Apropierea de proiectul japonez Linked Horizon cred că i-a făcut pe olandezii de la Epica să-și găsească în sfârșit echilibrul și imaginațiunea ce justifică întrucâtva piedestatul intelectual pe care au fost ridicați în ultimii 20 de ani. Omega, noul album, conține mult din puterea de a transmite o idee prin sunete, nu de a face… Citește în continuare Epica – Omega (2021)
Etichetă: Razvan dragomir
LiSa – Homura (2020)
Câștigătoarea marelui premiu Japan Record Award, numărul 1 în clasamentul Oricon, numărul 1 în clasamentul Japan Hot 100, Platina RIAJ... și lista reușitelor acestei piese poate continua. Compus de către Yuki Kajiura, una dintre cele mai elastice orchestratoare nipone, în interpretarea solistei LiSa (Risa Oribe, numele adevărat), una dintre cele mai populare cântărețe pe teritoriul… Citește în continuare LiSa – Homura (2020)
Babymetal – Metal Galaxy (2019)
Metalic s-aud gorniștii, în fund, la cazarmă. - George Bacovia Neometal. Unde stelarul sinonimizat nu e altceva decât perspectiva prin care privim azi către frontiere necunoscute. Mai înzestrați, mai aproape de adevăr, dar cu încă multe confinii de aflat. Exagerez, bineînțeles. Dacă ar fi fost un album bazat pe From Dusk Till Dawn, atunci puteam… Citește în continuare Babymetal – Metal Galaxy (2019)
Babymetal – Metal Resistance (2016)
În primăvara lui 2016, captiv psihozei sociale românești ce vorbea despre schimbări istorice (o mică parte, e drept, majoritatea fiind indiferentă, opusă ori ipocrită), descriam semidoct îmbinarea de (#)rezistență și codana Babymetal sub forma unui citat din Leonardo da Vinci: „Viața este destul de simplă: Faci anumite treburi. Unele eșuează. Altele iți merg. Faci mai… Citește în continuare Babymetal – Metal Resistance (2016)
Babymetal (2010-2014)
Istoria muzicii va consemna acest debut ca fiind parte din categoria albumelor care au agitat foarte mult apele. Problema este că cele două tabere arțăgoase nu prea au simțul realității. Voi încerca succint să lămuresc lacunele care duc în ridicol disputa întreținută de la ultimul ascultător fanatic până la patroni de reviste specializate, dorind totodată… Citește în continuare Babymetal (2010-2014)
Lovebites – Electric Pentagram (2020)
Depinde ce căutăm în muzica de acest tip. Abilități tehnice, asocieri potrivite, sonorități mediate? Atunci este albumul perfect. Dacă însă vrem fresh (fie și retro, după cum se sublinia într-o recenzie Lovebites), lucrurile devin capricioase. Iar dacă pur și simplu ne dorim ceva catchy, e necesară îngăduința de a parcurge tot albumul (cam lung pentru… Citește în continuare Lovebites – Electric Pentagram (2020)
Lovebites – Clockwork Immortality (2018)
Al doilea pas al Lupoaicelor este exemplul perfect de uzură ce vine după o fulminație memorabilă. Încercând să respire prin accesibilitatea power (melodic), fără a renunța la eretism, eufonia, în mare parte din timp nu cacofonică, dar oricum ezitantă, reprezintă un capitol doar pasabil în discografia Lovebites. Lansat de către altă trupă sau în alte… Citește în continuare Lovebites – Clockwork Immortality (2018)
Lovebites – Awakening from Abyss (2017)
Prima oară am auzit de trupa asta văzând poza de mai sus aflată sub un comentariu euforic publicat de Hansi Kursch (Blind Guardian). Inițial crezusem că s-a scrântit ”bardul” (crizele bărbatului de vârstă medie), după care am observat niște ochi oblici și mi-a fost clar: încă o trupă vivifiantă din Japonia. Surpriza mare a venit… Citește în continuare Lovebites – Awakening from Abyss (2017)
Nobodyknows – Hero’s Come Back
Majoritatea reacțiilor apărute în spațiul public după verdictul dat în procesul (televizat - așa-i stă bine oricărui show american) State of Minnesota v. Derek Chauvin arată că de fapt nu se înțelege mai nimic din putregai. În frunte cu președintele Joe Biden și vicepreședintele Kamala Harris, discursurile celor satisfăcuți de sentință invocă sintagme precum ”zorii… Citește în continuare Nobodyknows – Hero’s Come Back
Roselia (2018-2020)
Este o reușită exemplificare de ramificație specifică actualei industrii muzicale japoneze. Deja s-a trecut la fructificare raportată aproape în întregime la parametrii locali. Între timp, alții continuă lupta cu morile de vânt anacronice (cazurile fericite). Roselia s-a format în cadrul Bushiroad, una dintre numeroasele uzine nipone care se axează pe confecționarea de tablouri ce includ… Citește în continuare Roselia (2018-2020)
Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)
Intrarea în capitalismul neoliberal a fost pentru destui dintre românii care s-au născut la sfârșitul anilor 80/începutul anilor 90 o perioadă marcată de cele câteva emisiuni optintit luate, preluate sau reciclate fie din era anterioară, fie din ce se putea obține ieftin de afară. Întâmplarea a făcut ca spre finalul mileniului al II-lea, copiii din… Citește în continuare Momoiro Clover Z – Moon Pride (2014)
Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)
Misiunea imagini (sepiei) muzicale pentru ce s-a dovedit a fi o creație (animată) extrem de incomodă, deopotrivă în lumile neoliberale și comuniste (interzisă/cenzurată la sânge și-n occident, și-n China), i-a fost dată în principal lui Hiroyuki Sawano (tumultuos fuzionist de sound-uri felurite precum alternative, kraut, industrial, post-rock, new wave, symph ori indie), dar și lui Revo,… Citește în continuare Linked Horizon – Shingeki no Kiseki (2017)
Celtian – En Tierra De Hadas (2019)
Refrene delicioase, Eurovision cameleonic și minimalism deliberat. Acest al doilea album Celtian poate fi simțit ca pe un soi de electroliză a trupei Mecano (cea mai de succes formație iberică – peste 25 de milioane de albume vândute la nivel mondial). Din dorința (circumscrieri) de a cânta în manieră Mago de Oz, dar având totodată deschidere atât către zona… Citește în continuare Celtian – En Tierra De Hadas (2019)
Mindspeak – Eclipse Chaser (2019)
Publicația The Prog Mind descria ultimul album al tinerilor austrieci ca fiind un ornament șaptezecist. Comparativ (n.p.), în România e maculatură de la Post Scriptum (1981!!) încoace - cu un mic paravan Yestardays. Formația Mindspeak s-a înființat undeva prin 2009-2010, la Viena, atunci când membrii erau studenți. Zece ani mai târziu, deși niciunul tot nu… Citește în continuare Mindspeak – Eclipse Chaser (2019)
Sound Horizon – Märchen (2010)
O carte muzicală. Corpus vast, acest album dovedește fezabilitatea expresiei cinesonore de factură (j)pop culture. Are mult din ce a însemnat The Velvet Underground & Nico. Disc conceptual înscris pe axa estrade, librete, spectacole de revistă, Märchen sintetizează spiritul animat japonez (analogii libere, asociații inventive, afabulații deviaționiste), fiind notabil pe teritoriul scenografiei cantabile. Nu putem… Citește în continuare Sound Horizon – Märchen (2010)
Sound Horizon – Moira (2008)
Industriei muzicale japoneze din prezent pare să nu-i pese de dogme. Senzația mea e că acolo se pleacă frecvent de la gând, nu de la gen. Dacă o idee i se zugrăvește autorului în te miri ce osmoză, atunci fie. Prea puțin există supunere față de legile (moderne) compoziției - poate nu întamplător și scriitorii… Citește în continuare Sound Horizon – Moira (2008)
Sound Horizon – Elysion (2004-2005)
Aspecte de teatru radiofonic, cultura (j)pop, rusticul și clasicul antrenează acest prim album important gândit de Yasuo Kamanaka. Relaționând moșteniri religioase, certitudini laice, cutume și modernism, debutul proiectului în discuție se constituie printr-o operă rock excentrică. Sound Horizon vine din Japonia, a luat ființă la începutul anilor 2000, și este o versiune mai colorată a… Citește în continuare Sound Horizon – Elysion (2004-2005)
Etrange (2019)
În Astra Lost in Space, una dintre temele care stau la baza acțiunii este antiteza dintre importanța cunoașterii istoriei („istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se", spunea Nicolae Iorga), ca factor corigibil, și ideea conform căreia neștiința trecutului poate oferi un viitor mai bun pentru că resentimentele pur și simplu nu… Citește în continuare Etrange (2019)
un gând muzical 