Delain- Beneath (2022)

I have returned from down under, I’ve learned to breathe beneath the waters, I’ve returned to the light

Așa începe noul single Delain (lansat acum două zile). Frumoasa româncă Diana Leah, oarecum surprinzător, pare că e cea care dă cu adevărat seama ideilor olandezului Martijn Westerholt.

Am mai zis: s-o substitui din orice punct de vedere pe Charlotte Wessels, mai ales vocal, e o cerință pe care natura și atât nu părea a o putea îndeplini ușor. Mai ales dacă ținem cont de faptul că timbrul ambelor soliste se aseamănă. Altfel zis, Diana s-a expus de la bun început încadrării în zona epigonilor (sau în aria tributară).

Doar că solista din Alba-Iulia confirmă pe acest al doilea single ce deschide albumul Dark Waters (va fi lansat pe la jumătarea următorului februarie) că nu-i doar sora mai mică. Are un soi de control în voce și o capacitate de a cânta grav, atribute pe care nici măcar Charlotte n-a putut să le stăpânească incontestabil.

Abilitațile Dianei și atât cu siguranță nu m-ar fi făcut să reiau subiectul Delain. Noua piesă, totală, are însă un rol important.

Subgenul pop-simfonic metal din ultimii 20 de ani cu fete în rol principal, cu toate că stârnește destule fantezii, nu pot spune că s-a ridicat la nivelul imaginativ scontat. Majoritatea găștilor de profil s-au copiat unele pe altele sau prea au abuzat de feminitate în regim (mai dur) metal. Contrastul a devenit o rețetă destul de banală.

Și totuși, iată că în 2022, un Delain trecut inclusiv prin schimbări radicale (doar Martin a mai rămas din formula de bază) mi-a captat foarte tare atenția. Atât The Quest… , cât și Beneath sună excelent! Diana, pe tema de față, se achită formidabil de rolul pe care îl putem ușor desluși încă de la clapele din început. Recentele compoziții Delain cred că se ridică la nivelul unor April Rain ori Not Enough. Și fără Charlotte!

Prin urmare, îndrăznesc să spun că Diana, cu toate asemănările evidente, este cheia pe care a căutat-o Martin. Ca mare fan Charlotte… cine ar fi crezut că voi spune așa ceva? 😀

Depășind datul cu părerea muzicală și revenind la versurile din început, melodia asta a fost decisivă în alegerea logo-ului Sky Sound Radio. 🙂

Faptul că, evident, muzica nu și-a spus ultimul cuvânt, nici măcar pe un teritoriu abuzat de antiteze care în esență nu-s deloc antiteze, feminitatea având glas indiferent de context, m-a făcut să aleg sigla din antet pentru speranțele radioului nostru.

Graficiana din Tunisia pe care am contactat-o pentru niște mostre a prins de la bun început amestectul de Sky, de nori, de Cornelia etc. Ba chiar și ideea de Unicornelia, o transfigurare actuală a readaptării viselor din copilărie.

Doar că… nu mi-a fost clar că voi alege simbolul ăsta din eșantionul pe care mi l-a prezentat ieri dacă nu ascultam între timp Delain – Beneath.

Deci, iată că ceva foarte recent a jucat un rol important pentru mine de azi. De curândul este și scopul nostru pe SSR, după cum am amintit în descrierea cu pricina, căci bolânzii formelor fără fond populari nu cred că se pot contracara atât prin apel la nu știu ce zeități pioneristice și demiurgice, cât prin dovada că actualul încă trăiește.

Piesa conține cam tot ce am scris pe aici de când am cunoscut-o pe (uni)Cornelia (cu gravitate și cu haioșenie – puteam fi la fel de bine promoter Nanowar of Steel). Și de când am zis să fac un anumit post de radio – într-un anumit context lipsit de o mass-media (includ aici și demersurilor intelectualilor – mai mult sau mai puțini veritabili) simpatică totodată mai puțin expusă hazului de necaz ineficace. Totul: desprins de veștejitul trecut și de aura ONG-istă cameleonică.

De altfel, videoclipul Beneath, în general susținut de efecte alegorice trase de păr, pornește cu o scurtă imagine cât se poate de concretă (fata din banala cadă).

Oricum, noul pe care l-am simțit la vedere Corneliei și pe care l-am simțit fix în urmă cu un an, pe 30 noiembrie, când descopeream Rock Goes Nightcore, îl sintetizează noul single Delain dublat de ce va fi logo-ul Sky Sound Radio. Și de redutabila melomană din autobuzul despre care am vorbit deja.

Delain – Beneath are calitatea de a fi măcar un punct de pornire important. Iar el este unul proaspăt, reciclat extrem de abil. Și cum media nostră sigur nu-l va băga nici pe ăsta în seamă, zic să ne vedem pe Sky Sound Radio. Avem convingerea că tinerii noștri nu-s deloc tâmpiți. Doar că au voie la mai mult. Măcar să învețe mersul înainte de a alerga.

Că s-o ia (ei, tinerii) de bună pe Corina Popa, purtătorul de cuvânt al Ministerului Educației ce scrie cărți despre cum să nu mai vorbim englezificat – că ne facem de căcat – (de parcă limbile n-ar fi dinamice prin excelență), dar care în toate interviurile zice: mi-am dat timp să… (într-o traducere aproximativă a sintagmelor…. englezești LOL! – took time în speță), nu cred că putem accentua fondul. Cu formele, oricât de prezentabile ar fi, ne-am lămurit cu toții: peste 80% dintre tinerii noștri sunt analfabeți funcționali în 2022. Poate a venit vremea să-i zicem generației tinere s-o asculte și pe Diana, să încerce și comunicarea vizuală + nonvizuală. De citit cărți goale de conținut cred că li s-a acrit. Izolarea, indignarea și îmbufnarea lor e cât se poate de firească din moment ce li s-a oferit o lume cu susul în jos.