Trooper – Încă o Luptă

Intitulat Vimbliedon (glumiță destul de nesărată, fie vorba între noi – dar oricum mult mai elevată decât ironiile lui Cristian Geambașu cu lăpticul și minorele), ultimul editorial semnat Cristian Tudor Popescu îmi confirmă părerea pe care o exprimam în Rusia Azi, anume că rusofobia (sau orice altă formă de xenofobie) nu doare atât de tare dacă e venită din partea vreunui cetățean care n-a depășit vreodată stadiul articolelor profm.ro, cât necăjește atunci când ea iese din creierul unor persoane de la care ai pretenția că-s capabile să apare umanismul.

Subiectul: jucătorii ruși de tenis nu vor avea dreptul (!) să participe la marele slam de la Wimbledon.

Lui CTP i se pare dreaptă decizia asta. Atenție: dreaptă!

DREPTÁTE, dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.

Să vedem cum își argumentează convingerea:

Dar și individual, jucătorii ruși sunt datori să sufere. Simplii cetățeni ai Rusiei sunt loviți acum de sancțiunile economico-financiare ale Occidentului, trebuie să facă față devalorizării rublei, creșterii prețurilor, lipsei de produse de bază, șomajului, mulțumită războiului lui Putin.

Tenismanii sunt profesioniști, joacă pe bani, nu puțini. Trebuie să simtă și ei cât costă a fi rus în regimul Putin. Mai ales că niciunul nu a luat o poziție explicită, limpede, împotriva monstruozităților comise de Kremlin.

Logica dumnealui, pe scurt, e următoarea:

1. Șeful din zona X, cel care deține complet puterea în zona X, e rău
2. Acest șef face năsparlozenii pe măsura caracterului său în zona Y
3. Zona („bună”) Z, nemulțumită de acțiunile șefului din zona X în zona Y, sancționează întreaga zonă X

4. Oamenii neșefi din zona X – care locuiesc în zona X – suferă
5. Așadar, originarii din zona X care nu mai sălășluiesc în zona X (precum jucătorii profesioniști de tenis care cică n-ar mai sta în locul de baștină – presupunem că CTP nu minte și că invocații au reședința în alte părți ale globului; cu protecția politico-socială de rigoare) – sunt obligați să sufere dintr-un soi de… solidaritate genetică.

Observăm remestecarea altor episoade cumplite din istoria omenirii, precum torturarea, violarea și omorârea cetățenilor (civili) de origine japoneză care s-au aflat pe teritoriul SUA în timpul evenimentelor din WW2. Retorica lui CTP, generalizarea exagerată, este fix demența care a produs atâtea și atâtea drame. Sunt remarcabile aptitudinile scriitorului de a asimila ideologia nazistă.

Lucrurile sunt și mai îmbâcsite.

Sancțiunile ce au dus la scăderea importurilor înseamnă și că statul rus rămâne cu portofelul plin. Și știți câte chestii se pot face cu bani? Poate și de asta rubla e de fapt mai forțoasă ca oricând. Platformele ce monitorizează indicii respectivi (se pot consulta cu un simplu Google) arată că rusul în Rusia, financiar, nu are motive s-o ducă acum atât de prost. Sau, în orice caz, că viitorul lui e sigur. O altă explicație: o doare la bașcheți pe Federația Rusă de hashtagurile occidentului (resurselor Rusiei pur și simplu nu i se pot spune stop!… asta dacă vrem ca populația din alte zone, România de exemplu, să trăiască decent). Putin & co. cer acum plata în ruble (pentru resursele ce le trimit în exterior). Sau se pot îndreapta (se îndreaptă, îsi permit) mai abitir spre piața asiatică, una cel puțin la fel de potentă. De asemenea, cu bani, pot compensa în interior neprimirea (să zicem) batoanelor de Snickers prin construirea producției proprii. Apar astfel și locuri de muncă pentru rusul de rând. Sau, sau, sau…

Între 500.000 și 1 miliard de dolari ZILNIC au dat francezii și nemții pe gazul rusesesc de când a început tâmpenia. Altfel, propaganda uepfizeristă ne spune că în Rusia nu se mai găsește ulei.

Nope… În România nu se mai găsește ulei. Adică se găsește, dar la preț dublu față de anul trecut. Să le mulțumim celor care încurajează #rezistența militară a Ucrainei.

Chiar nu s-a priceput absolut nimic din povestea Crimeea? Pedepse au existat și atunci. Rezultatul? Rusia a devenit și mai puternică. Cu banul te poți fofila. Poți începe și invazii la o adică…

Apropo de invazii, de ce turneul de la Wimbledon nu i-a banat pe jucatorii americani de tenis în 2003 atunci când NATO s-a dus ilegitim peste Irak? Sau peste Libia. Sau peste Serbia. Răspunsul e destul de simplu: forma limbajului. În cazul respectiv propaganda occidentală băga occidentalului în cap că (operațiunea: armele în carul cu fân) e luptă pentru libertate. Acum este atrocitate.

Nu, Andy Roddick (sau cine juca pe vremea aia sub steagul USA) n-avea de ce să plătească pentru schizofrenia regimului Bush junior. Nici pentru că armata Statelor Unite ale Americii a măcelărit civili în Irak. Nici cărțile lui Hemingway nu aveau de ce să fie arse (cum se întâmplă azi cu Tolstoi). Dar remarcăm dublul standard. Propaganda occidentală nu-i cu nimic mai performantă decât aia rusească.

Ce scapă CTP din vedere, involuntar sau ticălos, e că fix noi, onorabilii membri NATO cu cârca, vom fi cei care suferă cu adevărat de… creșterii prețurilor, lipsei de produse de bază, șomajului, mulțumită războiului lui Putin.

De asemenea, asta se întâmplă deja. Totul se scumpește zilnic.

Dar nu doar din cauza războiului lui Putin, ci în egală măsură și a Vestului (firmelor de armament), organizații care n-au niciun interes ca isteria să se oprească (și care dictează oficial produsul intern brut din statele sclave). Altfel nu se justifică tentativa absurdă a Andreei Prisăcariu de a-i bate concomitent pe Daniil Medvedev și Andrey Rublev… și asta de peste două luni de zile, deși meciul trebuia încheiat din primul game (în primul rând ca să nu moară oameni degeaba).

Toți occidentalii vizibili îl felicită cu miliarde de #-uri pe smiorcăitul și absurdul Zelensky in loc să-i spună: game, set & match. Ca să trăiască (ori să aibă mai multe șanse de supraviețuire) fetele și băieții care din întâmplare s-au născut acolo (și care nu vor să fie kamikaze). Deși… acum e cam târziu…

Doar tocmai ce ne-a anunțat Klaus Iohannis că trebuie să strângem cureaua din motive de război: mai mult din PIB către pușcoace! Mai mult, mai mult, mai mult!!!!

O și văđ pe (profesorul universitar) Cristina Florea masturbându-se.

Tenismenii trebuie să sufere... pentru că joacă pe bani mulți.

Sumele alocate premiilor din tenis nu le-au stabilit Medvedev sau Sharapova. E ceva ce-a stabilit planeta sportivo-economică. Sportivii muncesc pentru ce câștigă (mult sau puțin în raport cu importanța lor vitală e o discuție paralelă). Teoria asta a solidarității poate avea substanță dacă vorbim despre bogații ce n-au făcut nimic cinstit pentru obținerea graselor conturi bancare (recuperarea prejudiciului).

Pe modelul lui CTP, putem spune și noi că atunci când o fată frumoasă suferă un accident de mașină (neprovocat de ea) de pe urma căruia trebuie să i se amputeze un picior (frumos), suntem îndreptățiți să afirmăm: dă-o-n spanac (de curvă), rămâne cu celălalt picior (frumos)!

Mai ales că niciunul nu a luat o poziție explicită, limpede, împotriva monstruozităților comise de Kremlin.

Ba da.

Andrey Rublev chiar a fost foarte vocal. Tipul scria treburi cu muieputin pe obiectivul camerelor de filmat la finalul meciurilor sale. În plus, a zis că-și donează banii câștigați (munca lui) la turneele de dată recentă către suferinzii din Ucraina – măcar de și-ar dona CTP o parte din sumele câștigate de pe urma propagandei Pfizer. Daniil Medvedev și-a scos steagul Rusiei de pe paginile personale social-media (o altă decizie tâmpită – ideea e că a reacționat cumva, cum l-a dus pe el capul) etc.

CTP, nu știu de ce, având în vedere că și-a trăit copilăria, adolescența și vârsta mijlocie în comunism, are impresia că e floare la ureche să faci pe eroul.

Nu, în lumea reală nu poți face oricum pe eroul. Pentru că, dacă Putin e într-adevăr un tiran, riști ca a doua zi să ți se comunice cum femeile din familia ta au fost mai întâi violate, apoi ucise.

Sigur că, din exterior, toți putem spune ce trebuie să facă unii și alții aflați într-un context (chipurile) tare coercitiv.

Mai complicată e realitatea. În realitate, Sharapova nu se poate duce să le dea KGB-iștilor cu racheta de tenis în cap, așa cum vrea CTP. Maria n-are cum fi vreodată Naruto… care să-l salveze pe stigmatizatul Gaara în ciuda cotelor. Nu în realitate.

Incă ceva, la fel de important: este dreptul (!) fiecăruia de a alege tăcerea. Ciripitul îl poate cere doar o instanță juridică. Or, ultima dată când m-am uitat, nici CTP, nici nevasta lui Gael Monfils și nici măcar nazistoidul Sergiy Stakhovsky nu sunt procurori. Sunt, cel mult, lupi moraliști.

Să spunem că jucătorul (omul!!!) cutare de tenis pur și simplu nu vrea să se bage. Sau își ține în intimitate trăirile, fără circ și panaramă #. E dreptul lui! A-l obliga (a-l trage-n țeapă) pe sportivul Rublev să aibă o poziție fermă – pe tema unui subiect oricum extrem de sensibil – n-are nimic în comun cu libertățile fundamentale ale omului. Sau, cine știe?, poate așa, dătători cu paleta în minge cum sunt, unii au fost suficient de lucizi încât să evite ritualul morții # care aici conferă emitentului un sentiment aberant de împlinire, dar care pe front doar agită apele.

Îl putem comenta pe mut din punct de vedere moral (ex: e un laș!), dar nu-i putem lua dreptul la muncă – nici măcar pușcăriașilor, oameni care au comis fapte penale (nu e cazul sportivilor în speță), nu li se interzice munca în timpul detenției, tocmai din motive ce țin de principiul amintit. Indiferent de presupusele economii pe care tenismenii le-ar avea, deci care le-ar permite evitarea subzistenței sau a morții prin înfometare. Drepturile omului se aplică tuturor, indiferent de statut.

Notă: Situația ar sta complet altfel dacă jucătorul (omul) de tenis x rus ar afirma: e bine că Putin omoară fete civile în Ucraina. Dar până când nu apar asemenea declarații, nu putem inventa semnificația tăcerii. Și oricum, doar acel x ar trebui să suporte consecințele propriilor păreri, nu și alt y rus.

Același reproș îl aduce CTP chiar și rusului de rând!!! Bun, tenismenii (de un anumit statut), pe persoană fizică (nu și toți cei pe care aceștia îi iubesc) să zicem că sunt protejați. Deci, că ar putea lua o atitudine mai vehementă. Dar cetățeanul din Kazan care trăiește în Kazan?

CTP vrea ca cetățeanul din Kazan care trăiește în Kazan să sufere pentru că nu l-a pălmuit pe Putin. E o idee pe care a exprimat-o în dese rânduri și-n alte articole.

Bloomberg, publicație (din New York) la care bănuiesc că #-iștii se închină, a evaluat în 2016 învățământul superior al Rusiei ca fiind al treilea cel mai bun din lume. Păi… ce-ai făcut, mă, nene, mă? Economist Intelligence Unit (sediul în Londra) a zis în 2014 că abilitățile cognitive ale elevilor ruși sunt pe locul 9 în lume. Așadar, Rusia, căci la atingerea performanțelor amintite nu se poate ajunge dacă doar o mână de oameni are țiglele pe casă, ci e nevoie de un context larg (în special politic) care să favorizeze dezvoltarea cadrului subliniat, nu pare a fi deloc atât de tâmpă – stare josnică ce ar explica CTP-ist motivele pentru care Putin e la butoane și de ce astfel individul rus, direct responsabil prin vot, trebuie să sufere. Așa zic… occidentalii! 🙂

În ideea asta, populația, nici nu poate fi deșteaptă și rea, deșteptăciunea (mai ales instruirea școlară nedogmatizată, deschisă – universitățile din Rusia sunt de 10 ani foarte căutate de studenți de pretutindeni) implicând automat atingerea unui nivel (cât mai) ridicat de înțelegere (inclusiv morală), deci de respingerea răutății, măcar a răutății majore, evidente (x e un tiran, deci nu-l votez pe acel tiran). Să intre, oare, revendicarea teritoriului Donbas (format aproape complet din amorezați URSS) într-o categorie diferită decât cea a tiraniei?

Iar pentru orice om cu bun-simț, individul rus e absolvit de orice vină și deci de orice condamnare dacă nu-l votează pe tiran, dar cei care numără voturile spun că ștampila lui s-a pus pe tiran.

Sau un individ rus nu l-a votat pe (tiranul) Putin. Acel cetațean tot suferă pentru că alții au folosit ștampila. De ce să sufere laolaltă? Sigur că minunatul neoliberalism, extraordinarul capitalism, implică prin excelență suferință dezorganizată. Eu, de când am drept de vot, n-am vrut să fiu părtaș la banditism. S-a dovedit că am avut dreptate, clasa politică fiind o mare jale de atunci până în prezent. Mă simt împlinit! Dar asta nu înseamnă că n-am suferit (e suficient să ai de-a face cu spitalele noastre publice ca să te îndoiești până și de răutatea Iadului). Iar marea dramă e că cei fără drept de vot, copiii, au suferit enorm în România ultimilor 30 de ani. Ăsta este prețul pe care îl plătim pentru că ne putem fârțâi de colo colo și putem vorbi ca să nu tăcem. Totuși, sancțiunile occidentului, așa cum le prezintă CTP (realitatea, am spus, pare a fi complet diferită), fac parte dintr-o categorie mai apropiată de ideologia nazistă decât de babilonia democrației moderne.

În fine, chiar dacă y om îl votează pe tiran, el o poate face din multiple alte rațiuni care tot n-ar justifica punerea cetățeanului la zid: mințit, amenințat, ignorant – fără ca neinstruirea să fie culpa sa (ex: y cetățean s-a născut într-o familie extrem de săracă din Siberia, fatalitate ce nu i-a permis cunoașterea) etc.

Unica soluție dreaptă, însă complet utopică, ar fi ca toți cetățenii votanți din Rusia să fie supuși detectorului de minciuni (cu toate că nici aparatul respectiv n-are o precizie de 100%). Iar cei care spun că l-au votat pe Putin doar și doar pentru că acesta vrea să ucidă fete în Ucraina pot fi întrucâtva blamați și trași la răspundere. Doar că, revin, aceștia l-ar fi putut vota pe Putin doar și doar pentru că acesta vrea să omoare fete tinere în Ucraina nu neapărat din cruzime. Așadar, oricum am întoarce problema, rămâne descoperirea oamenilor cât de cât instruiți, liberi să aleagă (din convingere), fără probleme psihice (nebunul, din cauza bolii sale, deci fără discernământ, nu poate fi tras la răspundere) care l-au votat pe tiran pentru că acesta vrea să omoare fete tinere în Ucraina. Complet fantezist, mai ceva ca Planetarium.

Notă: Sper că la vot se referă CTP. Altă învinuire în contextul ăsta ar fi mult prea absurdă că s-o combatem.

Revenind, astfel de porniri (culpabilizări) absolut tembele, posibil sinucigașe, sunt tolerabile dacă reprezintă convingerile unui adolescent teribilist ce are senzația că lumea începe și se sfârșește cu puterea hashtagului. Și care se întreabă serios dacă Bruce Lee îl bate pe Van Damme.

Dar domnia sa? Trăitor in comunism? Chiar crede că e atât de simplu? Ciudat.

Atunci de ce nu l-a dat (CTP) jos pe Ceaușescu încă de prin anii `70? De ce n-a abolit el Securitatea aia cretină? Rapid ar fi avut acum 20 de campioante câștigate. 😀 Dan Coe ar fi trăit. De ce nu s-a dus s-o scoată pe Mama Sica din lagăr?

Zău, citind articolele astea, capeți sentimentul că unii oameni, fie și formatori de opinie! (esențial, teoretic, mai zdraveni la cap decât masele), trăiesc – verbal, probabil nu și lăuntric – într-un cosmos infinit mai paralel decât ăla în care mă afund eu prin filmele animate și… alături de moarta Cornelia.

E incredibil!

(a 9-a artă, de fapt, tocmai realul îl exaltă, consecința – dorită – fiind o viață mai bună în concret).

De dragul lui Planetarium, romanul SF al lui CTP (scris în anii 80) care mi-a plăcut în adolescență, refuz să cred că Limpedele Cap din prezent e în fapt un prost și un nazist. Poate că și domnia lui e forțat să spună aberațiile pe care le spune. Poate că Providența Pfizer încă nu i-a dictat (și) că există un vaccin anti-Facebook-ism: îi zice simțul ridicolului/instinct de conservare. Și e gratis… nu ca…

Cert este că mie nu-mi place fascismul. Iar a nu-i lăsa pe jucatorii de tenis ruși să-și exercite dreptul la muncă, pe motive strict (!!!) rasiale, înseamnă nazism pur.

Nu-mi place nici stalinismul. Poate un pic comunismul… pe foaie. Dar asta din cauza faptului că drepturile pozitive promovate atunci nu prea se regăsesc în lumea drepturilor capitaliste negative de azi. Și avem nevoie de ambele.

Curios e că discursul lui CTP îl auzim atât la liderii ucrainieni din 2010 până azi, cât și la decidenții occidentali… Habar n-am totuși dacă e viabilă teoria ce spune că instituția Uniunii Europene era de fapt marele vis al lui Hitler. Cam așa pare… la urma urmei, Ceaikovski sau Dostoievski sunt cenzurați (oficial) din ce in ce mai tare în Vest.

Notă: Când apologismul nazist se domolește, apare poleiala: eh, cumva, ceva, trebuie făcut ca să se potolească Dementul! De acord, dar nu să fie tras altcineva la răspundere! Eu n-am nicio vină pentru ce-a făcut Vișinescu! Sau pentru ce (nu) face Iohannis. Chiar n-am, deși tot român cică sunt. EU SUNT EU! Și n-am avut nicio putere să aleg unde m-am născut.

Notă 2: Mai interesant mi se pare ce decizie se va lua în legătură cu Amanda Anisimova sau Denis Shapovalov. Așa, de fentă. Sau vom glorifica instituțional zicala urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători!? Haz de necaz. Cei doi tineri n-au vreo vină pentru planeta asta tâmpită. Sper să dea liniștiți cu paleta în minge.

Habar n-am avut ce melodie să atașez. Mă tot gândeam în timp ce-mi descărcam nervii… probabil o voi schimba peste un timp. Acum iau o piesă Trooper de pe un album, omonim, care atunci, în 2002, chiar și conștient de faptul că târgoviștenii sunt epigoni Iris (care la rândul lor sunt epigoni mulți alții), credeam că poate fi un semnal pentru ca România muzicală să… se nască… nu… din respect… pentru Post Scriptum și Sfinx… nu-i termenul potrivit… să… (re)învie… cuvânt prea mare pentru micimea noastră artistică fonică… cu tot respectul pentru trupele amintite… nu știu… De Trooper (și de universalizarea muzicii noastre în general) între timp chiar s-a ales tot praful. Am stat ca dobitocul în fața scenei să mă plouă ca din chizdă la concertul Trooper din deschiderea Blind Guardian… convingeri transcedentale… după care, în deschiderea Scorpions, m-am trezit cu o colaborare Trooper & Miță Bere Gratis. F… și cu banii luați.

Suntem oare copiii cerului?