Keldian – Outbound (2013)

Dispare magia primului impact, dar se individualizează calitățile muzicienilor la comandă. Linia a-ha nu mai oferă aceleași surprize, naivitatea, poate și un pic bravura, transformându-se pe acest al treilea album într-o stilizare impară (eu unul nu știu să mai existe o trupă cu sound-ul de față). Al doilea disc, Journey of Souls, reprezintă un detaliu… Citește în continuare Keldian – Outbound (2013)

Existentia – The Planet in the Universe (2021)

În timpul unei transmisiuni TV de la recentele Jocuri Olimpice organizate în Japonia, comentatorul Eurosport România afima, pe parcursul intonării imnului ROC (Comitetul Olimpic Rus), că versiunea Federației Ruse este: „(...) mult mai impozantă decât ce auzim acum”. Atunci auzeam... Ceaikovski - Concertul nr. 1 pentru pian și orechestră. Fără a pretinde minimă excelență în… Citește în continuare Existentia – The Planet in the Universe (2021)

Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)

Ultimul album (până acum) întărește senzația lăsată cu precădere pe discul anterior: trupa asta poate mult, dar se mulțumește cu puțin. Poate în sens estetic. Contul bancar cu siguranță că a fost fericit. Ar trebui să fac o precizare pe care am lăsat-o oarecum suspendată în celelalte pagini WB: ziceam, nemulțumirea mea destul de unilaterală… Citește în continuare Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)

Epica – Omega (2021)

Apropierea de proiectul japonez Linked Horizon cred că i-a făcut pe olandezii de la Epica să-și găsească în sfârșit echilibrul și imaginațiunea ce justifică întrucâtva piedestatul intelectual pe care au fost ridicați în ultimii 20 de ani. Omega, noul album, conține mult din puterea de a transmite o idee prin sunete, nu de a face… Citește în continuare Epica – Omega (2021)

Helloween (2021)

Un merit important al grupului german Helloween este capacitatea de reinventare. Dincolo de sound-ul specific ce a rămas o constantă de la mijlocul anilor `80 și până astăzi, niciun album nu a avut aceleași atribute (sau doar aceleași atribute). Ultimul material, lansat săptămâna trecută, propune o nouă formulă veche marca rock 'n' roll Pumpkins. Înainte de a… Citește în continuare Helloween (2021)

Dark Horse | White Horse (2021)

Un EP desprins de canoanele folosite în Olanda, fără însă a neglija sound-ul local. Tentativa debarasată deopotrivă cultivată atrage atenția asupra acestui grup format din muzicieni ce lăsaseră impresia că nu își găsesc drumul. Format pe fundațiile (și neîmplinirile) Stream of Passion și ReVamp (cea din urmă fiind probabil - dimpreună cu After Forever -… Citește în continuare Dark Horse | White Horse (2021)

Haruka Tomatsu – Courage (2014)

Tot în ideea unei formule de compromis cu rol educativ, natură mediană asupra căreia muzica noastră nu s-a oprit vreodată (preferând din start fie abrevierile, fie carul înaintea boilor: complet inflexibilă), motiv pentru care cred că scena fonică autohtonă (și societatea în ansamblu) a fost mai mereu confuză, vreau acum să propun japonezul Courage, single… Citește în continuare Haruka Tomatsu – Courage (2014)

Io Earth – Aura (2020)

Am văzut că în România există trei mari tipuri de texte muzicale: 1. cu circuit închis, printr-o homosexualitate zadarnică 2. cu unic scop de a demonstra cât de prost e gustul prost, printr-o teorie a chibritului 3. neîntemeiate, printr-o ignoranță direct proporțională cu contul bancar. Să dezvoltăm puțin 1. Peste tot în lumea cât de… Citește în continuare Io Earth – Aura (2020)

Babymetal – Metal Resistance (2016)

În primăvara lui 2016, captiv psihozei sociale românești ce vorbea despre schimbări istorice (o mică parte, e drept, majoritatea fiind indiferentă, opusă ori ipocrită), descriam semidoct îmbinarea de (#)rezistență și codana Babymetal sub forma unui citat din Leonardo da Vinci: „Viața este destul de simplă: Faci anumite treburi. Unele eșuează. Altele iți merg. Faci mai… Citește în continuare Babymetal – Metal Resistance (2016)

Babymetal (2010-2014)

Istoria muzicii va consemna acest debut ca fiind parte din categoria albumelor care au agitat foarte mult apele. Problema este că cele două tabere arțăgoase nu prea au simțul realității. Voi încerca succint să lămuresc lacunele care duc în ridicol disputa întreținută de la ultimul ascultător fanatic până la patroni de reviste specializate, dorind totodată… Citește în continuare Babymetal (2010-2014)

Lovebites – Clockwork Immortality (2018)

Al doilea pas al Lupoaicelor este exemplul perfect de uzură ce vine după o fulminație memorabilă. Încercând să respire prin accesibilitatea power (melodic), fără a renunța la eretism, eufonia, în mare parte din timp nu cacofonică, dar oricum ezitantă, reprezintă un capitol doar pasabil în discografia Lovebites. Lansat de către altă trupă sau în alte… Citește în continuare Lovebites – Clockwork Immortality (2018)

Roselia (2018-2020)

Este o reușită exemplificare de ramificație specifică actualei industrii muzicale japoneze. Deja s-a trecut la fructificare raportată aproape în întregime la parametrii locali. Între timp, alții continuă lupta cu morile de vânt anacronice (cazurile fericite). Roselia s-a format în cadrul Bushiroad, una dintre numeroasele uzine nipone care se axează pe confecționarea de tablouri ce includ… Citește în continuare Roselia (2018-2020)

Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo,… Citește în continuare Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)

Celtian – En Tierra De Hadas (2019)

Refrene delicioase, Eurovision cameleonic și minimalism deliberat. Acest al doilea album Celtian poate fi simțit ca pe un soi de electroliză a trupei Mecano (cea mai de succes formație iberică – peste 25 de milioane de albume vândute la nivel mondial). Din dorința (circumscrieri) de a cânta în manieră Mago de Oz, dar având totodată deschidere atât către zona… Citește în continuare Celtian – En Tierra De Hadas (2019)

Mindspeak – Eclipse Chaser (2019)

Publicația The Prog Mind descria ultimul album al tinerilor austrieci ca fiind un ornament șaptezecist. Comparativ (n.p.), în România e maculatură de la Post Scriptum (1981!!) încoace. Formația Mindspeak s-a înființat undeva prin 2009-2010, la Viena, atunci când membrii erau studenți. Zece ani mai târziu, deși niciunul tot nu împlinise 30 de ani, se lansează… Citește în continuare Mindspeak – Eclipse Chaser (2019)

Sound Horizon – Moira (2008)

Industriei muzicale japoneze din prezent pare să nu-i pese de dogme. Senzația mea e că acolo se pleacă frecvent de la gând, nu de la gen. Dacă o idee i se zugrăvește autorului în te miri ce osmoză, atunci fie. Prea puțin există supunere față de legile (moderne) compoziției - poate nu întamplător și scriitorii… Citește în continuare Sound Horizon – Moira (2008)