Dispare magia primului impact, dar se individualizează calitățile muzicienilor la comandă. Linia a-ha nu mai oferă aceleași surprize, naivitatea, poate și un pic bravura, transformându-se pe acest al treilea album într-o stilizare impară (eu unul nu știu să mai existe o trupă cu sound-ul de față). Al doilea disc, Journey of Souls, reprezintă un detaliu… Citește în continuare Keldian – Outbound (2013)
Etichetă: Album rock
Keldian – Heaven’s Gate (2007)
Datorită tonalității vocale, proiectul Keldian s-a înscris încă de la start pe coordonate destul de originale. Exprimarea clară de tip Duran Duran, Sting sau a-ha escortată prin faze hard & heavy optzeciste, progressive ori chiar power/symph metal nu era un teritoriu exploatat, motiv pentru care acest grup și-a câștigat o poziție aparte pe scena muzicală,… Citește în continuare Keldian – Heaven’s Gate (2007)
Elysion – Someplace Better (2014)
E unul dintre acele albume care devin instantaneu analogice lumii unde fel de fel de costumari colonizează fel de fel de instituții pompoase, unde milităria, oricum abjectă prin excelență, suprimă necesitatea batalioanelor de sanitari și unde aproape totul e direcționat în visteria grupulețului de trustmeni abonați (oficial!!) la importante companii de armament (sau/ȘI social media,… Citește în continuare Elysion – Someplace Better (2014)
Elysion – Silent Scream (2009)
Sau când te gândești că două dintre fetele pe care le-ai iubit sunt acum însărcinate cu alții, că alte trei au deja copii mari, că aia de seamă a devenit o halucinație, că sora celeilalte nu va afla niciodată ce ți-a trecut prin cortexul cerebral, că una s-a crezut Silk din The Dirty Picture, în… Citește în continuare Elysion – Silent Scream (2009)
Existentia – The Planet in the Universe (2021)
În timpul unei transmisiuni TV de la recentele Jocuri Olimpice organizate în Japonia, comentatorul Eurosport România afima, pe parcursul intonării imnului ROC (Comitetul Olimpic Rus), că versiunea Federației Ruse este: „(...) mult mai impozantă decât ce auzim acum”. Atunci auzeam... Ceaikovski - Concertul nr. 1 pentru pian și orechestră. Fără a pretinde minimă excelență în… Citește în continuare Existentia – The Planet in the Universe (2021)
Wagakki Band – Shikisai (2017)
Când spui că e clară direcția, centrul de greutate se schimbă destul de brusc. Al treilea album ne propune exact acea manieră comercialo-elitistă (ambii termeni sunt evident deplasați) cu care japonezii vor de vreo 30 de ani încoace (eu zic că de la Yu Yu Hakusho Song Collection încoace... ha!) să recupereze ecartul care-i separă… Citește în continuare Wagakki Band – Shikisai (2017)
Wagakki Band – Yasou Emaki (2015)
Alternând influențele NWOBH, vitalitatea euro-power și îndrăzneala americană (specifică Japoniei post-ajutătoare WW2) cu sonorități apreciate îndeosebi de publicul Anisong ori Anifest, al doilea album furnizează o diversitate (fundamentată folk) mai aerisită decât startul entuziast dar destul de ambiguu. Materialismul folcloric face un pas în spate. Rolul lui nu avansează aceleași abundențe, motiv pentru care, deși… Citește în continuare Wagakki Band – Yasou Emaki (2015)
Wagakki Band – Vocalo Zanmai (2014)
Proiectul ăsta a fost încă de la început un fel de târg promoțional. Oferind sunete reprezentative locale combinate cu farmecul optzecist și cu o convenție modernă jpop, Wagakki Band, înainte de orice neajunsuri compoziționale, te plimbă relaxant prin aproape tot ce înseamnă construcția Japoniei prezente. Problema (sau calitatea!) primului album, denumit sugestiv Vocalo Zanmai, este… Citește în continuare Wagakki Band – Vocalo Zanmai (2014)
Helloween (2021)
Un merit important al grupului german Helloween este capacitatea de reinventare. Dincolo de sound-ul specific ce a rămas o constantă de la mijlocul anilor `80 și până astăzi, niciun album nu a avut aceleași atribute (sau doar aceleași atribute). Ultimul material, lansat săptămâna trecută, propune o nouă formulă veche marca rock 'n' roll Pumpkins. Înainte de a… Citește în continuare Helloween (2021)
Lovebites – Electric Pentagram (2020)
Depinde ce căutăm în muzica de acest tip. Abilități tehnice, asocieri potrivite, sonorități mediate? Atunci este albumul perfect. Dacă însă vrem fresh (fie și retro, după cum se sublinia într-o recenzie Lovebites), lucrurile devin capricioase. Iar dacă pur și simplu ne dorim ceva catchy, e necesară îngăduința de a parcurge tot albumul (cam lung pentru… Citește în continuare Lovebites – Electric Pentagram (2020)
Lovebites – Clockwork Immortality (2018)
Al doilea pas al Lupoaicelor este exemplul perfect de uzură ce vine după o fulminație memorabilă. Încercând să respire prin accesibilitatea power (melodic), fără a renunța la eretism, eufonia, în mare parte din timp nu cacofonică, dar oricum ezitantă, reprezintă un capitol doar pasabil în discografia Lovebites. Lansat de către altă trupă sau în alte… Citește în continuare Lovebites – Clockwork Immortality (2018)
un gând muzical 