Deja cred că știe și acceptă toată lumea că trupele (rock) autohtone au fost nevoite înaintea Loviturii de Stat să compună cel puțin o melodie prin intermediul căreia să treacă testul regimului comunist de factură ceaușistă. De asemenea, cred că azi știe toată lumea că mișcarea artistică românească n-a fost nici pe departe atât de rebelă (progresistă) pe cât declamă acum muzicienii ce activau în era ceaușistă. La urma urmei, în România n-a existat niciodată, niciodată, niciodată vreun Slayer ori Sex Pistols înainte de 1989 (se spune că nici nu aveau cum spre deosebire de colegii vestici – noi subliniem doar că n-au fost și punct). Rezistența lor, așa cum în mentalul colectiv au construit dizidența transcedentală de-a lungul neoliberalismului recent, se baza mai degrabă pe metafore și epitete. Care figuri de stil, prin excelență, nu afectau determinist în niciun fel sistemul cu pricina. Căci masele, IMGB-iștii, nu i-ar fi băgat nicicum de seamă (chestie de educație, nu de înzestrări native). Și nici nu au fost băgați, dincolo de căminele culturale obscure.
Iar trupa Holograf, în anii optzeciști, chiar a exagerat cu osanale Amanda Gorman. De altfel, numeroasele versuri politico-naționaliste au permis trupei să evite constant cenzura, ba chiar să fie favorizată prin festivalurile Elenei Ceaușescu.
Dar asta nu înseamnă că Dan Bittman & co. au fost niște complet nuli. Nici pe departe!
Am copilărit și cu piesele Holograf (în lipsă de altceva) și mărturisesc că de-abia recent am ajuns la concluzia, ascultând iar trilogia optzecistă (din care aș remarca potența de atunci marca Gabriel Cotabiță – Holograf 1, 1983 – acest Aurelian Andreescu mai heavy), că Dan Bittman nu era cu nimic mai prejos decât Ian Gillan.
Dan, îndrăznesc nu doar să spun că actualul jurat neoliberal era cel puțin la nivelul lui Gillan, dar și că Holograf, pe de-a-ntregul, în câteva clipe, era cel puțin la nivelul Deep Purple!
Audiția piesei Oriunde Te Vei Afla cred că e suficient argument în favoarea senzației mele. Actualul jurat neoliberal pur și simplu dădea de pământ cu portativul. Chitara nu bag mâna-n foc că era net inferioară momentelor direct grandilocvente ale lui Blackmoore… clapele lui Tino Furtună.. mare brănză ce-o fi fost și Jon Lord! Vorbesc serios. Asta simt ascultând piesa de față.
Și o făcea, Dan cel puțin, într-un fel atât de personal cum doar la Mercury sau Meine am mai întâlnit (în sens că avea un timbru mega particular). Ok, și la Aurelian Andreescu… dar asta e cu totul altă discuție Elvisiană.
Avea… poate îl mai are și acum. Deși, din câte am înțeles, anumite probleme medicale i-au cam ruginit aparatul vocal fără voia lui. Fie.
Ce nu pot să accept chiar atât de ușor e că, în ciuda facturilor neoliberale care trebuie plătite ca să nu mori de foame pe străzi, la propriu, căci așa e lumea noastră #liberă, pe model USA, Dan & co. au extins osanalele menționate, ajungând până la colaborări cu fete de tip Antonia.
Să ne înțelegem: Antonia Iacobescu poate e o sfântă. Poate de fapt e și virgină. Habar n-am. Imaginea ei de ștoarfă penală mi-a fost transmisă doar prin intermediul presei – care presă, după cum de asemenea cunoaștem, este în proporție de 99,9% aservită oligarhilor fără scrupule. Prin urmare, am rețineri.
Ce contează pentru mine cu adevărat aici e că frumoasa țigăncușă păpătoare de înghețată cu mult plastic n-are nicio treabă cu muzica. Și asta o confirmă calculatoarele care o prelucrează până la rădăcină. Mai departe, rămâne de cercetat.
Și cum se face că un potențial Ian Gillan se dedă la o fătucă afonă?
La prima vedere pare amuzant. Dar eu cred că-i realmente tragic.
Pentru că parcursul Holograf nu doar că dă seama României (întregii Românii!), ci și neoliberalismului global care ne ghidează azi existența. O existență îmbrăcată în haine chipurile autonome. Dar care, pe dedesubt, pute a stalinism cum nici Stalin nu visa. Declarațiile Ursulei von der Șpaghen vorbesc de la sine.
Menționez că evit să zic ceva despre clișeul Banii Vorbesc. Cu toate că melodia respectivă, plină de riff-uri Judas Priest, pare acum un soi de ultra spovedanie Holograf. Clișeul teoretic m-a plictisit în timp. Atunci părea valabil… dar eu sunt născut în de-abia în 1987. Acum e 2022. Și sunt unii care acum au vârsta pe care am avut-o eu atunci. Și nu cred că soluția e să li se vândă fatalismul, oricât de real. Soluția nu e #IStandWithArmeAruncatePesteGardCaSăSeÎmbogățească1%DinOccident.
Marea dramă mi se pare azi apelativul ~mamă~ (cu care începe compoziția), de parcă până și foarte ancoratul în realitate Bittman căuta cumva salvarea supremă. Ajutorul n-a mai venit. Societatea a jucat doar în favoarea refrenului. #IStandWithBălării
Dacă pe vremea așa-zisei opresiuni teribile singura scăpare era în idealul feminin (leitmotivul crâncen al trupelor rock din România), probabil si pentru că ortodoxia, adică simbolul Fecioarei, ne-a scăpat cumva turma de fiecare dată (incluzând aici si compromisurile legendare ale Născătoarei), parcă mi-e peste mână să trec cu vederea imposibilitatea Antoniei de a cânta serios.
În orice caz, nu știu de ce păsări albe se ivesc din nou pe cer. Habar n-am de unde s-o pescuiesc pe o domnișoară ce recent mi-a ieșit în cale. S-o întreb măcar cum o cheamă. Sau de ce, când a ieșit de după fiarele nonprivatizate, a zâmbit (cu cel mai mișto zâmbet, după Cornelia, presupunând că moarta ar fi zâmbit vreodată) șucar dând cu ochii de hanoracul meu cu Erza Scarlet. LOL!
După moment m-am dus la cimitir. M-am oprit în fața Corneliei, la fix 11 luni de când am întâlnit-o, și în loc de cadouri oculte am zis doar: mi s-a întâmplat o chestie plină de viață! Fii pe fază: așa și pe dincolo de nori! Poate că moarta nu se supără! Ba chiar că se amuză! Vreau să sper că măcar o pot face să râdă. Hai sictir cu #IStandWithBălariile voastre
Panze albe, flacari vii aprinse-n nopti senine
Viata mi-o purtati mereu
Oriunde Te Vei Afla a apărut mai târziu decât ar fi trebuit. Adică în 1999. Gurile bârfitoare zic că a fost un ultim moment de inspirație marca Pocorschi. Muzician (ca să nu detaliem inutil) ce își începuse viața în meteorologie. Acum cică e mare mason. Caterincă. Și știați că eu azi trebuie să notez oră de oră presiunea la nivelul mării? LOL! Vis al sufletului meu.
un gând muzical 