Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)

Ultimul album (până acum) întărește senzația lăsată cu precădere pe discul anterior: trupa asta poate mult, dar se mulțumește cu puțin. Poate în sens estetic. Contul bancar cu siguranță că a fost fericit. Ar trebui să fac o precizare pe care am lăsat-o oarecum suspendată în celelalte pagini WB: ziceam, nemulțumirea mea destul de unilaterală… Citește în continuare Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)

Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)

Intrarea în capitalismul neoliberal a fost pentru destui dintre românii care s-au născut la sfârșitul anilor 80/începutul anilor 90 o perioadă marcată de cele câteva emisiuni optintit luate, preluate sau reciclate fie din era anterioară, fie din ce se putea obține ieftin de afară. Întâmplarea a făcut ca spre finalul mileniului al II-lea, copiii din… Citește în continuare Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)

Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo,… Citește în continuare Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Sound Horizon – Märchen (2010)

O carte muzicală. Corpus vast, acest album dovedește fezabilitatea expresiei cinesonore de factură (j)pop culture. Are mult din ce a însemnat The Velvet Underground & Nico. Disc conceptual înscris pe axa estrade, librete, spectacole de revistă, Märchen sintetizează spiritul animat japonez (analogii libere, asociații inventive, afabulații deviaționiste), fiind notabil pe teritoriul scenografiei cantabile. Nu putem… Citește în continuare Sound Horizon – Märchen (2010)

Sound Horizon – Moira (2008)

Industriei muzicale japoneze din prezent pare să nu-i pese de dogme. Senzația mea e că acolo se pleacă frecvent de la gând, nu de la gen. Dacă o idee i se zugrăvește autorului în te miri ce osmoză, atunci fie. Prea puțin există supunere față de legile (moderne) compoziției - poate nu întamplător și scriitorii… Citește în continuare Sound Horizon – Moira (2008)

Sound Horizon – Roman (2006)

Vorba regizorului Vlad Mugur, Revo pare să știe că legile teatrului nu pot fi sfidate decât cunoscându-le. Mai teluric decât precedenta operetă, al doilea music hall conceptualizat este, prin ochii simbolismului (francez), o apropiere de normele europene și americane. Factorul laborator nipon devine acum universal: apare familiara grilă ideologică crossover. Proximitatea sunetului apusean nuanțează, într-o… Citește în continuare Sound Horizon – Roman (2006)

Sound Horizon – Elysion (2004-2005)

Aspecte de teatru radiofonic, cultura (j)pop, rusticul și clasicul antrenează acest prim album important gândit de Yasuo Kamanaka. Relaționând moșteniri religioase, certitudini laice, cutume și modernism, debutul proiectului în discuție se constituie printr-o operă rock excentrică. Sound Horizon vine din Japonia, a luat ființă la începutul anilor 2000, și este o versiune mai colorată a… Citește în continuare Sound Horizon – Elysion (2004-2005)