Riverwood – Shadows and Flames (2022)

Direct din Alexandria Egiptului: o nouă cărămidă pusă la construcția muzicii rock de inspirație folclorică orientală. Ba mai mult, atenuează (poate chiar anulează) părerea generală conform căreia metalul progresiv tradițional (culto-melodic) a cam intrat în impas. Sunet grandios, navigații instrumentale marcante, stare de suspans, totul fără a disimula limitele prin cine știe ce retorică (specifică… Citește în continuare Riverwood – Shadows and Flames (2022)

Triosphere – The Heart of the Matter (2014)

Într-o notă foarte personală, nu mă pot abține, zic de la început că albumul e capabil să-și depășească vremea. Lângă mormântul bunicului e o construcție destul de arătoasă (poate un pic fudulă, având totuși aerul criptic al construcțiilor seculare de piatră cu motive) unde sunt oasele unui clan întreg. Pe boss îl cheamă fix ca… Citește în continuare Triosphere – The Heart of the Matter (2014)

Existentia – The Planet in the Universe (2021)

În timpul unei transmisiuni TV de la recentele Jocuri Olimpice organizate în Japonia, comentatorul Eurosport România afima, pe parcursul intonării imnului ROC (Comitetul Olimpic Rus), că versiunea Federației Ruse este: „(...) mult mai impozantă decât ce auzim acum”. Atunci auzeam... Ceaikovski - Concertul nr. 1 pentru pian și orechestră. Fără a pretinde minimă excelență în… Citește în continuare Existentia – The Planet in the Universe (2021)

Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)

Ultimul album (până acum) întărește senzația lăsată cu precădere pe discul anterior: trupa asta poate mult, dar se mulțumește cu puțin. Poate în sens estetic. Contul bancar cu siguranță că a fost fericit. Ar trebui să fac o precizare pe care am lăsat-o oarecum suspendată în celelalte pagini WB: ziceam, nemulțumirea mea destul de unilaterală… Citește în continuare Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)

Epica – Omega (2021)

Apropierea de proiectul japonez Linked Horizon cred că i-a făcut pe olandezii de la Epica să-și găsească în sfârșit echilibrul și imaginațiunea ce justifică întrucâtva piedestatul intelectual pe care au fost ridicați în ultimii 20 de ani. Omega, noul album, conține mult din puterea de a transmite o idee prin sunete, nu de a face… Citește în continuare Epica – Omega (2021)

Helloween (2021)

Un merit important al grupului german Helloween este capacitatea de reinventare. Dincolo de sound-ul specific ce a rămas o constantă de la mijlocul anilor `80 și până astăzi, niciun album nu a avut aceleași atribute (sau doar aceleași atribute). Ultimul material, lansat săptămâna trecută, propune o nouă formulă veche marca rock 'n' roll Pumpkins. Înainte de a… Citește în continuare Helloween (2021)

Dark Horse | White Horse (2021)

Un EP desprins de canoanele folosite în Olanda, fără însă a neglija sound-ul local. Tentativa debarasată deopotrivă cultivată atrage atenția asupra acestui grup format din muzicieni ce lăsaseră impresia că nu își găsesc drumul. Format pe fundațiile (și neîmplinirile) Stream of Passion și ReVamp (cea din urmă fiind probabil - dimpreună cu After Forever -… Citește în continuare Dark Horse | White Horse (2021)

Roselia (2018-2020)

Este o reușită exemplificare de ramificație specifică actualei industrii muzicale japoneze. Deja s-a trecut la fructificare raportată aproape în întregime la parametrii locali. Între timp, alții continuă lupta cu morile de vânt anacronice (cazurile fericite). Roselia s-a format în cadrul Bushiroad, una dintre numeroasele uzine nipone care se axează pe confecționarea de tablouri ce includ… Citește în continuare Roselia (2018-2020)

Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo,… Citește în continuare Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Celtian – En Tierra De Hadas (2019)

Refrene delicioase, Eurovision cameleonic și minimalism deliberat. Acest al doilea album Celtian poate fi simțit ca pe un soi de electroliză a trupei Mecano (cea mai de succes formație iberică – peste 25 de milioane de albume vândute la nivel mondial). Din dorința (circumscrieri) de a cânta în manieră Mago de Oz, dar având totodată deschidere atât către zona… Citește în continuare Celtian – En Tierra De Hadas (2019)

Etrange (2019)

În Astra Lost in Space, una dintre temele care stau la baza acțiunii este antiteza dintre importanța cunoașterii istoriei („istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se", spunea Nicolae Iorga), ca factor corigibil, și ideea conform căreia neștiința trecutului poate oferi un viitor mai bun pentru că resentimentele pur și simplu nu… Citește în continuare Etrange (2019)