Și cum fazele cu adevărat interesante sunt alea pe care le aștepți mai puțin, trupa Beyond the Black, la aproximativ 5 ore după ultima mea foaie, a publicat pe contul oficial YT un mini-cover făcut primului intro Demon Slayer (piesa Gurenge semnată LiSA). :O
Dincolo de faptul că nimeni nu avea habar de intenția muzicienilor germani conduși de către Jennifer Haben, o vocalistă aparte (și cu bune, și cu rele) care, prin 2015-2016, promitea enorm atunci când urca brusc, la nici 20 de ani, pe o scenă festivă (! invitație cu atât mai interesantă cu cât aveam de-a face cu reîmprospătări clare în concertul cu pricina) formată din titani în domeniul stilului său muzical (Michael Kiske, Mat Sinner, Bob Catley etc.) și din membri Berliner Philharmoniker Orchestra (sau un alt grup local faimos de profil, nu-mi aduce aminte exact), coincidența ne face să zâmbim puternic.
Beyond the Black nu mi-a confirmat foarte mult așteptările pornite din acel concert, cele cinci albume de studio lansate de atunci fiind destul de șubrede în totalitatea lor, gurile rele opinând că trăsătura destul de dictatorială a lui Jennifer (colegi de trupă schimbați peste noapte dacă se trezea fata cu fața la pernă) a stricat șmecheria, apucătură confirmată de ea însăși într-un interviu acordat după lansarea albumului de debut – zicea ceva cum că BtB e copilul (LOL!) ei și DOAR AL EI – ce-a găsit formația cu toți componenții inițiali concediați fără preaviz, dar rămân câteva piese pe care le consider etalon zonei pop-metal simfonic: In the Shadows, Lost in Forever și Dear Death. Ar mai fi și coverul Motorhead – Love Me Forever, dar n-aș vrea să forțăm nota. 🙂
Ca s-o luăm pe scurtătură, Jennifer, o fată foarte frumoasă cu o voce potentă, a venit inițial în căștile noastre din fabricile care au propulsat și nume precum Miley Cyrus. Da, Jennifer, în tinerețile tinereții, făcea fix ce făcea și ulterioara pseudomanelistă Miley: angajată la musicaluri de tip Nickelodeon. La pubertate și-a descoperit afecțiunea pentru rock (power metal mai exact) și așa…
… și așa a avut ea impresia că, necomplăcându-se conturilor bancare precum Miley, își poate permite orice. Bieții compozitori de In the Shadows au simțit asta foarte nasol pe propria lor piele.
Dar, spre deosebire de textele de specialitate care au învârtit veritabile disertații pe subiectul micuței scorpii, nu vreau ca isteriile domnișoarei Jennifer Haben să acapareze acum atenția. Nici nu vreau să batem monedă pe cât a înțeles Jennifer din ce este Nezuko… deși, faptul că, în videoclipul noului single, poartă costumația uneia dintre personajele noastre celebre, deci cumva ne spune că apreciează doctrina ieșitei-din-cavou-când-e-cazul, poate ar necesita alte comentarii. Alte particularizări poate ar fi nimerite având în vedere că rochia lui Jennifer de pe In the Shadows o considerăm cea mai bestială din tot ce am văzut în ultima decadă dinspre goticismul pop-metal. Și poate că totuși Jennifer și-a amintit altfel de Up we rise / Into the night / We’ll never die / In the shadows / We can break / Out of these days / Darkness will blaze / In the shadows privind la existența eroinei din Demon Slayer.
Mai important în context mi se pare că o titulatură europeană cu potențial, legitimată prin susținerea capilor din domeniu chiar de la început, fie doar și prin intermediul tinerei solistei, s-a aplecat oficial asupra scenei muzicale nipone.
O scenă care, repet, își propune să nu fie doar muzicală, în sensul că apelează la ceva ce putem numi drept interdisciplină. De altfel, trupa Epica, etalon în domeniul de acum, când a ținut morțiș să facă acele coveruri pieselor din controversatul anime Attack on Titan, a declarat pentru Metal Hammer cam același lucru.
Și, la fel, s-a aplecat dintr-un soi de euforie nouă, fără să țină cine știe ce conferințe: EP lansat de pe o zi pe alta! BtB – Gurenge se aseamănă foarte mult cu stilul și cu speranțele textelor noastre.
Notă: Cârcotași cum suntem, credem că timbrul punk al LiSei este mai potrivit decât operaticul lui Jennifer pe felia abordată. Oricum, accentul japonez (uuuuuu-rile alea) pe care l-a dobândit solista Beyond este de apreciat. Apelul la autoritate (adică răspândirea unor idei mișto) contează însă mai mult.
Atașez noua găselnița visând la extraordinara Nezuko și piesele marca proprie BtB care mi-au plăcut cel mai mult din catalog.
un gând muzical 