Câștigătoarea marelui premiu Japan Record Award, numărul 1 în clasamentul Oricon, numărul 1 în clasamentul Japan Hot 100, Platina RIAJ… și lista reușitelor acestei piese poate continua.
Compus de către Yuki Kajiura, una dintre cele mai elastice orchestratoare nipone, în interpretarea solistei LiSa (Risa Oribe, numele adevărat), una dintre cele mai populare cântărețe pe teritoriul japonez, single-ul Homura (în traducere Flacăra) este un soi de Alicia Keys, Adele etc. going metal, definitoriu pentru înțelegerea termenului de succes în Japonia contemporană.
Baladă metal. Sigur, în comparație cu alte exemple de amestec specifice spațiului respectiv, celebritatea melodiei poate intra mai simplu în categoria universală a puternicei emoții heavy-slow despre care vorbea Ioan Gyuri Pascu (citez aproximativ: ”baladele hard blues sunt cele mai emoționante sonorități”).
Dar e ceva mai mult la piesa asta. Jucând rolul de outro pentru filmul Demon Slayer: Mugen Train, peliculă de asemenea foarte premiată, atât în Japonia, cât și la nivel mondial, fiind realizarea cinematografică (nu doar animată) care la un moment dat deținea recorduri de audiție și de încasări pe ultimii doi ani, compoziția suprinde perfect climaxul. Din dorința de a nu strica complet bucuria celor care încă nu au văzut emulsia desenată, mă voi rezuma la a spune că Homura absoarbe deopotrivă tristețea și speranța ce caracterizează o anumită mântuire, exitus la care, probabil, visăm cu toții.
Și apropo de universalitate (veritabilă), n-aș fi scris rândurile astea (prefer să iau albume pe de-a-ntregul) dacă n-aș fi dat peste reacția unor cetățeni arabi (cuplu) la impozantul moment tragic amintit (Youtube reactions). Cuprinși natural de niște valori mult mai însemnate decât orice reconversii religioase, musulmanii în cauză plângeau datorită unui frison autentic. Poate și pentru că arta transcende confiscările bezmetice. Oricum, trăirea lor, ca oameni, se potrivește de minune epilogului fonic.
Și de-aia, prin experiența avută, am ales să menționez separat scorpionismul-ericclaptonist de față și să nu afișez vreo imagine cu sacrificiul profesorului-vizionar, ci cu personajul principal feminin care, deși satanic, practică toate esențele angelice, înțelegând genuin frumusețea vieții.
Ești pregătit să mă renasc, ești gata să pier
Când luminez în întuneric ca Lucifer – Rappa, Pe Aripile Cuvântului
…mirai no tame ni!
un gând muzical 