Rusia Azi 3

Răspunzând strigătului de disperare venit din partea unei ucrainience pe nume Alina Mitrofanova, Rogers Waters (Pink Floyd) zice:

Sunt dezgustat de acțiunile lui Putin (…) Îmi pare rău că guvernele din occident pun gaz pe foc (și prin alimentarea țării tale cu arme), în loc să apeleze la diplomație. Nu va mai rămâne nimic din Ucraina dacă liderii noștri din vest nu schimbă retorica…

Waters continuă apoi să îi explice fetei de ce Vestul e în egală măsură vinovat pentru tragedia din Ucraina. Și că azoviștii sunt neonaziști. Și că, într-o lume normală la cap, n-ar trebui să sufere nici din cauza lui Putin, nici din rațiuni NATO și nici din cauza concetățenilor ei teribiliști. Întreaga postare poate fi citită aici – am temerea că nu va mai rămâne mult la liber pe Twitter (cumpărat acum de habar-n-am-cum-1%-ul Elon Musk… nu că pe vremea ailaltă ar fi fost mai bine), acolo unde englezul îi răspunsese inițial tinerei ucrainience.

Carevasăzică, Rogers Waters, unul dintre cei mai mari muzicieni din istoria omenirii, o fute și el pe psihopata (profesor universitar) Cristina Florea. Și pe Ursula. Și pe Roberta. Și pe toți activiștii poznași care cred că asistă la Gondor vs. Mordor. Și pe toți nebunii care nu vor și nu vor să se oprească (total!) nebunia. Mă simt împlinit!

Fresca Fetița cu Acadeaua mi se pare ilustrativă lumii în care trăim. Abjectul discutat, indiferent de baricadă, se tot ascunde în spatele inocenței (populației) ca să-și justifice sindromul morbid. Donald Tusk (fost președinte al Consiliului European), unul dintre psihopații planetei, a reacționat în felul următor la infamul invocat ca să mântuiască orice: Just don’t tell her please that tougher sanctions would be too expensive for Europe!

Apropo, copila aia chiar e ucrainiancă? Ghereta dezmembrată unde stă cu mitraliera într-o mână și bomboana-n gură (mai ostentativ decât eu cu trandafirul roz)… chiar e din Ucraina? Eu ce garanție am? Că așa zice un trust de presă? Că așa zice nu știu ce Alexei pe aripa de propagandă social-media? Poza respectivă, simbolul Războiului actual, poate la fel de bine fi făcută cu o suedeză aflată într-o clădire dezafectată (cutremur) din Peru.

Presupunând că fotografia e reală: oare mitraliera fetiței face parte din ajutoarele NATO? Din neajutoarele Vestului cu siguranță. Iar dacă nu e reală, cât să fii de nenorocit (simplist, deci bou) ca să te folosești de un copil pentru a motiva bogăția fabricilor de armament și durerea milioanelor și milioanelor de oameni care vor suferi teribil din cauza sancțiunilor lui pește prăjit?

Atât puteți, costumarilor? Toate Uniunile și Comisiile și Consiliile și toate instituțiile alea pompoase și megalomane care chipurile gândesc și stabilesc și croiesc drumul nostru pun întreg fudamentul (în 2022, nu pe la începuturile omenirii) socio-economico-politico… global în spatele unei… fetițe? Dacă apăreau nenea Tusk și madame Ursula cu nu știu ce dizertație despre cum trebuie să mâncăm mămăligă zilnic pentru ca fabricile de armament să ne țină în viață, ok, mai era cum era. Dar… o fetiță?

I-au mai pus și-o bomboană în gură, băi, frate! Dar nu orice fel de bomboană, ci o acadea! Să fie siguri de impactul psihologic. Că nu interesa pe nimeni dacă puștoaica molfăia ROM. Bățul acadelei altfel dă la cadru. Nu care cumva să iasă din mentalul colectiv când totul se scumpește că așa vor Căcatuskii! Regizorii pe filieră Washington – Bruxelles n-au evoluat deloc. Sau pur și simplu au profitat de naturalețea ei – o fetiță bucurându-se de o bomboană în orice circumstanță pentru simplu motiv că e o fetiță. Dacă nici ăștia nu-s psihopați…

Și pe ce rahat de polonez îl cheamă Donald? Ăstia chiar sunt pe bune?

Propagandă sau autentic, imaginea este oricum elocventă pentru tot ce înseamnă competența decidenților. Propagandă (justificarea proastei calități a vieții – chiar subzistenței – la care va fi supusă mare parte din populația Europei) sau autentic (eșecul diplomatic al costumarilor), cert e că niciun suflet de copil nu trebuie să fie înfățișat într-o asemenea situație abominabilă.

Nici nu mai contează dacă NATO a trimis arme reale în Ucraina sau dacă doar a dat din pix. Atitudinea e cea care a făcut diferența. Iar o dramă în plus este că prețul acelei muniții (calculat deja, administrativ, la virgulă) fueling the fire, vorba lui Waters, îl vom plăti tot noi, tot PIB-urile noastre (statele membre), și asta cu capul plecat ca să nu belim carcaletele – Putin pentru noi este Covid 2 cum ar veni. Îmi voi aminti (și) de incitatorul #Slava Ukraina când iar voi da cu capul de spitalele noastre (publice) de mâna a șaptea!!


Ieri, cineva m-a întrebat dacă am aflat despre decizia grupului Pink Floyd de a-și retrage muzica de pe teritoriul Rusiei. Ce, mă!!!!?????

Am zis că îmi explodează capul!

Adică nu doar spălații pe creier și sclavii neonazismului occidental? Nu doar Orchestra Filarmonică din Cardiff? Până și genialii ăștia s-au hotărât să joace în hora schizofreniei cancel culture? Roger, WTF? Am tras aer în piept și am zis să văd cum stă treaba mai exact.

Dau pe Google cuvintele cheie, se deschide un site de știri de la noi (Realitatea.net) și citesc:

Trupa britanică de rock Pink Floyd s-a alăturat condamnării invaziei Ucrainei de către Rusia și a anunțat că-și retrage toate piesele din 1987 încoace de la furnizorii de muzică din Rusia și Belarus. Sunt retrase și piesele create și produse de David Gilmour….

Aici m-am oprit. 🙂 Căci mi-am amintit de zicala, apărută încă din anii 70, conform căreia David Gilmour a distrus (la un moment dat) ideea de Pink Floyd.

Dialogul dintre Roger și Alina avusese loc pe 9 martie.

Comunicatul lui Gilmour a fost lansat pe 11 martie.

Eh…

Da, Pink Floyd-ul lui Syd Barrett & Roger Waters a fost altceva. Dar nici nu pot și n-am să pot vreodată spune că David Gilmour, după plecarea lui Syd din trupă, n-a contribuit enorm la îmbogățirea… culturii universale. Totuși, cred că Barrett a fost un geniu. Gilmour e doar un muzican excepțional.

Poate greșesc, dar The Piper at the Gates of Dawn a fost primul moment când cultura pop s-a legat ombilical de compozitorii revoluționari romantici și baroci.

Iar acum mi s-au relevat și câteva dintre nedumeririle pe care le avem cu privire la perspectiva unora față de Gilmour.

A nu se amesteca obligatoriu fondul sonor cu personalitatea muzicianului. Dacă ar trebui să ținem cont de cum e artistul dincolo de muzică, atunci pe majoritatea nu i-am mai asculta. Sigur, actul artistic nu prea are cum fi total distinct de omul care îi dă viață, dar nici nu e o condiție.

Însă drumul FM spre care Gilmour a împins Floyd de la un punct încolo se explică acum foarte precis. Pentru el, turma și moda au fost mereu importante. Prea importante zic unii…

Și să nu intrăm în metafizica Waters i-a cântat în strună…! Mi se pare că avem de-a face doar cu înghițirea veșnicelor asta era culoarea pentru dormit(u)or pentru că soția are, totuși, picioare prea frumoase.

David Gilmour își dă singur foc la valiză – ăsta se cancelează pe el însuși! Cum își dau și atâtea fabrici din vest (sigur, nu din vina lor) care sunt în pragul falimentului din cauză că le lipsește piața de desfacere din Rusia. Deci, că milioane de cetățeni occidentali (deja) se întreabă ce vor mânca mâine pentru că Vestul acționează fix pe dos de cum ar trebui (dialog, tratative). Viitorul va fi un chin, să nu aud că regretați #Slava Ukraina!

Mai mult, prespunând că internetul n-ar exista, deci că îndepărtarea oficială ar pricinui într-adevăr daune culturale… păi… tocmai ăsta e fondul problemei! Daunele culturale! De ce să fie privat un tânăr rus de excepționala muzică Pink Floyd? Pentru că Putin? Noi, românii, știm foarte bine cum a fost ca atâtea generații să fie ținute departe de marii gânditori. Efectele se văd și azi. Iar de la un muzician-rar aștept o gândire mai largă.

Dar, după cum ziceam, internetul, marea invenție a omenirii, cu tot stalinismul și nazismul virtual, totuși salvează normalitatea (circulația ideilor).

Să dea Dumnezeu sănătate sfântului thepiratebay!!!!



Deși mă simt împlinit și pentru că m-am abținut de la #Slava Ukraina sau alte tâmpenii incitatoare, pentru că am urlat și eu, cât am putut ca cetățean simplu, împotriva glorificării Zelenskysmului tembel, împotriva rezistenței fără noimă (care nu duce altundeva decât la groapă), particip totuși la demență. Ăștia nu doar că ne iau banii, că ne forțează să trăim cu ștreangul pe burtă, dar ne și transformă în criminali! Căci PIB-ul îl fac indivizii.

Mai dau unii ochii peste cap când văd că peste tot pe planetă sunt războaie tembele. Păi cum să nu fie? Când la frunte sunt toate catastrofele astea sinistre? Da, dialogul cu +2 neuroni (atât – chiar nu era nevoie de vreun efort deosebit pentru pălmuirea lui Zelensky) folosiți ar fi salvat vieți în Ucraina. Dar cine să-l țină? Chiar și dacă ar fi avut curaj să-i bage-n mă-sa pe dilii ăia megabogați cu rachetele lor cu tot (cum face foarte des Papa Francisc… sigur… mai nou s-a îmbolnăvit de lockheedmartinidită, n-a mai putut ține cum trebuie prelegerea aia a lui de Paște – incapacitate apărută la nici o săptmână dupa ce critica public industria armamentului, în special pe cea occidentală), nu pare că i-ar fi ajutat mansarda.

Dar, măcar mă mai consolează și RGN. Niște ruși care îl vor asculta/difuza pe Gilmour indiferent de fenomenul cancel culture, propagandă ori rahaturile de zi cu zi pe care trebuie să le înghițim că așa vor niște bizari. Și care arată că au priceput ceva din moștenirea Syd & Roger – inclusiv cea împotriva războiului.

Băieții și fetele de la Rock Goes Nightcore au reușit cumva să scape până acum ochiului vigilent occidental. Stația lor încă funcționează pe Youtube. Apropo, dacă bucuria asta muzică-imagine va fi cumva banată pe motiv de Putin (știți deja: RGN e originară din Rusia), atunci chiar cred că va trebui să tragem obloanele peste planeta Pământ. Mă duc lângă Cornelia și stau acolo până ajung ca Robin Williams în Jumanji!

Ăsta e al treilea episod Rusia Azi. Era cazul. 20-30 de videoclipuri cred că sunt suficiente per pagină. Repet, catalogul RGN numără niște mii de producții. Aici doar evidențiez ce cred eu că muzical (strict ca imagine toate tablourile sunt superbe) e un nivel peste media generală.

Ordinea sau plasarea lor e pur întâmplătoare (în funcție de cum descopăr fazele). 1, 2, 3… n-au importanță din punct de vedere emoțional.

Notă: Nu cred că mai e nevoie să spun, dar foaia se va edita cu piese până la numerele 20-30. Refresh zilnic, zic. 😀

Să ne calmăm! Cu ruși, fete frumoase (nu ca profesorul universitar Cristina Florea) & rock`n`roll.

Despre Saber Arthuria Pendragon am mai vorbit. Dar nu și într-o asociere cu Primal Fear… mai ales cu piesa Demons and Angels. Că nu mi-a dat prin cap. Între timp, le-a dat imaginației rușilor de la RGN, deși eu am crescut și cu Mat Sinner & Ralf Scheepers – mai degrabă asociam probant istoria din Nanatsu no Taizai / 7 Deadly Sins. Ce vreau să reiterez acum, impulsionat, e că… Angelul din poveste nu e războinica (la comandă! într-un război care nu era al ei) Arthuria. Nu. Angelul din poveste e Arthuria-fata care se bucurase la descoperirea acelui ursuleț de pluș. Arthuria-fata care l-a sărutat pe muritor. Cât despre demoni… zic să privim mai atenți la lumea noastră liberă pe care o declamă intelectualii de televizor!

Jeff Scott Soto e unul dintre vocaliștii mei preferați. Perioada sa petrecută în special alături de Axel Rudi Pell (albumele Between the Walls și Eternal Prisoner) îmi este foarte dragă. Iar în combinația recentă alături de chitaristul Gus G., lider Firewind (una dintre cele mai apreciate trupe old school heavy metal din prezent) și fost membru Ozzy ori Dream Evil, se reînvie spiritul discurilor amintite. Meserie vacile din fundal! :mrgreen:

Iar Asada Shino din Sword Art Online este una dintre eroinele mele preferate. Lupta ei cu sindromul PTSD (cauzat după un atac armat la care din întâmplare a luat parte în copilărie) e teribilă. La fel de formidabilă este și vindecarea ei. Pentru că în lumea reală, exeptând thepiratebay, nici măcar în aia virtuală #… ca să rămânem concret și-n subiect, nu există Kirito. Există Putini, Ursuli, Tuski și zelenskyficare. Laughing Coffin e în schimb real. Sau, dacă totuși unii sunt apropiați de etica lui Kirito, aceștia nu-s băgați în seamă când se trage linie, fie și Roger Waters de te numești. Mă tem că Fetița cu Acadeaua și mitraliera ei au destinul bătut în cuie. Ăștia de sus ucid orice speranță.

Piesa celor de la Alter Bridge, foarte cunoscută publicului amator de wrestling profesionist (melodia este tema de intrare a canadianului Edge), este una dintre acele sonorități pe care le-aș folosi dacă aș putea face un film despre prima mea întâlnire cu Cornelia. 🙂 De fapt, în situația aia, cred că Metalingus ar fi OST-ul oficial.

Pot să cânt ca nebunul refrenul violonistei din The Letter Black fără să mă împuște erudiții? 😳 Alt OST memorial.

We Are Harlot, un supergrup fromat din foști membri Sebastian Bach, Revolution Renaissance sau Silvertide. Imaginea RGN mi-a plăcut foarte tare, asta și (! 😛 ) pentru că am descoperit-o în vecinătatea apăriției filmării cu bezmeticii ăia de așa-zis soldați ucrainieni care-și făceau selfiuri în câmp deschis cu nu știu ce relicvă rusească, în loc să fie atenți la împrejurimi. Chiar când se înregistrau (sau transmiteau live pe vreo platformă social-media, așa ajungând povestea la publicul larg) extrem de făloși cu captura, imbecilii au fost loviți în freză de-o rachetă (nu se știe clar din ce tabăra a fost lansată – se desfășoară o chipurile investigație). N-a mai rămas nimic din ei. Praf și pulbere, la propriu. Doar la accidentele aviatice cred că se poate mai brusc și brutal. A nu se înțelege că trebuie cântat în corul ălora care, vai, Doamne!, susțin privitul mai mult spre natură și mai puțin în telefon. Au și smartphonurile astea, datorită internetului, rolul lor pozitiv (se poate citi Kant pe smarthphone, de exemplu). Totuși… scena menționată mi se pare, ca stare de fapt, ideal transpusă în fotografia RGN, deși nu știu dacă youtubiștii ruși au crezut vreodată că versurile și tabloul pot fi luate inclusiv la propriu. Oricum, copii, fiți atenți când traversați!!

Gavin Dunne, irlandez fanatic indie music care activează sub denumirea de Miracle of Sounds. Și care s-a declarat a fi foarte influențat de religia creștină, dar și de poveștile din jocurile video și filmele animate. Privind la spadasina aleasă de către RGN… îl înțeleg. 😀

Așa aș vrea să apară într-o zi… fetița cu babaul ei la porțile Consiliului Europei, Parlamentului European etc. și să folosească Pop Evil la difuzoarele alea harnașament ca să le întrerupă inutililor conversațiile inutile!! 😀

Stilul Dead Eyes e foarte interesant. Americanii din Baltimore reușesc să dea o formă coerentă principalelor atribute din subgenuri nu neapărat disparate, dar oricum cu însușiri care în nici 4 minute sunt destul de greu de remarcat fără a rezulta o tocăniță. Trupa merită atenție deosebită. I’m the American nightmare, With American dreams of countin’ the bodies while you count sheep

Mor după chitara aia smulsă din instrumentalul doom Watching the AbyssIommi… 2? Dacă nu ar fi existat Candlemass.. 😛

Mi se pare haios că piesa are o denumire Kamelot din perioada Khan, dar sună din perioada Karevik. Mă abțin să comentez ceva și despre fată… 😀 acum trebuie să ne închinăm la femeia cu barbă dacă vrem să fim în rândul lumii.

Wovenwar este un supergrup format din câțiva muzicieni As I Lay Dying + fostul vocalist Evelynn. Stilul n-avea cum fi altfel decât încadrat între zonele heavy, metalcore și hardcore.

David Cook: cantautor (post-grunge) câștigător de American Idol. Așadar, tipul e destul de faimos în State. Chestia cu Luna l-a făcut celebru și pentru experiențele mele. 

Nu este la fel de reușită precum I`ll Sing You Home, dar Are You the One? nu-i de exclus când vine vorba de baladele Timo Tolkki (fost chitarist în Stratovarius) și frumoasa Elize Ryd.

Sunetul greu de alternative doom se diluează cumva în priximitatea grungeului. Nu cred că are sens ce am spus… fata din imagine cred că rezolvă mai bine problema grupului Red Line Chemistry.

M-a încântat maniera interpretativ al solistei Anavae – are și ea ceva rămășite psihedelice pe model Janis Joplin. Cică o cheamă Rebecca Need-Menear și formează un electric rock-alternative duo cu Jamie Finch.

E plin de energie metalul alternativ/hardcore cântat de suedezii Blowsight. Cam toate piesele RGN de la ei au caracteristici de hit. Eu o aleg pe chitarista din pagina precedentă. 😎

Californienii de la Buckcherry (gurile rele zic că numele provine de la Chuck Berry… pe modelul Puie Monta – stilul dă crezare teoriei) propun un mobilizator old school hard rock înclinat spre rock`n`roll/blues rock, dar cu ceva înclinații glam și NWOBHM, fiind totodată destul de proaspeți.

Cantautorul american Veno Xavier, sub denumirea Seven Circle Sunrise, a realizat în urmă cu aproximativ 10 ani un album hard rock foarte elegant (Beauty in Being Alone). Discul ne vorbește despre viața plină de durere pe care a trăit-o mama muzicianului.

Attacked in the cold,
I lay to the ground
And I’m starting to freeze
Touched by the dark
I traveled the desert
In the days of bad dreams,
Bullets redeem
And I saw the black rain
Hunted by demons
I was touched by an angel

And a ghost holds my hand
A candle, a flame
And I’m fighting the evil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s