Ultimul album (până acum) întărește senzația lăsată cu precădere pe discul anterior: trupa asta poate mult, dar se mulțumește cu puțin. Poate în sens estetic. Contul bancar cu siguranță că a fost fericit. Ar trebui să fac o precizare pe care am lăsat-o oarecum suspendată în celelalte pagini WB: ziceam, nemulțumirea mea destul de unilaterală… Citește în continuare Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)
Etichetă: muzica japoneza
Wagakki Band – Otonoe (2018)
După o anumită vreme, în foarte multe cazuri ce capătă notorietate, apare un fel de fenomen al compozițiilor condiționate: hai să facem acel ceva pentru gloata care ne cumpără! Aproape firesc, asemenea răsturnări sunt lipsite de orice palpitație, deși execuția pare ireproșabilă. Este și situația acestui al patrulea album Wagakki Band. Nu pot să-mi imaginez… Citește în continuare Wagakki Band – Otonoe (2018)
Wagakki Band – Shikisai (2017)
Când spui că e clară direcția, centrul de greutate se schimbă destul de brusc. Al treilea album ne propune exact acea manieră comercialo-elitistă (ambii termeni sunt evident deplasați) cu care japonezii vor de vreo 30 de ani încoace (eu zic că de la Yu Yu Hakusho Song Collection încoace... ha!) să recupereze ecartul care-i separă… Citește în continuare Wagakki Band – Shikisai (2017)
Wagakki Band – Yasou Emaki (2015)
Alternând influențele NWOBH, vitalitatea euro-power și îndrăzneala americană (specifică Japoniei post-ajutătoare WW2) cu sonorități apreciate îndeosebi de publicul Anisong ori Anifest, al doilea album furnizează o diversitate (fundamentată folk) mai aerisită decât startul entuziast dar destul de ambiguu. Materialismul folcloric face un pas în spate. Rolul lui nu avansează aceleași abundențe, motiv pentru care, deși… Citește în continuare Wagakki Band – Yasou Emaki (2015)
Wagakki Band – Vocalo Zanmai (2014)
Proiectul ăsta a fost încă de la început un fel de târg promoțional. Oferind sunete reprezentative locale combinate cu farmecul optzecist și cu o convenție modernă jpop, Wagakki Band, înainte de orice neajunsuri compoziționale, te plimbă relaxant prin aproape tot ce înseamnă construcția Japoniei prezente. Problema (sau calitatea!) primului album, denumit sugestiv Vocalo Zanmai, este… Citește în continuare Wagakki Band – Vocalo Zanmai (2014)
LiSa – Homura (2020)
Câștigătoarea marelui premiu Japan Record Award, numărul 1 în clasamentul Oricon, numărul 1 în clasamentul Japan Hot 100, Platina RIAJ... și lista reușitelor acestei piese poate continua. Compus de către Yuki Kajiura, una dintre cele mai elastice orchestratoare nipone, în interpretarea solistei LiSa (Risa Oribe, numele adevărat), una dintre cele mai populare cântărețe pe teritoriul… Citește în continuare LiSa – Homura (2020)
Haruka Tomatsu – Courage (2014)
Tot în ideea unei formule de compromis cu rol educativ, natură mediană asupra căreia muzica noastră nu s-a oprit vreodată (preferând din start fie abrevierile, fie carul înaintea boilor: complet inflexibilă), motiv pentru care cred că scena fonică autohtonă (și societatea în ansamblu) a fost mai mereu confuză, vreau acum să propun japonezul Courage, single… Citește în continuare Haruka Tomatsu – Courage (2014)
Babymetal – Metal Resistance (2016)
În primăvara lui 2016, captiv psihozei sociale românești ce vorbea despre schimbări istorice (o mică parte, e drept, majoritatea fiind indiferentă, opusă ori ipocrită), descriam semidoct îmbinarea de (#)rezistență și codana Babymetal sub forma unui citat din Leonardo da Vinci: „Viața este destul de simplă: Faci anumite treburi. Unele eșuează. Altele iți merg. Faci mai… Citește în continuare Babymetal – Metal Resistance (2016)
Babymetal (2010-2014)
Istoria muzicii va consemna acest debut ca fiind parte din categoria albumelor care au agitat foarte mult apele. Problema este că cele două tabere arțăgoase nu prea au simțul realității. Voi încerca succint să lămuresc lacunele care duc în ridicol disputa întreținută de la ultimul ascultător fanatic până la patroni de reviste specializate, dorind totodată… Citește în continuare Babymetal (2010-2014)
Lovebites – Electric Pentagram (2020)
Depinde ce căutăm în muzica de acest tip. Abilități tehnice, asocieri potrivite, sonorități mediate? Atunci este albumul perfect. Dacă însă vrem fresh (fie și retro, după cum se sublinia într-o recenzie Lovebites), lucrurile devin capricioase. Iar dacă pur și simplu ne dorim ceva catchy, e necesară îngăduința de a parcurge tot albumul (cam lung pentru… Citește în continuare Lovebites – Electric Pentagram (2020)
Lovebites – Clockwork Immortality (2018)
Al doilea pas al Lupoaicelor este exemplul perfect de uzură ce vine după o fulminație memorabilă. Încercând să respire prin accesibilitatea power (melodic), fără a renunța la eretism, eufonia, în mare parte din timp nu cacofonică, dar oricum ezitantă, reprezintă un capitol doar pasabil în discografia Lovebites. Lansat de către altă trupă sau în alte… Citește în continuare Lovebites – Clockwork Immortality (2018)
Roselia (2018-2020)
Este o reușită exemplificare de ramificație specifică actualei industrii muzicale japoneze. Deja s-a trecut la fructificare raportată aproape în întregime la parametrii locali. Între timp, alții continuă lupta cu morile de vânt anacronice (cazurile fericite). Roselia s-a format în cadrul Bushiroad, una dintre numeroasele uzine nipone care se axează pe confecționarea de tablouri ce includ… Citește în continuare Roselia (2018-2020)
Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)
Intrarea în capitalismul neoliberal a fost pentru destui dintre românii care s-au născut la sfârșitul anilor 80/începutul anilor 90 o perioadă marcată de cele câteva emisiuni optintit luate, preluate sau reciclate fie din era anterioară, fie din ce se putea obține ieftin de afară. Întâmplarea a făcut ca spre finalul mileniului al II-lea, copiii din… Citește în continuare Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)
Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)
Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo,… Citește în continuare Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)
Sound Horizon – Märchen (2010)
O carte muzicală. Corpus vast, acest album dovedește fezabilitatea expresiei cinesonore de factură (j)pop culture. Are mult din ce a însemnat The Velvet Underground & Nico. Disc conceptual înscris pe axa estrade, librete, spectacole de revistă, Märchen sintetizează spiritul animat japonez (analogii libere, asociații inventive, afabulații deviaționiste), fiind notabil pe teritoriul scenografiei cantabile. Nu putem… Citește în continuare Sound Horizon – Märchen (2010)
Sound Horizon – Moira (2008)
Industriei muzicale japoneze din prezent pare să nu-i pese de dogme. Senzația mea e că acolo se pleacă frecvent de la gând, nu de la gen. Dacă o idee i se zugrăvește autorului în te miri ce osmoză, atunci fie. Prea puțin există supunere față de legile (moderne) compoziției - poate nu întamplător și scriitorii… Citește în continuare Sound Horizon – Moira (2008)
Sound Horizon – Roman (2006)
Vorba regizorului Vlad Mugur, Revo pare să știe că legile teatrului nu pot fi sfidate decât cunoscându-le. Mai teluric decât precedenta operetă, al doilea music hall conceptualizat este, prin ochii simbolismului (francez), o apropiere de normele europene și americane. Factorul laborator nipon devine acum universal: apare familiara grilă ideologică crossover. Proximitatea sunetului apusean nuanțează, într-o… Citește în continuare Sound Horizon – Roman (2006)
Sound Horizon – Elysion (2004-2005)
Aspecte de teatru radiofonic, cultura (j)pop, rusticul și clasicul antrenează acest prim album important gândit de Yasuo Kamanaka. Relaționând moșteniri religioase, certitudini laice, cutume și modernism, debutul proiectului în discuție se constituie printr-o operă rock excentrică. Sound Horizon vine din Japonia, a luat ființă la începutul anilor 2000, și este o versiune mai colorată a… Citește în continuare Sound Horizon – Elysion (2004-2005)
