Partea angelică (celestă) o interpretăm fără dubii ca fiind tradiționalul din poveste. Căștile fetei: factorul modern. Poza capătă mai mult sens dacă ascultăm proiectul exotic Face the Future însoțitor – un soi de progressive house în care sonorități disco și trance sunt scrise rock.
Nu e de mirare că rușii de la RGN au ales Take Me Away pentru un MV și o remixare suplimentară dedicate acestei tentative ieșite din șabloane ce poartă semnătura muzicienilor Justin Janetzko și Daniel Chapman, foști membri Stria, grup de alternative metal căruia i-am dedicat și noi o foaie specială acum câteva luni.
Face the Future – electro rock inteligent, curajos, amintind cumva de Keldian, dar destul de cuminte în varianta originală.
Sau, mai bine spus, adevărata împlinire a demersului cu pricina cred că apare în rereremixarea RGN. Vocaloidizarea și iuțeala computerizată sunt cele care pun punctul pe i-ul digitalo-clasic din schemă. Băieții de la FtF au avut o idee interesantă, dar n-au dus-o până la capăt. Cel puțin nu cât să ne fi determinat vorbitul despre.
Dacă audiția de suprafață ne-ar transpune cel mult în locațiile Centrului Vechi de weekend, atenția ne-ar putea indica surprize. Trecerile dintre pasaje, inserția anumitor r&b-uri nu-metaliste și maniera crescendo (specifică mai degrabă rockului prog. metal decât discotecii) fac din această compoziție… era să zic reorchestrată… o atracție de faze și stiluri muzicale diferite.
Desigur, nu e nimic nou. Dance-pop/psytrance îsi face de ceva vreme loc în lumea artiștilor și fanilor rock. Mai țineți minte Nightwish – Wish I had and Angel?
Ba metoda se aplică și invers. Cu precădere în Japonia, acolo unde descoperim numeroase boyband-uri și girlband-uri ce-au presărat j-pop peste eurobeat, aproape de fiecare dată adăugând un riff potențat (chiar heavy metal) de chitară. AAA îmi vine prima în minte.
Cred că Justin și Daniel au exagerat puțin când și-au zis Face the Future. De parcă ne-ar transmite ostentativ că muzica (modernă) se poate reinventa și chiar genera noi viziuni realemente artistice în ciuda unui soi de elitism ce-ar nega total valoarea serverelor fonice. Nu știu dacă (mai) putem vorbi despre futurism, dacă avem de-a face cu o amprentă avangardistă, dacă acesta e viitorul (neplictisitor) sau dacă vreau ca acesta să fie viitorul. Cert e că mi-a plăcut noțiunea. Și nu mai am de ceva vreme nevoie să mi se spună ce-mi poate plăcea. Face toții banii chitara aia rece din finalul estompat radiofonic de după deconectarea cablurilor.
În orice caz, fără fata din imaginea RGN și starea ei – confuză? speriată? curioasă… hmmm… cred că ultimul cuvânt e cel mai potrivit! – probabil melodia nu mi-ar fi sărit în urechi. Prefer 99,9% catalogul pur din analogiile respective. Acum, însă, îndrăznesc să spun că rușii ce dețin canal Youtube deosebit nu doar că au promovat un artist, dar au plusat prin a fi ei înșiși mici compozitori. Sigur, materia primă le-a ridicat mingea la fileu (riscul nucii în perete pândește la fiecare pas).
Închei cu o speculație: 4 Strings – Take Me Away (hitul olandezilor de trance) i-a influențat elementar pe rockerii noștri americani.
Atașez ambele variante ce ne interesează acum.
I can feel the pressure
Life is trying to choke me out
You’re my only escape
and I’m begging you to save me now
un gând muzical 