zis mai sus, mi-a dat prin minte să caut pe Google bomboanele specifice anilor 80, vreme când și Cornelia ne-a lăsat doar una dintre cele mai mișto priviri din istorie.
Și chiar pe rândul 3 de pe portalul celebru menționat am regăsit neoliberalismul cu iz comunist numit Okazii: pagina asta
Huh?
Trei obiecte esențiale: o urnă de tip mama lui Undertaker, o altă urnă… în formă de… prăjiturică și un simbol feminin (colierul) cumva asezonat voit dedesubtul miezului. Plus un trandafir aleatoriu. De plastic.
Tablou de sine stătător, de parcă fetița din Geaca s-a mai întâmplat. Puteți cumpăra treaba la numai 45 de lei. :))))) Plus taxele de transport!
Cum ar fi ca și pe Cornelia s-o fi ucis un jeleu? Iar eu să-i fi tot lăsat la mormânt viermișorii Jelly crezând că fac un bine? Fix cam cum mărimurile hashtagesc morții pe măsură ce susțin aruncatul armelor peste gard. Că nici #aistenduizii, iartă-i, Doamne, nu știu ce fac.
Eh… n-am reușit s-o distrez deloc în România modernă după cum îi promisesem cândva comunistuței, dar măcar, dacă s-ar asemăna cumva situația cu fata din Geaca, s-o amuze faptul că-i duc viermișori la oase, ea fiind între timp mâncată de viermi. Și uite cum Resolution chiar pare un dans sobru, după cum ziceau ăia de la Angry Metal: cel mai nimerit prog/power de dramă adolescentină pe 2023. Deocamdată!
Notă: Coperta din antent am ales-o pentru a dovedi, iar, cât de lipsită de potență e presa din România, deși ea, spre deosebire de noi, are grade pe umăr. În timp ce, de exemplu, Antena 3 a ales să folosească pe site-ul oficial o poză random cu niște jeleuri, copiate simplist de pe GettyImage, căci așa se face jurnalismul (CNN?) pe aici, noi arătăm de ce Sky Sound Radio poate călători fie și-n imaginație.
Imediat după Lovitura de Stat din 1989, bunicul meu, a cărui moarte recentă mi-a prezentat-o pe Cornelia, obișnuia să-mi cumpere viermișori (jeleuri) de la un kiosk răsărit atunci vizavi de Secția 1 de Poliție bucureșteană unde domnea tovarășul Pavel Abraham – azi superstar RTV. Ceva turcisme vândute la bucată. Bunicul nu era nici pe departe vreun fan al fantomaticului-la-ananghie Marian Munteanu, dar azi chiar nu-mi explic cum, dracului, nu mi-au scăpat pe partea ailaltă.
un gând muzical 