Meteorologia feroeză, anume schimbări bruște de extremă, a născut și o poreclă stilului locuitorilor de acolo: Tărâmul lui Kanska.
Kanska traducându-se ca poate. Porecla a fost dată prin timpul WW2 când până și soldații britanici, oameni virili ce se presupunea că-s căliți în ale meteorologiei ursuze, au ajuns la scurt timp după debarcarea pe malurile feroeze la concluzia că întotdeauna se poate mai ciudat.
Islands of Maybe ar fi transcriptul istoric.
Iar trupa Ignea, prin I Tokuni, făcea o descriere destul de pertinentă situației locale, cu mult mai precis decât a făcut-o în restul sonorităților metalizate cu iz dramatic.
Destul de ciudat e că, prin pandemicul globalizat din 2020, suculentul sentiment ucrainean venit din partea acestei trupe cu (de atunci) tendințe locale evidente l-am absorbit doar prin intermediul unui cover de sorginte feroeză: I Tokuni (Eivor), parte din albumul The Realms of Fire and Death.
Iar când zic tendințe locale, firește, mă refer la griul Kievian care n-a fost colorat câtuși de puțin din 1990 încoace, deși, între timp, au răsărit pe acolo conduceri de bine #.
Nu de alta, dar, fix pe când Ignea propunea al doilea album de studio, se lansase acel cascadorian documentar care condensa o anumită frustrare, difuzat și la noi (Travel Channel parcă), unde un foarte tânăr ucrainean fristaila se lua la trântă, filmat, desigur, cu rămășițe sovietice.
Așa-zis rămășițe. De fapt, monștrii care-l necăjeau pe fristaila era prezentul ce refuză să se dezică de nașparlozenii și de foști elfi actuali orci. De parcă acel gri, explicit și-n stațiile de metrou din Kiev, și-n fabricile aparent părăsite, dar totuși păzite vexant de te miri ce milițieni (polițiști adică – vorbim despre Kievul anilor 2020, pardon!), era în completă antiteză cu datul său incidental pe placa aia rotativă.
Secvențele din regia cu pricina au mers excelent cu sunetul din I Tokuni. Poate pentru că Eivør Pálsdóttir, deși nu direct adepta metalismului Ignea, a reușit în chamber pop-ul ei feroez să capteze vântul năprasnic specific geografiei sale.
Azi… după lansarea acestui nou album, notat cu 9.5 (din 10) în publicația The Prog Mind, cu mențiunea din partea cronicarului ~ This is definitely one of my favorite albums so far in 2023 ~, s-ar putea să vorbim un pic diferit despre Ignea.
Și asta pentru că toate piesele de pe Dreams of Lands Unseen au, pe model Vuur, câte un pic din folclorul local. Călătorind prin lume, Ignea adaugă în simfonicul ei death metal universal câte ceva din muzica folclorică specifică vizitei.
Nu este deloc o idee originală. Și nici adaosul subliniat nu dă pe spate mai mult decât ar face-o Orphaned Land pe repede înainte sau Wagakki Band interpelați de către Alissa White Glutz (poveste reală! LOL!).
Dar, într-un context foarte actual, așa cum strict personal (probabil adiacent, dacă nu chiar greșit) am înghițit mereu muzica Ignea, aș forța un pic lucrurile catalogând noul material Ignea drept antiteza preceptelor televizate.
În timp ce suntem bombardați peste tot de Zelenskienisme care pun preț doar și doar pe aruncatul armelor peste gard (îmbogățirea firmelor de armament americane), Ignea, călătorind așa cum o face aici, pare că…
… și aici probabil intervine ceva mai mult decât ar trebui: particularul.
Mă uit chiar acum la ministrul Daea care n-a găsit ceva mai bun de bolborosit, transpirat tot, în contextul crizei agronomice naționale – cauzate de haștagismul Slava – decât: trebuie… să… găsim… neapărat… un… compromis…
Fermierii români sunt în pragul dezastrului pentru că #Slava.
Adică aproximativ 4 milioane de români. Neincluzând aici și rudele celor 4 milioane de fermieri (declarați oficial) – numărul ar fi dublu, deci cam jumătate din populația României (!).
Ca să o luăm pe scurtătură, facilitațile de care Ucraina beneficiează via UE TV sunt similare adulațiilor de ocazie prin intermediul cărora Ucraina a câștigat anul trecut concursul de la Eurovision.
N-a contat că melodia aia a fost de absolut căcat. Conta #-ismul: bula în care ipocriții și imoralii cred că se mai spală de păcatele veritabile.
Și nu contează că jumătate dintre români sunt în pragul dezastrului în timp ce directivele Scursurei von der Șpaghen ne spun că a nu fi precum în Marea Britanie ante-Brexit, adică în UK-ul unde ăia cu turbane luau prin excelență concursurile de angajare doar fiindcă aveau turban și, eventual, un Coran sub braț, în detrimentul băștinașilor care nu aveau turban și Coran sub braț – înseamnă a fi de căcat.
Oamenii din Ucraina care încă mai sunt în viață și care vor să se uite la Nezuko, să zicem, să se împlinească prin meritocrație, în speranțele lor nu vor putea fi niciodată ajutați aruncând arme peste gard doar și doar spre propesperitatea magnaților NATO. Ei, oamenii originari din Ucraina, vor fi ajutați doar dacă se acceptă realitatea și se fac compromisurile pe care, probabil, fără să vrea în popularitatea sa televizată, Daea a pus accent.
Și apoi i-am lăsa pe ăștia din Ucraina plecați acum care-ncotro să se desfășoare, liniștiți, undeva. Fără a fute alte vieți, fără a discrimina pozitiv, fără a forța geografia.
Nu vreau să le pun vorbe-n gură muzicienilor de la Ignea. Am mai facut imprudența asta categorică în privința Detach (altă trupă foarte interesantă din Ucraina)… ca să citim apoi că Deep and Down a fost (re)compusă pentru că rușii sunt Sith, Zelenski e Obi Wan Kenobi și alte tembelisme tranșante. Voaiajul lor e oricum interpretabil. Dar am senzația că exaltarea folclorului la care Ignea face apel pe noul disc se rezumă mai degrabă la dorința de a te bucura după oricare idei, oricând, că paravanul apăratului pietricelelor nu înseamnă mare brânză în comparație cu a trăi.
Dar mi se pare că cel puțin domnișoara Bogdanova, în ciuda registrului catastrofic, vrea să se bucure de tot ce-i oferă viața. Că vrea să poată călători, fie și-n imaginație. Nu mi se pare deloc că vrea să țină în mâini mitraliere (aruncate peste gard) ca să-și ia niște unii like-uri care până la urmă să-i propulseze în doișiunșferțimea achitaților de focul Gheenei. Care foc al Gheenei s-a iscat și pentru că-n educație nu am investit nimic, căci cerințele NATO din PIB-urile… dar hai să nu mai dramatizăm.
Fie că Ignea recentă e ascultată hashtag-isto-ursuelian, fie că e ascultată făcând compromisuri, The Prog Mind, publicație ce se ferește să iasă din zona de confort muzical, spune așa: Helle’s lays down some of the best vocals of the year!!!!
Iar dacă fata asta din Ucraina sună atât de bine, și eu îndrăznesc să spun că sună absolut fabulos, nu mai bine s-ar face absolut orice ca să nu moară aiurea? Poate că mai are și alte de albume de înregistrat alături de Ignea.
un gând muzical 