Era pe la 7.00 dimineața, 1 ianuarie. Ieri, adică. Topul aniversar PPR ajunsese la locul 7. Seventh Wonder (LOL!): cât de mișto fusese o aniversare a mamei pe care am petrecut-o împreună la un concert Kamelot & Tommy… iar acum făceam parte dintr-o sărbătoare ce putea fi auzită de tot universul: realizatorii încep să numere, ne zic happy new year, după care imediat se declanșează euforia din The Light: do you remembeeeeeeeeeeeer? we used to swim in the moonlight after dark…
You can fall a thousand times as long as you remember
All you need in the end is a long-lost friend
to remind you through the night
Nici că puteam fi invitat la o petrecere mai tare… cum e, bă, să treci anul cu ce-a mai rămas din idealul Tiara într-un cadru de altfel deloc rupt de concretul actual…
…dar nu mi-am terminat bine gândul că frânturile de răsărit mă și avertizau de situația naturii bucureștene ce-și pierdea din vizibilitate – aproape ceață, cum ar veni: sunt totuși la muncă! 😀 😀 Chiar întru siguranță națională! 😀 😀
Deci îi las pe Tommy, Greg și soția sa, April, chiar și pe urmașa Tiarei, și mă apuc de benoclat mai serios. Nu de alta, dar fiind acea dimineață și fiind pățit că trăim într-o zonă unde permisele de șofat se dau fără niciun test serios, reconstrucția Ucrainei fiind prioritară, mi-era că cine știe ce analfabet mort de beat, votant onor, intră-n stâlpul podului Băneasa, dând apoi vina pe Mama Natură față de care eu, soldat la stat, nu luasem atitudinea corepunzătoare. Moda zilei #.
Îmi zic că situația e perfect normală anotimpului și revin la boxa mobilă ce m-a acompaniat la prăznuire, DEVICE (să moară sofistul Nicolae Manolescu de ciudă că folosesc englezisme și tehnologie!) setat la maximum direct din instituția publică aflată astfel spre purificare 😀 (…) le-o fac cadou ălora fără instict de conservare, ălora care au mașini cu toate că n-au citit nimic din geografia de clasa a patra.
Îmi zic că situația e perfect normală anotimpului și revin la boxa mobilă ce m-a acompaniat la prăznuire, DEVICE (să moară sofistul Nicolae Manolescu de ciudă că folosesc englezisme și tehnologie!) setat la maximum direct din instituția publică aflată astfel spre purificare : (…) le-o fac cadou ălora fără instict de conservare, ălora care au mașini cu toate că n-au citit nimic din geografia de clasa a patra.
Revin în timp cât să descopăr că Greg Standford și April aleseseră ca numar 1 pentru anul 2022 albumul Epigone semnat Wilderun.
Albumul despre care eu, în februaria anului 2022 (a se vedea textul postat aici încă de atunci), zisesem că probabil va candida la cea mai tare reușită muzicală prin topurile aniversare de specialitate.
HA!
Nu știu cât de bine am evaluat aerul cețos (care nu e ceață! LOL!) din Bucureștiul dimineții de 1 ianuarie, dar măcar mă consolez cu gândul că nu bat complet câmpii cornelistice. M-am simțit mai împăcat după ce niște meseriași în domeniu mi-au confirmat părerea scrisă – aici! – acum 10 luni de zile (pariul respectiv îmi place să cred că denotă o anumită cel puțin o dorință de a nu refuza din vanitate gândul că și acum se scrie muzică excepțională pe care e tare păcat s-o ignorăm).
Și mai convins că trebuie să merg mai departe cu Sky Sound Radio.
Mai ales că muzica rămâne foarte dinamică și proaspătă. A, că pe la noi nu s-a depășit stadiul mediocrităților care pur și simplu s-au născut mai demult, după care cică se închid toate porțile… e o stare alandala pe care vrem s-o schimbăm cu postul nostru de radio.
Revenind la tematica Revelionului, după cum s-a înțeles, în noaptea cu pricina am fost la serviciu. Asta n-ar fi mare brânză, atâția alții au fost în pielea mea, doar că trecerea dintre ani, așa cum este ea marcată simbolistic, mi s-a părut a fi cea mai mișto din viața mea.
Nu doar pentru că îmbinam visul primitivo-modern pe care l-am avut de mic copil (speram ca la maturitate să lucrez, adică să iau și bani pe treaba asta, undeva, izolat, în Alaska… dar totuși cu un calculator conectat la internet lângă mine… LOL!), ci și pentru că fix atunci asistam la demersul unor oameni (Greg și April) de a deschide orizonturi prin muzică. Demers atât de valabil încât bătrâneii ăștia au ales să treacă pragul lui 2023 (ora coastei SUA de unde emit) live, numărând înapoi, live din… Prog Palace Radio: topul personal al celor mai bune albume rock/metal din 2022.
Dincolo de arealul natural tradus contemporan, că așa e viața modernă a unui om de stație meteo, om prin excelență manifestat mai departe de alții – paradox mișto pentru că o stație meteo n-are cum da informații corecte dacă se bagă claie peste grămadă, pe de alta șmecheria e doar și doar în interesul tuturor maselor -, la mijloc s-a adăugat și abnegația realizatorilor menționați de a crede și de a face toate eforturilor posibile pentru a sublinia imensitatea muzicii. În noaptea cu pricina am avut impresia că-s cel mai norocos om din lume!
Chiar și așa, îndrăgostit, dar departe de ea. Preferând întotdeauna muzica am rămăs, naibii, social, prea în urmă. Eh… poate recuperez: SKY SOUND RADIO! LOL!
De fapt, clasificatul norilor (emblema poeziei prin excelență) ce-mi vor aduce cică pensie, LOL!, în legătură cu mirosul mișcărilor atmosferice specifice timpurilor, la care s-a adăugat și forța artei (creație strict umană) mi-au dat o senzație de basm. În sensul că mi s-a îndeplinit unul dintre visurile copilărilei.
Iar clasificarea oamenilor veritabili de radio Greg & April mi se pare pertinentă. Desigur, cu mici amendamente. De exemplu, aș fi vrut ca și albmulul Etrange să intre-n top. La fel și ultimul Borealis. Și debutul Hagane.
Și aș fi vrut ca Blind Guardian să iasă. Prefer oricând sănătatea Banish from Sanctuary în locul epatării ultimului disc. Mai prefer și A Night At The Opera, album-model de care nemții se tot agață de un deceniu încoace (mai ales acum! – tiparul e prea evident).
Putem discuta pe fiecare alegere în parte – de exemplu, numarul 2, ultimul Michael Romeo mi se pare cel mai bun din catalogul chitaristului, incluzând aici și toată activitatea sa în Symphony X; sau extraordinarul debut Backfire, o trupă din Italia pe care Greg a ascultat-o cu numai patru zile înaintea sfârșitului de an și pe care a considerat că merită s-o plaseze fără discuție în top 5. Iar cei de la Prog Palace Radio au și vorbit cu mine în noapte cu pricina. E Devin Townsend un geniu sau un troll? Îl bagă-n buzunar Todd la Torre pe Jeoff Tate? Apropo de Kamelot, e Roy Khan la cotele sale cele mai înalte de actor pe ultimul Star One? Delicios!
Cei de la Prog Palace Radio sunt și cei care mi-au sugerat să deschid Sky Sound Radio, care fac eforturi tech cu mine, dacă România tot n-are un post care să difuzeze constant Muzică. Le-am spus povestea noastră într-o noapte de beție și tipii au ales să nu rămână indiferenți.
Sper ca la anul, pe vremea asta, și noi, români, să avem show-uri precum cel menționat. Soții Greg și April ne ajută zi de zi să ne îndeplinim alt vis.
Seventh Wonder – The Light am ales să fie imnul lunii ianuarie pe SSR. 🙂
Postez mai jos câteva piese dintre preferatele mele prezente-n clasamentul americanilor.
There was a time when I was lost in darkness
the greatest pain that I have ever felt
In agony and misery I wandered without light
with nothing there to fill the hole inside
There was a night, I saw my eyes deceiving me
Fooling myself
I was a victim of circumstance
But tonight I feel the lies all leaving me
I am breaking free
It’s a choice that you can’t leave to chance
un gând muzical 