Mie mi-au plăcut toate albumele Avantasia. Și asta pentru că Sammet a reușit cumva să dea mereu o notă modernă tipologiei artistului invitat. Curiozitatea, cu alte cuvinte, a fost întotdeauna prezentă, deși, ca întreg, Metal Opera part 1 este întrucâtva irepetabil (în subgenul discutat). De la Michael Kiske până la Alice Cooper, de la Klaus Meine până la Geoff Tate, piesele supergrupului Avantasia înseamnă variații (mai) power pe teme consacrate.
Dar, dintre toate adaptările, incluzând aici și prezența lui Kiske de pe primele albume Avantasia, apariție foarte notabilă și foarte neașteptată având în vedere că fosta voce Helloween era extrem de certată atunci cu scena care l-a consacrat, Tobias convingându-l să se întoarcă acolo unde… îi era locul, deci, prilej pentru vreo trei generații să fie iar foarte fericite, adunare unde intrasem și eu, momentul personal… de suflet rămâne colaborarea cu Eric Martin, solistul trupei Mr. Big.
Când eram copil, mătușa-mea avea o colegă… prietenă… nu mai țin minte exact relația, care era fană – la virgulă – Mr. Big. Una dintre consecințe a fost că-n mână mi-a căzut o casetă cu albumul Lean into It. Desigur, se știe, melodia To Be With You, finalul discului, era foarte la modă (locul 1 în Billboard Hot 100 printre altele).
Tot cam pe atunci am văzut și videoclipul piesei menționate. Cel mai probabil la emisiunea lui Petre Magdin. Unde altundeva? Vorbim de până în 1995.
În orice caz, ce țin cu adevărat minte este că imaginea lui Eric se potrivea teribil cu alte maniere de atunci. Pe scurt: vremurile când fetele aveau părul ca niște fete. Vorbesc, firește, despre era permanentului. Tipele nițel mai mari mă fascinau cu freza aia! Mi se păreau divine! Masele de aer nonconformiste, venite pe fondul neliniștilor și mai ales speranțelor caracteristice, aveau și-o mare doza de eleganță, de parcă idealurile autonome se voiau a fi foarte luate în serios. Comparativ, #rezistenții sunt certați cu orice configurație credibilă.
Dar, cu toate că altele erau trupele ce promovau acel hair style optzecist la modul tendință (Europe, Bon Jovi) asumată, mie Eric și Mr. Big mi-au rămas în memorie.
Și asta, probabil, pentru că vocea solistului din New York comunica în sine o anumită ținerețe imperturbabilă. Timbrul său… aveam mult mai târziu să aflu că portretizează fără dubiu sentimentele mele de puștan uluit de gagici crețe.
Anii au trecut, dar vocea lui Eric nu s-a schimbat deloc. Pieile atârnă azi pe el (trecut de 60 de ani), are o freză de zici că vrea să se angajeze la Speranța TV, dar vocea, frățioare, vocea e la fel: adolescentină!
Iar această compoziție semnată Tobias Sammet (de pe albumul The Mystery of Time 🙂 2013) parcă scoate la suprafață tot ce recuperez mai mișto din anii când fetele aveau părul ca niște fete.
Avantasia va lansa un nou album pe 21 octombrie. Iar Eric Martin este din nou inclus în ideile lui Sammet cu ocazia asta. De-abia aștept!
Now, I don’t wanna fade
But I ain’t gonna run
I’m resting my head on these stones
God, what have you done to you and me?
I’m tired of scaring the future away
No road ahead, the fire is dead
Father, don’t you see?
In front of you is what the chase has left of me
un gând muzical 