Temă: Cel puțin în România cibernetică, să le amintim episodul 23 august 1944 tuturor panegiriștilor îndrăgostiți de sintagme precum #Slava Ukraina!. Și să-i întrebăm: oare ei, zombificații #, pupătorii meme-urilor cu actorașul de 2 lei ajuns pur hollywood-ian (la propriu, prin metoda directivă-Twitter) în fruntea unei țări cheie din punct de vedere geografic (resurse naturale bogate, deschidere la o Mare etc.), ar mai fi existat (!) azi dacă Regele Mihai I nu demara armistițiul cu Puterile ce în mod evident aveau să câștige WW2? Să-i întrebăm dacă nu cumva România ar fi fost precursoarea Hiroshima/Nagasaki în cazul în care băiatul-lui-tata îndeplinea atunci doleanțele băsesciene de mileniu nou.
Pe măsură ce rusofobia ridicolă (cancel culture) se intensifică direct proporțional cu această glumă proastă zisă război (Unirea Slobozia tot încercând de aiurea să bată Real Madrid, rezultând dramele de rigoare, #Slava Zelensky!), textul inițial Rusia Azi începe să-mi devină din ce în ce mai drag.
Aveam vreo 16 ani și 50 de kile ud când am fost atacat de o gașca de spadasini. Cuțitarii surescitați îmi voiau telefonul și banii. Noapte fiind, am reușit să ginesc doar pe cinci dintre ei, incluzându-l aici și pe ăla desemnat să-mi pună direct lama pe gât. Da, mă deranja că nu-s Bruce Lee (sub camerele Hollywood, firește). Că nu-s Roronoa Zoro. Le-am spus să se calmeze și le-am dat aparatul. Au plecat, am trăit.
Situația actuală din Ucraina mi se pare similară. Donbasul, teritoriu oricum pro-URSS (!!) probabil dintotdeauna, e telefonul meu mobil.
Măcar dacă vorbeam despre vreo cotropire autentică, despre vreo luptă întru apărarea vieților. Aragorn vs. orci (cu precizarea că și arătările puticioase fuseseră cândva elfi frumos mirositori). Vorbim însă despre cedarea unor spații și așa bolânde. Zone cu populație stalinistă ce liderilor ucrainieni, orientați chipurile spre valorile vestice, oricum teoretic (nu?) le stau în gât. Prin urmare, n-are nicio logică faptul că așa-zisul război a durat mai mult de 10 minute! Desigur, asta dacă la mijloc nu-s anumiți scheleți (americani) ce trebuie cu abnegație ascunși/distruși sau, dimpotrivă, alungiți. Eu n-am certitudini în sensul ăsta, așa că las specialiștii să se pronunțe.
Simbolul luptei pentru dreptate, după cum ne anunță trustul PRO, actorașul Zelenski, hrănit și pompat de iluzia #rezistului occidental, o ține pe a lui: nu dăm și nu dăm și nu dăm și nu dăm!! Batman, Batman!! Astfel, numărăm cu toții morți și mutilați degeaba (mai ceva ca la Covid). Numărăm suflete măcelărite de copii și de fete – să nu creadă cineva că membrii militari de lungă durată au ceva în țeastă! Teleormăneanul de condiție proastă pus jandarm mereu va da anapoda cu bâta în stânga și-n dreapta. Asta e.
Nu-i așa că povestea Counter Strike seamănă cu o alta de dată recentă, aia în care unii ostași keyboard ai drepturilor omului (anarhiei de fapt) n-au făcut altceva decât să favorizeze extinderea Sars Cov-2, deci a morții?
Șmecherie pe vampirie. Democrații originale.
Și o să mai numărăm ceva: banii noștri! La modul Stănică Rațiu. Pentru că va urma o inflație cumplită din cauza idioților care nu vor să se oprească nebunia. Imbecilii care au impresia că ego-ul din spatele ecranelor ține de foame (grotesc spectacolul discursurilor actorașului pe ecranele decidenților lumii; câtă diferență între smiorcăitul cu iz USR și ultima bombănire printre proteză a Regelui Mihai din Parlamentul dacic!).
Si pentru că firmele de armament membre NATO, unde cotizăm grosul avuției naționale, vorba lui Papa Francisc, în funcție de ce aberație – artificială – se mai naște, evident au doar de câștigat de pe urma prelungirii neroziei… dăi și #rezistă, dăi și #rezistă: money, money, money!
Realitatea de pe planeta Pământ spune că depindem enorm de resursele altora. Asta e.
Realitatea e că zilnic trebuie să înghițim rahaturi ca să fim remunerați, ca să avem cu ce ne cumpăra de mâncare. Pe scurt, ca să trăim. Contestatarii spuselor mele sunt invitați să se sinucidă în masă ca balenele. Cum ar veni… liberi să se sinucidă. Să lase și-un memento ca pseudoartistul Kurt Cobain. Succes cu autonomia pe lumea ailaltă!! Presupunând că așa ceva există. Apropo, nimeni nu-și dorește mai mult ca mine să o intâlnească pe bune pe Cornelia!!
Întotdeauna suntem forțați de foame, deci nu prea suntem liberi orice am face. Dar să nu distrugem visele adolescenților. În orice caz, eu n-am chef să dau un milion de lei pe o pungă cu pesmet pentru că #Slava Ukraina. Nu vreau. Însă probabil voi fi nevoit s-o fac.
Tot realitatea de pe planeta Pământ, din păcate, nu e aia în care nu știu ce viteaz de pe Netflix răsare și dă cu hashtagul în batalioanele armatei ruse, sovietele sărind pe toți pereții. Nu.
Realitatea de pe planeta Pământ e că alimentarea unui conflict militar cu clișee Facebook-iste, cu utopii tâmpite, duce doar și doar la copii omorâți, fete violate și băieți decapitați. Fantoma de la Kiev e doar pentru filmele proaste de pe PRO TV. Top Gun nu există în realitate.
A încuraja rezistența Ucrainei, sub orice formă, înseamnă de fapt a condamna țara la moarte.
Bineînțeles că și mie mi-ar placea să apară Uchiha Itachi și să trântească un Amaterasu fierbinte în ochii KGB-istului idiot Putin. Sigur că și eu aș vrea ca Natsu să le dea foc tuturor demenților din conducerea Federației Ruse. Să dau ca Sailor Saturn cu bățul apocaliptic în toți dezechilibrații warmongering. Dar nu se poate. Nu în realitate.
În realitate avem numai situații precum cele cu care s-a confruntat Regele Mihai.
Și e o imensă diferență între a fi demn și a nu avea instinct de conservare!!! Liderii japonezi, în timpul conflagrației mondiale, au fost sinucigași… chestie și de tradiție prost interpretată – nu, nu vorbesc despre regia Hollywood numită Pearl Harbor (doar un ultras fantezist poate crede că avioanele alea nu puteau fi reperate mai devreme… generația noastră a revăzut același scenariu abracadabrant în cazul 9/11). Au rezultat nenorociri ce se preling până în zilele noastre.
Deși pare un nonsens, repet: degeaba ești liber-șmecheros (alt ex: nu stau cu botniță pe timp de pandemie) dacă ești mort. Adică te caci în ea de libertate dacă ești făcut franjuri în următoarea secundă. Asta e.
Pacea (oricât ar părea de incomodă pentru orgoliul unora și chiar pentru traiul de zi cu zi), în schimb, îți mai permite să ceva. Moartea, nimic.
Hilar e că situația nu se compară câtuși de puțin cu cea în care bolșevicii torturau cititorii de Kant (cât o fi și asta de adevărat). Atunci, hai să zic, unii alegeau pe bună dreptate să crape în numele unui ideal măreț. Dar țărâna Donbas, păduchiosul Donetsk (tărâm minunat pentru dezvoltarea mafioților locali), rusificatul Mariupol (mai ceva ca Republica Moldova) și cărbunele nu-s deloc idealuri mărețe. Telefonul mobil nu-i deloc o icoană.
Preferam să mă limitez aici la a rezista împotriva proștilor cărora le curge scuipat din gură de proști ce sunt: arhanghelii cancel culture (Dostoievski, Tolstoi, Ceaikovski sunt nașpa pentru că sunt ruși).
Parcă, totuși, morții și fetele nenorocite obligă. Poate bat câmpii, dar rândurile de mai sus tot datorită/din cauza fetei din vis, Corneliei, sunt.
Notă: cretinii unidimensionali să se calmeze! Nu-s deloc monarhist!
Revenind la muzică, am remarcat că textul originar a devenit greoi din cauza numeroaselor videoclipuri editate de la prima postare încoace. De asemenea, s-a extins supărător din punct de vedere tehnic. Și țin foarte mult la el, la biblioteca-zâmbitoare. Nu vreau ca la o adică să fie doar foiletată din motive spațiale. Epoca Meme-Facebook, Paștele mă-sii…
Prin urmare, am zis să deschid o nouă pagină. Va urma, probabil, o a treia – stația rusească Rock Goes Nightcore oricum lansează aproape zilnic noi exprimări pe care vreau să le subliniez (plus că zilnic mai descopăr câte ceva din catalogul anterior). Alungirea e prin excelență nesuferită.
Am opinat deja cine și ce e RGN, cine și ce sunt fetele sonore de acolo, așa că trecem direct la bucuria muzică-imagine, cu mențiunea că voi transfera acum inclusiv câteva dintre cuvintele/piesele din postarea de pe 8 martie (pentru aerisire):
Inițial, am deschis o pagină separată pentru The Embraced – Let in the Light. Cred însă că locul îi e tot aici. Reiau textul atașat:
~~~~~~ Am primit trei emailuri în legătură cu ultimele mele foi (nu știu de ce persoanele respective n-au scris direct la secțiunea comentarii).
În primul eram întrebat ce zodie sunt. Dacă răspundeam, orice, cred că ne-am fi pierdut amândoi timpul. Eu scriind, dumneaei citind.
În al doilea eram acuzat că sunt postac moscovit (probabil pentru că teribilistul – și sunt permisiv! – Zelensky nu-i deloc eroul meu, nici nu cred că toți rușii ar trebui înjurați… cred). Semnatarul scrisorii secunde e absolvent de SNSPA. Deci securist. Nu că Securitatea ar fi intrinsec ceva rău. A se vedea Uchiha Itachi.
Al treilea, sper și ultimul, mă sfătuia să merg în munți (sau în Deltă), să fac terapie prin artă (LOLozaur!) și să accept elementele cognitive ce îmi relevă identitatea malignă… plus multe alte chestii preluate de la seminarul din anul I de psihologie. Forma ID.
Totuși, m-aș apăra ceva mai consistent. Dar nu știu cum… nici fata din poza RGN nu-i foarte hotărâtă. Să fie Kaname Chidori din Full Metal… Panic? Dreptatea lui Friedrich Hayek îmi pare mai haioasă ca oricând. ~~~~
Țineți minte secvența aia din Cel mai iubit dintre pământeni când Victor Petrini se îndrăgostește de viitoarea lui nevastă doar pentru că niște picioare ieșeau nu știu cum din niște cizme? Cred ca fotografia folosită pentru Fivefold – Til Death ar fi fost bună pentru Gardul animat a la primarul Băluță de pe bulevardul Văcărești.
When the reaper comes I’ll hold you tight and I’ll scream: Don’t you take her away from me!!!
Without End… aici mi-ar fi plăcut să aspire Implant Pentru Refuz ori Luna Amară. Vorba oarbei…
Umbrela violetă din Rectifire – Stay îmi amintește de vremurile când voiam să sufăr de sinestezie. Are ceva din atmosfera Deep Purple – Perfect Strangers. Deși fata ne întinde atât de jovială mâna…
Dacă aș fi fost Andrei Partoș, aș fi dedicat distonant Manafest – Brain Dead nu atât lui Zelensky, cât ursulilorvonderleyeni, Serviciului European de Acţiune Externă și altor bizari care doar inflamează isteria. Că așa vivifică Psihologii noștri Muzicali: când se face de 1 septembrie difuzează September Morn, când e noiembrie – November Rain, când e aprilie – April Rain, când văd o fată frumoasă dau publicului Beautiful Girl… când bate Steaua/FCSB propagă (pe postul public de radio!!!) introspecții Scooter… Din fericire, eu nu-s protejat 2,15, așa că doar remarc mimica fetei aleasă ca analogie fonică. Parcă îi și văd p-ăia de la Lockheed Martin frecându-și pofticioși mâinile pentru că o bătaie cretină e ațâțată din toate părțile.
Am mai spus că, dincolo de muzică, toate imaginile merită atenție. Unele dintre ele pot fi perfecte ca stemă în locuri muzicale – de la cluburi până la siteuri. De exemplu, cea de la melodia Corroded, o formație care trimite către Machine Head. Sau, mai ales, senzaționala 😀 de lângă alternativul pop-punk metal Something to Burn care-i sculptură de Cioran: adevăratele femei sunt acelea a căror prezenţă te face să uiţi de probleme, idei, nelinişti universale şi chinuri metafizice. Ok… coada împletită poate îmi joacă feste. Dar așa mi-o închipui pe Cornelia animată.
Stilul agreabil pop-gothic Delain l-am regăsit din plin la Affinity.
Vocea lui Ronnie Atkins cinstește locul. Legendarul glas (din legendara trupă Pretty Maids) este extras din ultimul său album (Make it Count) lansat chiar anul acesta.
N-am ajuns niciodată în punctul în care să spun că pot face clar diferența între a fi snob și a nu eluda simțul esteticii. Sigur, trupa Oratory nu e Genesis bla bla bla bla (eterna opoziție tembelă prog. când deștepții discută metalul power fantasy)… dar acum chiar aș dedica din tot sufletul piesa portughezilor (extrasă de RGN) mai mult decât oricare alta! În orice caz, vocalista Ana Lara are o capacitate emoțională deosebită. Păcat că de prin 2005 nu s-a mai auzit nimic de ea. #Ursula, Lockheed Martin, deep state… your glory wont last forever! 😀
Stick To Your Guns – Weapon e un fel de prog. punk hardcore unde revolta e direcționată mai degrabă împotriva fedainilor de ocazie.
Iar tabloul Shamans Harvest e de-a dreptul parnasian… tot ce înseamnă fata din prim-plan e mirific, dar tulburător mi se pare acea unică întorsătură de privire, pe fond plumbuit, dinspre o foarte colorată.
Fotografia utilizată la Defy Tolerance e un fel de Max Payne în variantă feminină. Trupa are clipe când îmi amintește de Mastodon și de Evergrey.
Americanii Fades Away fac parte din categoria trupelor încadrate în zona rockului religios. Descrierea pe care am remarcat-o pe multe siteuri este de intense Christian rock. Într-adevăr, relația lor cu Dumnezeu este aparte. 🙂 Ar fi mult de vorbit pe seama fotografiei-crucifix.
Linkin Park nu mai are nevoie de nicio prezentare. Aș fi evitat-o, cum pare că RGN evită numele faimoase (să mai aflăm și de alții), dar piesa în cauză este preferata mea din tot ce au lansat Chester & co. N-am putut evita nici expresia fetei!
Melodia preluată de la Barsoom, trupă din Rusia care a lansat un singur album bazat pe romanele americanului Edgar Rice Burroughs, e în prima parte The Bard’s Song: In the Forest part.2 pentru ca apoi să treacă în zona Grave Digger/Primal Fear. Spatele fetei îmi place maxim. Pare că personajul n-a avut o viață liniștită și că niște vertebre ar fi bine să le evalueze un neurochirurg, însă tocmai naturalețea (din umbra evidentei declicateți) stârnește admirație.
Plină de energie scorpionistică este muzica englezilor de la Heaven’s Basement.
James LaBrie nu s-a ridicat niciodată la nivelul instrumentalului din Dream Theater. Și de-aia cred că vocea sa locuiește mult mai bine în cadrul stilului cântat în proiecte precum cele evidențiate aici.
Lynyrd Skynyrd este o trupă-titan în zona southern/country/blues rock ce activează tocmai de la mijlocul anilor `60. Am fost puțin surprins s-o găsesc pe lista RGN (în general, ei preferă trupe mai puțin cunoscute), dar totuși foarte fericit. Tinerii melomani nu prea mai au unde să descopere astfel de formații. În România, doar Lenți Chiriac ce mai dezgroapă morți bestiali.
Leverage face parte din deja specificul finlandez în materie de hard & heavy melodic. Piesa din raftul RGN este probabil hitul lor. Nimic ieșit din comun, dar e tare plăcută.
M-aș abține să spun dacă în Stained Angel – Picture Perfect avem de-a face cu vreo perfecțiune. 😎
În urmă cu fix 11 minute (la ora redactării) RGN a postat în manieră proprie noua piesă Apocalyptica, trioul finlandez de violonceliști metal care au încântat deja vreo trei generații. Compoziția este scrisă în colaborare cu Geezer Butler, Dumnezeul bass-ului 😀 din Black Sabbath.
Vandroya demonstrează că baladele hard & heavy rămân cele mai pasionante balade. De ce s-o fi nimerit ca fata să aibă și coada împletită… of!
Scott Stapp, liderul Creed, apare pe lista RGN cu câteva dintre optimistele sale compoziții solo.
Nomy – Psychopath e pentru toți occidentalii, adică și Zelensky, care suprapun (de-ai dracului sau din prostie) realitatea cu verzii cai de pe pereți. Că de la ei cică ai niscaiva așteptări umaniste… O piesă în special pentru fanii Green Day.
Kyōjurō Rengoku cred că e singurul domn pe care RGN l-a luat în fonotecă. Și nu mă mir deloc. Moartea sa de la finalul filmului Demon Slayer Mugen Train e absolut formidabilă! Mai ales pentru că îl apără pe Tanjiro, o apără chiar și pe jumătatea-diavol Nezuko, nu se sacrifică absurd pentru niște telefoane mobile (fie și susținute de sateliții 1%-ului Elon Musk și alți îmbogățiți subit pe cârca poporului). Iar asocierea cu noul single Fozzy, trupa lui Chris Jericho, vedeta din wrestlingul american profesionist, e întrucâtva justificată. Totuși, am convingerea că formația cascadorului a propus clipe mai inspirate pe albumele anterioare. Preferam fazele înclinate spre Judas Priest în locul acestui pop metal. Rămâne însă ascocierea simpatică. P.S.: Luna trecută mi-am luat un tricou cu Rengoku.
Can’t stand an ordinary life
Your darkest thoughts became obsessions
You see the angels on your left
Befriend with demons on your right
In false pretense you seek attention
I know that it hurts so bad
I’ve been there and done that
It’s not gonna go away
If you’re not able to change
All I want is for you to believe
Believe the words I say
No one knows what tomorrow will bring
So find the will to stay
un gând muzical 