Suntem bolnavi de Rapid, cine să ne vindece? Sistemul nostru de valori pune valoare-n cântece. Nonvaloarea-n huiduieli, cine să ne judece? – Rappa, Leasa, Teodora
😀
Dacă tot s-a inaugurat noul stadion Giulești, zic să menționez (mai clar) și câteva dintre piesele… poeților pe beat (deh, cred că fazele hip-hop/rap nu prea se încadrează în categoria Muzică) ce și-au dedicat mare parte din cariera lor întru iubirea numită Rapid București. O fac și pentru că cel ce-și spune Rappa e cam singurul artist (? – la el mai răsar câteva inserții blues, R&B, reggae, chiar industriale) de profil atractiv autohton pe care l-am citit vreodată (Paraziții &.co…. atunci când te raportezi sistematic la glumițe cu tentă sexuală, inspirația, ca să nu zicem altfel, suferă evident), dincolo de pasiunea sa pentru echipa de fotbal cu pricina. Recomand albumul Pe Aripile Cuvântului! Mi-a plăcut foarte mult! Versurile pot sta liniștite lângă destui stihari cu etichetă. Treaba aia cu Lucifer care luminează în întuneric mi se pare tonantă – sintetizează în cinci cuvinte o întreagă istorie a religiilor.
Despre afecțiunea mea (nu neapărat fanatismul, deși câteodată mă prinde flama) pentru Rapid am mai insinuat. De fapt, mai repede îmi displac Steaua și Dinamo – Scornicești, FC Olt, FC Olguța ori FC Interlopi (cealaltă Craiova)… aici doare, mai ales că bunicul meu a fost membru fondator Universitatea Craiova, în calitate sa de asistent la facultatea din oraș – decât iubesc clubul din Giulești. De iubit, voi explica altăđată de ce, iubesc Lazio Roma – haha… rapidiștii, în general, țin cu AS Roma… e o nepotriveală complet întâmplătoare. În orice caz, e ciudat cum majoritatea rapidiștilor țin cu o echipă italienească înființată cam cum s-a înfiițat Steaua.
Idealizându-se, alb-vișiniii au totuși destule pete negre în istorie. Deci, multe dintre spusele muzicienilor (?) implicați sunt deplasate, dacă nu chiar sofistice, ipocrite și mincinoase. Trebuie cernut printre fetișuri unicornistice.
Dar, după cum remarca Marius Mitran în emisiunea Replay, Rapid București, la nivel de suporteri (!), dincolo de George Copos, Dinu Gheorghe, Zotta, Tudorache… Gheorghe Gheorghiu Dej și alți bizari (Adrian Păunescu însuși naște destule controverse, Carol al II-lea, cel care a inaugurat vechiul Giulești, împreună cu fiul său, Mihai, nu era deloc vreun sfânt, iar Daniel Niculae nu mai e infailibilul cu suflet pur alb-vișiniu de când a descoperit câte avantaje poate aduce aderarea la Unitatea Militară din care face parte Răzvan Burleanu), e un foarte interesant studiu de caz: în timpul monarhiei s-a comportat de stângă, iar în comunism… de dreapta.
Cu alte cuvinte, visul Rapid București pare că echivalează întotdeauna cu scotocirea după vremuri mai bune, după cel puțin ameliorare. De-aia am ajuns să simpatizez cu Giuleștina. Plus că am fost crescut într-un puternic spirit anticomunist. Că am nuanțat (chiar sucit din multe puncte de vedere) pe măsură ce-au trecut anii e altă poveste.
Ah, încă ceva. La Filosofie am întâlnit câțiva colegi țigani care își ocupaseră locurile potrivit legii. Unul dintre ei, o fată, sper că a rămas în circuit și după anii studenției. Pentru că, așa țigancă, era de-o inteligență și un simț critic admirabile. Eu mă cam ascundeam când vorbea…. despre Kant… despre orice – și Rappa îl invocă pe filosoful german în compozițiile sale, dar o face superficial, la modul din auzite (e totuși o provocare utilă adresată în special tinerilor săi fani). Sper că nu va da niciodată peste bălăria asta de blog! 🙂 Or, din câte am auzit, rapidiștii sunt luați peste picior deoarece chipurile ar fi țigani. Sigur, rasa respectivă, așa cum bine evidențiează constant Gelu Duminică, sociolog de origine țigănească, în general suferă din cauza lipsei de educație (cam cum suferă negrii în Statele Unite ale Americii). Dar să spui am avut mereu și vom avea boală pe țigani, ne pișăm pe ei la infinit… e de-o prostie incredibilă. Să micționăm pe Breivik, pe persoană fizică, nicidecum pe toți scandinavii (nu că Suedia n-ar avea într-adevăr o problemă cu musulmanizarea)!
Sau hai să ne rezumăm la fotbal. Și să-l ca exemplu pe Marius Lăcătuș. Sau pe Ilie Dumitrescu. Bănel Nicoliță. Florinel Coman. Florentin Petre. Ionel Dănciulescu… etc. Țigani care au dărâmat stadioane. Care au scos populația în stradă de fericire. Să ne pișăm pe ei? Sigur, ne pișăm dacă violează fete și copii, dacă ucid din plăcere (nici măcar dacă fură – societatea de multe ori e vinovată pentru șterpelirile din tramvaie, pentru absența unui cadru în care anumite categorii au posibilitatea să pună ceva pe masă). În niciun caz pentru ce scrie la cetățenie. Altfel, zic să ne declarăm, ca nație, trăitori în Evul Mediu Timpuriu și cu asta am rezolvat lucrurile. E o temă despre care presa, măcar aia sportivă, ar trebui să scrie la foc continuu. Dar nu se întâmplă asta. Pe jurnaliștii care vindecă apucăturile proaste prin muzică îi frustrează apelul rapidiștilor la… Constantin Brâncuși, nicidecum manifestările nazistoide peste care trec nonșalant etapă de etapă.
Încă o dată, Rappa (cu precădere) și amicii lui (Leasa Dragoș, Teodora Dumitrache, Teodora Dinu etc.) au dese momente aberante (se poate discuta punctual; acum n-are rost să îngreunez pagina asta), dar au și episoade în care predau veridice lecții de istorie. Și… lecții de iubire. Până la urmă dragostea asta contează cel mai mult, dragostea pentru ceva în principiu corect: sportul (ca bucurie a vieții) plus o societate bazată pe meritocrație. Astfel că sunt de acord cu zicala Dacă Rapid nu era trebuia inventat. 😀
În poză este Iuliu (Gyula) Baratky, legendarul jucător al Rapidului din perioada interbelică și de la începutul secundei mari conflagrații mondiale, poreclit Giussy (sper că am scris corect). Personajul cică a refuzat un transfer la Real Madrid/Ajax Amsterdam și alte cluburi mari din occident – se spune că oficialii spanioli și olandezi chiar veniseră în așa-zisul Mic Paris ca să-l ia la ei. Afacerea, hazlie din perspectiva atacantului aflat veșnic lângă o sticlă cu vin, e consemnată în arhivele folclorice: era prea îndrăgostit de vocea Ioanei Radu. 🙂 Că n-ar fi lăsat, așa ungur de origine cum era, regina româncă a romanțelor și spectacolele ei din București pentru nimic în lume. Cu atât mai puțin angoasa din cântecele lui Gică Petrescu. Se mai zvonește și că motivul adevărat pentru pasiunea sa Bacchică (ce i-a scurtat semnificativ viața) a fost dragostea neîmplinită pentru o fată din Oradea natală. Se mai zvonește și că ar fi cel mai mare fotbalist din istoria României!!
P.S.: În liceu aveam un amic stelist. După ce a ascultat piesa 86 vs. `86 s-a făcut rapidist. :)))
Ridic o mână sus și vărs un pahar cu vin
Pentru cei care s-au dus, dar pe care îi iubim
Căci din iubire s-au nascut și în iubire au trăit
Și prin iubire vor trăi pentru noi la nesfârșit
Anda Călugăreanu ne transmite zâmbind
Nu mai fi timid, strigă „Hai Rapid!”
Moțu Pittiș ne transmite că sfârșitul nu-i aici
Tre’ să treci peste eșecuri înainte să-nvingi
Punând Rapidul mai presus de orice interes
Rassie ne transmite: Rapid UBER ALLES!
Și ne roagă să privim partea paharului plină
Căci suntem rapidiști prin drept și grație divină
Nenea Colea vrea să credem, zilele să le-ndulcim
În timp ce Giussy vrea încă un pahar cu vin
Laolaltă stau și ne strigă toți în cor
Să ținem steagul sus c-avem sprijinul lor
un gând muzical 