E unul dintre acele albume care devin instantaneu analogice lumii unde fel de fel de costumari colonizează fel de fel de instituții pompoase, unde milităria, oricum abjectă prin excelență, suprimă necesitatea batalioanelor de sanitari și unde aproape totul e direcționat în visteria grupulețului de trustmeni abonați (oficial!!) la importante companii de armament (sau/ȘI social media,… Citește în continuare Elysion – Someplace Better (2014)
Elysion – Silent Scream (2009)
Sau când te gândești că două dintre fetele pe care le-ai iubit sunt acum însărcinate cu alții, că alte trei au deja copii mari, că aia de seamă a devenit o halucinație, că sora celeilalte nu va afla niciodată ce ți-a trecut prin cortexul cerebral, că una s-a crezut Silk din The Dirty Picture, în… Citește în continuare Elysion – Silent Scream (2009)
Existentia – The Planet in the Universe (2021)
În timpul unei transmisiuni TV de la recentele Jocuri Olimpice organizate în Japonia, comentatorul Eurosport România afima, pe parcursul intonării imnului ROC (Comitetul Olimpic Rus), că versiunea Federației Ruse este: „(...) mult mai impozantă decât ce auzim acum”. Atunci auzeam... Ceaikovski - Concertul nr. 1 pentru pian și orechestră. Fără a pretinde minimă excelență în… Citește în continuare Existentia – The Planet in the Universe (2021)
Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)
Ultimul album (până acum) întărește senzația lăsată cu precădere pe discul anterior: trupa asta poate mult, dar se mulțumește cu puțin. Poate în sens estetic. Contul bancar cu siguranță că a fost fericit. Ar trebui să fac o precizare pe care am lăsat-o oarecum suspendată în celelalte pagini WB: ziceam, nemulțumirea mea destul de unilaterală… Citește în continuare Wagakki Band – Tokyo Singing (2020)
Wagakki Band – Shikisai (2017)
Când spui că e clară direcția, centrul de greutate se schimbă destul de brusc. Al treilea album ne propune exact acea manieră comercialo-elitistă (ambii termeni sunt evident deplasați) cu care japonezii vor de vreo 30 de ani încoace (eu zic că de la Yu Yu Hakusho Song Collection încoace... ha!) să recupereze ecartul care-i separă… Citește în continuare Wagakki Band – Shikisai (2017)
Insomnium – Argent Moon (2021)
Tot pachetul Insomnium din ultimii ani este o recurență (poetică) Amorphis. Nu la nivel de sound, elementele folk lipsind în cazul trupei mai tinere, ci la modul în care teritoriul finlandez reușește să reinventeze genul death metal. Și nu doar să-l reimagineze... de fapt, mai simplu ar fi fost să spun că această muzică expresivă… Citește în continuare Insomnium – Argent Moon (2021)
Wagakki Band – Yasou Emaki (2015)
Alternând influențele NWOBH, vitalitatea euro-power și îndrăzneala americană (specifică Japoniei post-ajutătoare WW2) cu sonorități apreciate îndeosebi de publicul Anisong ori Anifest, al doilea album furnizează o diversitate (fundamentată folk) mai aerisită decât startul entuziast dar destul de ambiguu. Materialismul folcloric face un pas în spate. Rolul lui nu avansează aceleași abundențe, motiv pentru care, deși… Citește în continuare Wagakki Band – Yasou Emaki (2015)
Wagakki Band – Vocalo Zanmai (2014)
Proiectul ăsta a fost încă de la început un fel de târg promoțional. Oferind sunete reprezentative locale combinate cu farmecul optzecist și cu o convenție modernă jpop, Wagakki Band, înainte de orice neajunsuri compoziționale, te plimbă relaxant prin aproape tot ce înseamnă construcția Japoniei prezente. Problema (sau calitatea!) primului album, denumit sugestiv Vocalo Zanmai, este… Citește în continuare Wagakki Band – Vocalo Zanmai (2014)
Epica – Omega (2021)
Apropierea de proiectul japonez Linked Horizon cred că i-a făcut pe olandezii de la Epica să-și găsească în sfârșit echilibrul și imaginațiunea ce justifică întrucâtva piedestatul intelectual pe care au fost ridicați în ultimii 20 de ani. Omega, noul album, conține mult din puterea de a transmite o idee prin sunete, nu de a face… Citește în continuare Epica – Omega (2021)
ISON – Aurora (2021)
Muzica spațială pare astăzi mult mai vie decât era la începuturile sale. Dacă în anii 60-70 extinderea ideilor simfonice care renășteau prin fazele progressive se potriveau de minune primelor apropieri fizice față de nebuloasa ce fascinase dintotdeauna omenirea, naivitate cerebrală însoțită sonor de acel deja faimor psihedelic controlat, în prezent, datorită răspunsurilor date unor majore… Citește în continuare ISON – Aurora (2021)
Mostly Autumn – White Rainbow (2019)
Trupa britanică Mostly Autumn nu este un nume-probă născut doar din niște mari influențe. De altfel, îndrăznesc să spun că din 1995 (anul fondării) și până astăzi, această formație din North Yorkshire a consolidat un gen pe care l-am putea denumi rock ecologic, fără ca apropierea de natură să semnifice lovirea cu petul în borduri… Citește în continuare Mostly Autumn – White Rainbow (2019)
LiSa – Homura (2020)
Câștigătoarea marelui premiu Japan Record Award, numărul 1 în clasamentul Oricon, numărul 1 în clasamentul Japan Hot 100, Platina RIAJ... și lista reușitelor acestei piese poate continua. Compus de către Yuki Kajiura, una dintre cele mai elastice orchestratoare nipone, în interpretarea solistei LiSa (Risa Oribe, numele adevărat), una dintre cele mai populare cântărețe pe teritoriul… Citește în continuare LiSa – Homura (2020)
Helloween (2021)
Un merit important al grupului german Helloween este capacitatea de reinventare. Dincolo de sound-ul specific ce a rămas o constantă de la mijlocul anilor `80 și până astăzi, niciun album nu a avut aceleași atribute (sau doar aceleași atribute). Ultimul material, lansat săptămâna trecută, propune o nouă formulă veche marca rock 'n' roll Pumpkins. Înainte de a… Citește în continuare Helloween (2021)
Dark Horse | White Horse (2021)
Un EP desprins de canoanele folosite în Olanda, fără însă a neglija sound-ul local. Tentativa debarasată deopotrivă cultivată atrage atenția asupra acestui grup format din muzicieni ce lăsaseră impresia că nu își găsesc drumul. Format pe fundațiile (și neîmplinirile) Stream of Passion și ReVamp (cea din urmă fiind probabil - dimpreună cu After Forever -… Citește în continuare Dark Horse | White Horse (2021)
Haruka Tomatsu – Courage (2014)
Tot în ideea unei formule de compromis cu rol educativ, natură mediană asupra căreia muzica noastră nu s-a oprit vreodată (preferând din start fie abrevierile, fie carul înaintea boilor: complet inflexibilă), motiv pentru care cred că scena fonică autohtonă (și societatea în ansamblu) a fost mai mereu confuză, vreau acum să propun japonezul Courage, single… Citește în continuare Haruka Tomatsu – Courage (2014)
Blind Channel – Dark Side (Eurovision 2021)
Finlanda a trimis iar o piesă rock (acum cu veleități hardcore) la concursul Eurovision. Mai exact, este o melodie aflată între zonele alternative, techno-rock, nu metal, rap-rock și restul abordărilor preferate de posturi ca MTV, însă are și un pic de death metal aerisit tipic locurilor, schimbări de direcție metalcore și atitudine post-punko-funk - de… Citește în continuare Blind Channel – Dark Side (Eurovision 2021)
Krypton – Fără Teamă (1990)
Zilele trecute am avut ocazia să ascult o altă rememorare patriotico-hiperbolică marca Radio România Cultural. De data asta, în discuția prea paradigmatică, tipică aleanului SRR, a fost LP-ul Fără Teamă semnat Krypton, material lansat tocmai în anul de grație 1990. Și, ca român ce a avut șansa să copilărească și pe sonoriatea menționată, dar având… Citește în continuare Krypton – Fără Teamă (1990)
Babymetal – Metal Galaxy (2019)
Metalic s-aud gorniștii, în fund, la cazarmă. - George Bacovia Neometal. Unde stelarul sinonimizat nu e altceva decât perspectiva prin care privim azi către frontiere necunoscute. Mai înzestrați, mai aproape de adevăr, dar cu încă multe confinii de aflat. Exagerez, bineînțeles. Dacă ar fi fost un album bazat pe From Dusk Till Dawn, atunci puteam… Citește în continuare Babymetal – Metal Galaxy (2019)
Babymetal – Metal Resistance (2016)
În primăvara lui 2016, captiv psihozei sociale românești ce vorbea despre schimbări istorice (o mică parte, e drept, majoritatea fiind indiferentă, opusă ori ipocrită), descriam semidoct îmbinarea de (#)rezistență și codana Babymetal sub forma unui citat din Leonardo da Vinci: „Viața este destul de simplă: Faci anumite treburi. Unele eșuează. Altele iți merg. Faci mai… Citește în continuare Babymetal – Metal Resistance (2016)
Babymetal (2010-2014)
Istoria muzicii va consemna acest debut ca fiind parte din categoria albumelor care au agitat foarte mult apele. Problema este că cele două tabere arțăgoase nu prea au simțul realității. Voi încerca succint să lămuresc lacunele care duc în ridicol disputa întreținută de la ultimul ascultător fanatic până la patroni de reviste specializate, dorind totodată… Citește în continuare Babymetal (2010-2014)
un gând muzical 