Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo, compozitorul pe ale cărui pronunțate tendințe tragice (exprimate în cadrul Sound Horizon) s-a considerat că e oportună clădirea anumitor idei sau observații scenografice cu caracter draconic.
Attack on Titan este probabil cel mai complet film de animație. Filosofia (etică și politică în special – trimiteri subdivizate către Marx, Marx-Lenin, Rousseau, Kant, Mill, Hume, Rawls, câteva intenții nietzscheane, creștinism etc.), parcursul memorialist al omenirii (întreținerea războaielor) și modul în care este construită viața pe Terra (obligativitatea dispariției a ceva pentru a trăi altceva) sunt (constatări) comprimate într-o vibrantă experiență ontică. Acele teme complicate și multilaterale, în condițiile dorințelor de a accesa un public larg – natura ecranizării la oră de maximă audiență dublată de doctrinele marilor gânditori -, nu cred că puteau fi aranjate decât apelând la un stil therionistic. Adică exact atitudinea pe care a adoptat-o Revo în cazul de față.
Therion, una dintre primele trupe symph-pop-rock din istoria… mass-media, a avut mereu aspirații erudite, sfârșind însă pe un teren ușuratic. Urechile critice mereu i-au acuzat pe Christofer Johnsson & co. de emfază. Și e firesc. Atunci când te asociezi cu orchestre simfonice sau coruri recunoscute la nivel mondial, limitarea Abba (puținătatea notelor, după cum ziceau analiștii de la muzicisifaze.com) vine în defavoarea mofturosului. Dar e cert că maniera respectivă nu doar a bagatelizat geneza, ci a deschis și drumuri. Linked Horizon e un exemplu în sensul ăsta. Coerciția împrejurărilor născute din Attack on Titan nu știu cum ar fi devenit citeață (scopul suprem) din punct de vedere fonic în alte circumstanțe. Sigur, am putea face referire și la influențele unor grupuri precum Lacrimosa – reiterarea limbilor germanice, manieră lingvistică propusă pe bijuteria Marchen, poate luată drept mănușă într-un climat unde temele fasciste sunt la rândul lor ipostaziate, ne indică alte asocieri determinate -. Plusarea Therion îmi pare totuși cea mai relevantă expunere în acest concept sunet-vers-fotografie.
Așadar, în ce constă partea pozitivă a tentativei? Păi e destul de simplu: realizarea imnică, întrepătrunderea temelor, conexiunile (găselnițele) dintre sonorități și reflecția (căutări profunde) fundamentală. Chiar dacă reductibilitatea poate deranja, peanul e potrivit. Compensează starea de tensiune, mai ales având în vedere contextul-carnaj; postură în general cam nesărată în operatic rock contemporan.
Or, adecvarea corelației a fost atât de motrică încât până și embleme de profil europene s-au concentrat asupra ei. De exemplu Epica, trupă considerată ca fiind un soi de prototip symph-metal. Ei bine, aceasta a scos un album întreg de coveruri Linked Horizon – Shingeki no Kiseki. După părerea mea este și cel mai reușit moment din discografia olandezilor, materialul clientului oferind de data asta posibilitatea eludării kitsch-ului. Simone Simons sub forma cartofarei Sasha Blouse e mult mai autentică.
La captarea sociabilă a societății aprioric (zic ei) corupte au contribuit artiști pricepuți din numeroase zone muzicale. Corul Kyo Ritsuyu-kai, Voces Tokyo (grup clasic care a colaborat printre alții și cu Orchestra Filarmonică din Tokyo), Takeshi Nishiyama (o legendă locală, parte în trecut din formația longevivă Hound Dog), virtuosul chitarist Leda Cygnus (cunoscut între timp datorită susținerii deja celebrului proiect Babymetal) sau pitoreasca vocalistă Tsukika sunt doar câteva dintre numele importante ce s-au îmbrăcat în Aripile Libertății.
When this safety is a prison there is nothing left to live for
Reclaiming the land that lies outside
un gând muzical 