Mie mi-au plăcut toate albumele Avantasia. Și asta pentru că Sammet a reușit cumva să dea mereu o notă modernă tipologiei artistului invitat. Curiozitatea, cu alte cuvinte, a fost întotdeauna prezentă, deși, ca întreg, Metal Opera part 1 este întrucâtva irepetabil (în subgenul discutat). De la Michael Kiske până la Alice Cooper, de la Klaus… Citește în continuare Avantasia – What’s Left Of Me (ft. Eric Martin)

Autobuz azi 5. Mă gândeam foarte serios zilele trecute dacă Devin Townsend e un geniu muzical, un geniu al caterincii, un om care se întâmplă să-și lege ideile cu toate că nu pare a-și propune absolut nimic rațional, un ipocrit, un laș, sau dacă tipul e pur și simplu extrem de nebun. Sau dacă într-adevăr… Citește în continuare The Murder of My Sweet – Meant To Last Forever 

Știți cine este cel mai urmărit vlogger din România? Andrei Șelaru a.k.a. Selly. Peste trei milioane de abonați (preponderent cetățeni români)!lock Știți ce vârstă are Andrei? Puțin peste 20. Știați că șase miliarde de oameni au acces azi direct la presă (cu toate derivatele)? Deci, că mass media grosso modo formează azi comportamente mai mult… Citește în continuare Imminent Sonic Destruction – The Sun Will Always Set (2022)

Se pare că anul ăsta se poartă schimbările importante prin rândurile trupelor frontgirls. După 4 ani de nightwisheală concretizată mai ales cu albumul Sacrificium, nemții de la Xandria s-au despărțit de clișeul Dianne van Giersbergen, cooptând o tipă care la toate vederile ar putea câștiga lejer concursul Miss Univers. Grecoaico-franțuzoaica Ambre Vourvahis, căci despre ea… Citește în continuare Xandria – Reborn (2022)

Deja m-am obișnuit ca după fiecare 2-3 de somn să mă trezesc gâfâind și cu voma-n gât. Rutină de-a dreptul. Ghinionul meu este că nu văzusem vreun mort până când nu m-am trezit în mijlocul scenelor de război din morgile (Covid) lumii noastre #libere și #minunate, acolo unde zăceau claie peste grămadă zeci de cadavre… Citește în continuare Dokken – Dream Warriors (1987)

Formația olandeză și-a ales noua vocalistă (ținută la secret până la definitivarea piesei-macaz). Nu știu dacă foarte desele vizite pe la noi, într-o vreme când batavii doreau să-și depășească condiția, au jucat vreun rol semnificativ, dar înlocuitoarea excelentei voci pe nume Charlotte Wessels este o româncă originară din Alba-Iulia: Diana Leah. Stabilită de mică în… Citește în continuare Delain – The Quest And The Curse (2022)

Sau Autobuz Azi 3 😀 Am avut cândva un profesor: Radu Solcan. Mare șmecher pe la filosofie. Tipul cică învățase zeci de dialecte la virgulă doar pentru a putea citi cum trebuie (toate?) textele. Printre altele, a fost cam primul ce-a adus în România studiul științei cogniției din perspectivă filosofică. Vorbesc la trecut pentru că… Citește în continuare Alestorm – Seventh Rum of a Seventh Rum (2022)

Văd tot soiul de chestii fascinante de când am reînceput să-mi petrec mare parte din viață prin mijloacele de transport în comun. Mai nou am observat ceva ce cred că poate concurca cu frumusețea Corneliei, măcar de la gât în jos: o superbă foarte tânără mamă cu puștiul ei întorcându-se cu autobuzul 301 de la… Citește în continuare Konomi Suzuki – Never End Tale (2015)

Recensământul s-a încheiat și confirmă cataclismul demografic: În doar 32 de ani, România a pierdut peste 21,4% din populație și a ajuns la 18,2 milioane de locuitori. Nici Siria devastată de război nu a pierdut atât de mult. - R3Media.ro Pentru mine, discuția despre un album instrumental se rezumă la o chestie cât se poate… Citește în continuare Echo Rhythm – The Program (2022)

Vineri seară, pe la ora 21:15, mă gândeam să zic din nou ceva despre coverul Pull Me Under reinterpretat de către școala Aaron O`Keefe. În ideea că eu am 30+ de ani și tot nu știu cum să mă leg bine la șireturi, iar Kala Scarpinksi la nici 12 era mai Dream Theater decât tot… Citește în continuare Pagan’s Mind – At the Graves (King Diamond cover)

Sau cine are nevoie de psihologi și psihiatrii când există Yoshiki Hayashi? 😀 Butonând niște site-uri de statistică, am descoperit că, în fapt, anul ăsta se împlinesc fix 40 de ani de la înființarea trupei X Japan. O formație despre care în occidentul de azi se spune grav, o dată cu progresul tehnologic ce-a permis… Citește în continuare X Japan – Kurenai (live 2017)

Nu-mi trebuie să fiu regele lumii cât timp sunt eroul acestei fetițe Știam că muzica are o forță teribilă de a regenera. Mai bine postam din prima Nanowar of Steel, la modul serios, și clar ocoleam anevoia. Însă iar mi s-a întâmplat ceva peste măsură de simpatic. Încerc să povestesc cu toate abilitatea mea prolixă.… Citește în continuare Warrant – Heaven (1989)

Au apărut ieri patru știri peste care sper să nu se treacă lejer. Prima. Klaus Iohannis, Gitanas Nauseda, Kaja Kallas, Krisjanis Karins și Mateusz Morawiecki, toți demnitari europeni foarte pro-NATO (SUA în sens vast) de rang foarte înalt, au semnat împreună o scrisoare adresată prietenilor omului #bun, anume Charles Michel și vechea noastră amică Ursula… Citește în continuare The Zero Sum – Return

Cică ne aflăm în anul 2062. Oamenii s-au fracționat post-apocaliptic: puținii bogați trăiesc în orașe-rai izolate, monopolizând resursele naturale, în timp ce majoritatea se chinuie și moare în afară. Naratorul ne mai anunță și că inițial făcea parte din casta privilegiată, doar că într-o noapte fatidică l-a mâncat undeva să facă pe haiducul. Prins cum… Citește în continuare Keldian – The Bloodwater Rebellion (2022)

Ieri noapte, prin intermediul emisiunii Prog Metal Show, am avut ocazia să schimb câteva impresii cu doi dintre componenții trupei Iris Divine (originară din Centreville, statul american Virginia). Subiectele s-au limitat la ultima realizare discografică, anume albumul Mercurial (lansat pe 20 mai - anul curent). Deși, ca fan Karma Sown și The Static and the… Citește în continuare Iris Divine – Mercurial (2022)

Cum e, măiculiță, să spui că zâmbești pe Sepultura? 😀 Bun. Extazul poate apărea oricând și din orice. Dar chiar să închizi ochii și să sclipești feciorelnic pe ritmurile brazilienilor? Bă, mie tocmai asta mi s-a întâmplat! Deși am luat contact de mic cu trupa din Sao Paolo și deși primul meu concert solitar (dement… Citește în continuare Sepultura – Quadra (2020)

Sigue viviendo en un sueno inmortal, la leyenda del uni...cornio: am tot fredonat în primele zile de RGN. Era o vreme bizară, când canalul rusesc de MV-uri Youtube m-a convins că băltirea e oarecum plictisitoare. Până la urmă, profesorul de filosofie Gabriel Vacariu într-adevăr simțea ceva (cognitiv, lol) când a zis că femeia este un… Citește în continuare Tierra Santa – Tierras de Leyenda (2000)

A fost oarecum firească prima replică pe care realizatorul emisiunii Prog Metal Show mi-a dat-o azi-noapte după ce am concluzionat că recentul album al trupei franceze Black Hellebore s-a încadrat în categoria (printre puținele) sonorităților descogestionate și parcă plutitoare - difuzate în cadrul recentului program radiofonic informativ rock american: Și te anunț că Delain are… Citește în continuare Black Hellebore – Disorder (2021)

Mama e un troll. Cică: oh, ce tare! Obosit și copleșit cum erai, plin de cârcei în mijlocul caniculei, bietul de tine tot și-a găsit puterea să ducă un trandafir la oscioarele din cutie! Vai, vai, vai! Sper totuși că nu te-ai apucat să povestești prin cimitir de noua X. Dacă se supără Cornelușa? Inteligent… Citește în continuare Dream Demon – Fool Me

Paginile de reclamă ne anunță că acest grup australian își trage seva din călătoria eroinei Aloy, o arcașă (tradițională) captivă lumii post-apocaliptice Horizon Zero Dawn aflate sub teroarea unor mașinării. N-am testat RPG-ul amintit, dar, măcar ca implicat Sword Art Online, înțeleg pe undeva dorința de adaptare sonoră la canoneala vremurilor noastre pe care găști… Citește în continuare Skies Collide – Bloodstream