Avantasia are piesa omonimă. Nightwish de obicei folosește Nemo/Storytime la bis-uri. Arjen Lucassen (Ayreon) are Intergalactic Space Crusaders. Și lista pieselor-hit din zona pop-metalului simfonic poate continua încă cinci pagini. Pe această listă s-a înscris și norvegianul Andreas Nergård cu al său proiect de operă melodică rock: From the Cradle to the Grave.
Țin să subliniez această compoziție, parte din cel mai recent album Nergard (Eternal White) pentru că, din ce mai citesc pe rețelele virtuale de socializare, noua generație de melomani (care vor un pic mai mult decât FM) s-a apropiat îndeobște de curentul metalului melodic cu elemente simfonice. Desigur, gradul de accesibilitate are poate cel mai important rol în preferințele actuale, dar nici nu cred că se poate nega o oarecare dorință de cunoaștere pe care stilul cult (dorința naturală de cunoaștere – înfrânată teribil prin România contemporană) îl aduce în discuție. Cu alte cuvinte, Nergard – From The Cradle To The Grave e în primul rând o oportunitate de a deschide uși. Iar atât pe blogul ăsta, cât și pe Sky Sound Radio, cam asta ne propunem.
Andreas Nergård este un muzician din Norvegia care știe destule. Cântă la chitară, la bass, tobe, pian, clape și mai e și vocalist. De altfel, aici se ocupă în mare parte de latura instrumentală, având totuși ajutorul câtorva invitați – pe model Avantasia. Aș remarca prezența lui Tim Ripper Owens, solistul ce l-a înlocuit pe Halford în Judas Priest la mijlocul anilor 90.
Dar cea mai atrăgătoare expoziție (echipa completă poate fi consultată cu un simplu Google) este cea a vocalistei Stefani Keogh – despre care am citit că toată viața a iubit aria metalică, însă dorința de a cânta ce vrea a fost cumva înfrânată de metodologia specatolelor de teatru unde s-a nimerit să activeze la terminarea studiilor de specialite. Apoi a dat peste acest alt Tobias Sammet care i-a potențat atât abilitatea de scenă, cât și înzestrările vocale suspendate – într-un cadru specific metal opera de val nou. Și cred că s-a simțit tare fericită interpretând rolul din From The Cradle to the Grave.
În context, mă simt nevoit să spun iar că și pe la noi sunt voci competente și soliști charismatici. Doar că aici încă nu avem compozitori care să intensifice stările de spirit. Cu atât mai puțin dispuși să deschidă drumuri. Iar cei care totuși sunt preferă zonele de confort. Dar hai că iar mă podidește plânsul.. 😦 și piesa asta e prea săltăreață!
Let me embrace it once last time the memory of you
And carry the cross the never-fading aiding
Out of my mind as if the sky’s cascading
un gând muzical 