Ca cetățean lipsit de lauri într-ale pseudo-științelor psihologice și psihiatrice, nu prea înțeleg ceva: cum se face că personalul medical din ATI pe care-l stresez cu telefoane, încercând să aflu dacă mai e cazul să sun sau nu, poate fi atât de răbdător și empatic, în condițiile în care se aud în jur scene din Camil Petrescu, iar sunătorii băncilor sunt atât de scârboși și nesimțiți?
Bun, pot să înțeleg trăsătura mizerabilă: doar îi reproduc pe ăia care mereu împrumută statele ca acestea să scape din felurite belele, decont mereu salvat tot de cetățeni. Deci, măcar sunt sinceri în sălbăticia lor neoliberală, în ciuda ordonanțelor ce ne împiedică să ne (re)achităm – că dacă esti forțat izolat (dincolo de o posibilă dorință de a nu fi la rândul tău criminal) nu prea ai cum să le vizitezi minunatele sedii.
Dar, cu tot respectul pentru activitatea paică, lumea asta supraviețuiește și fără lipitorii de telefoane, și fără recuperatorii-zarafi. Poate chiar și fără cămătarii scăpați de sub orice fel de control. Fără sanitari, însă, mă tem că ne vom duce pulii de suflet cu toții. De-asta ziceam că nu prea înțeleg (azi) tonul unora, altfel justificat conform contractului și favorizat de lipsa reglementărilor pe timp de cataclism, cel puțin comparându-l cu salahorii care își fac zilnic meseria (și în plus) printre tărgile îngrămădite, căci suprafețele au trebuit să fie marcate de edificii monetare, nu de măcar sanatorii.
Eu imbecil, probabil. Dacă nu mă închin la ASE (exceptând momentul 1989), n-am diplome așijderea, nu protestez când vor corporațiile, sunt divorțat de Fecioara Maria, nu-s costumar și nu beau vomat de căpșuni la termos neoliberal… așa-mi trebuie; nu asimilez mare lucru din mecanismul comunicativ. În consecință, nu prea reușesc adaptarea.
La vară, dacă valurile 6-7 vor permite, mă duc de bunăvoie în Centrul Vechi și în Vama Veche. La 4 ace! Iau și bilet la Untold, după care mă masturbez gândindu-mă la Ioana Petrescu. Eventual așa o să înghit mai ușor câteva dintre notele distinctive scriptate.
Da` când Naiba vi se termină răceala asta? – angajat BCR
un gând muzical 