Proiectul ăsta a fost încă de la început un fel de târg promoțional. Oferind sunete reprezentative locale combinate cu farmecul optzecist și cu o convenție modernă jpop, Wagakki Band, înainte de orice neajunsuri compoziționale, te plimbă relaxant prin aproape tot ce înseamnă construcția Japoniei prezente.
Problema (sau calitatea!) primului album, denumit sugestiv Vocalo Zanmai, este că se agață constituent de mediul patriarhal. Din dorința de a suplimenta făcătura lui Yasuharu Takanashi, cam primul muzician nipon care a găsit acea permisiune tradiție (geografică, folclorică, simfonică) – cultură pop (rock, metal, jpop) relativ ușor accesibilă și dincolo de granițele Japoniei, cu elemente vocale (specifice ori preluate), Yuko Suzuhana (voce), aleasă Miss Nico Nama în 2011, adică un fel de MVP pe o platformă japoneză similară cu Youtube, Oumura Shin / Machiya (chitară), Asa (bass), Sasaki Akira / Wasabi (tobe), Kiyoshi Ibukuro (koto), Daisuke Kaminaga (shakuhachi), Kurona (wadaiko) și foarte frumoasa 😳 Beni Ninagawa (tsugaru-shamisen) au încropit ceva ce teoretic ar fi fost exploatabil încă din perioade îmbătrânite, dar care niciodată nu și-a găsit formulele (și interesul) precum s-a întâmplat cu sonoritățile Orientului Apropiat (Orphaned Land spre exemplu).
Firesc, forțarea, de la muzică până la aspect, nu scapă de coloratura excesivă din moment ce fusion-ul se vrea ostentiv și simplist publicitar (de unde și succesul de care gașca s-a bucurat peste hotare). Iar perspectiva divergentă teatrală are ecouri supraîncălecate. Dar asta nu înseamnă că unirea istoriei cu modernul nu are și fizionomii gustoase. 😀
Tengaku (tradus aproximativ: Muzica Raiului), este un hit coerent prin intermediul căruia se echilibrează cam tot ce vrea WB să transmită.
Senbonzakura a strâns deja milioane de vizualizări, fiind considerat exponențial. Mulți văd un soi de Nightwish-japonez în melodia asta, o opinie pe care personal n-o împărtășesc din motive folk ce suprimă fundația simfonică propusă de finlandezi. Comparația vs. Eluveitie mi se pare mai nimerită. Ideea e că se consideră, pe bună dreptate, o atrăgatoare propagandă făcută metalului melodic presărat cu ingrediente xantodermice. Perfectă pentru finalul concertelor. Aduce a ieșiri de tip Blind Guardian – Mirror Mirror.
Emoționanta baladă heavy folk metal Episode.0 îmi amintește de trista atmosferă feudală scrisă pentru Inuyasha / YashaHime. Când moare (definitiv) războinica preoteasă Kikyo, cel puțin.
În rest, piesele, deșertificate de puterea tobelor (prezentă in variantă live – WB având show-uri explozive!), deci lipsite de impulsul samuraian, cacofonice din cauza insistenței de a se împinge în Europa și America, făra a urma mereu concilierea dintre fazele retro și profilul electric, ci numai trântind aerul conservator – la rândul lui destul de plat pe măsura audiției… precum țambalul nostru care la un moment dat nu mai poate fi magic; caracteristicile anumitor ustensile fonice – peste niște linii facile, nu mă incântă foarte tare, deși sunt conștient de faptul că astfel de abordări atrag atenția publicului familiarizat cu direcții mai comerciale.
De asemenea, atât ca parametru pozitiv, cât și negativ, trebuie subliniată vocea solistei. Pe de-o parte sunt excepționale capacitățile ei de a modula tiparul asiatic, aptitudine întregită de contactul vizual geish-ist, având totodată orice alte virtuți desprinse din lumea metalului feminin. Pe de alta, se abuzează cadența particulară spațiului: nu diferă prea mult portativul de la piesă la piesă. Instrumentalul popular deseori se înscrie în aceleași operații pleonastice.
În ciuda faptului că apreciez enorm tendința muzicii japoneze (indiferent de subgen) de a improviza, nu pot să cânt în imensul cor care adoră acest album. Da, există momente memorabile, dar prea puține pentru a vorbi despre amplificarea subgenului responsabil. Deh… Takanashi… Ce însă face acest disc, poate chiar avangardist, este dialectică. Muzica Orientului Îndepărtat nu prea și-a asumat capacitățile pestrițe până acum. Cred că debutul de față va permite, în sfârșit, dincolo de vest și de religia X Japan, apariția altor dispoziții similare, domeniu foarte arabil.
un gând muzical 