Jens Stoltenberg (secretar general NATO): precondiția esențială pentru ca Ucraina să devină membru NATO este să câștige războiul.
A câștiga un război înseamnă prin excelență a-l continua.
Deci, tătucul NATO, păpătorul de PIB-uri – pentru Apărare(a fantasmagorică) vom da cel mai mult din PIB în 2023, aproximativ 35 de miliarde, în timp ce pentru Sănătate (deci să nu aud #slava-giștii că mai plâng pe la ușile spitalelor!) se vor aloca sub 20, în sfârșit, recunoaște și oficial că nu ia câtuși de puțin în calcul și varianta dialogului rațional (așteptăm de jumătate de an confesiunea).
Și cum o furnică niciodată nu va putea bate elefantul, a continua războiul acesta (pentru a-l câștiga) înseamnă doar moarte și iar moarte de aiurea. Plus suferința multor altor popoare ce-s băgate forțat în beznă și-n inflație apocaliptică.
De altfel, Ucraina e moartă pe vecie. Pe lângă datoriile externe ce le-a acumulat cu forța (căci aruncatul armelor peste gard trebuie decontat – pe lângă ce decontăm noi, ceilalți cetățeni membri NATO: mai stinge becul, mai închide caloriferul), deja peste 15 milioane de ucraineni (cifre oficiale ONU) au părăsit definitiv țara. Deci, Ucraina oricum se va confrunta cu un dezastru demografic. Iar dezastrul demografic înseamnă imposibilitatea de a susține plățile de zi cu zi (Jedi Zelenski nu va putea lucra simultan ca inginer la centralele nucleare, ca profesor de rusă, ca meteorolog, ca frizer, ca gunoier etc.).
Vedem, așadar, că iar am avut dreptate. Occidentul nu vrea câtuși de puțin să oprească războiul. Ba dimpotrivă! Vrea să-l… câștige Ucraina.
Tocmai ni s-a spus, la București, cu subiect și predicat. Dacă mai aveam vreun dubiu…
Și pentru că de la declanșarea nebuniei, potrivit bursei internaționale, firmele de armament americane sunt pe primele locuri la capitolul profit (scoatem din calcul îmbogățirea Rusiei și prin naționalizare), cred că avem clar tabloul perpetuării unei bătăițe ce s-a terminat cu o palmă de la bun început.
Ca să nu mai vorbim despre cinismul din poveste: să devină membru NATO!
:))))))))))))))))))))))))))))
După măcel, cum ar veni. Adică…. după ce mii de copii nu vor mai putea fi întorși de la groapă?
Rusia Kieviană, adică (să respectăm istoria).
De ce nu acum când chipurile e mai mare nevoie? Băgăm Ucraina în NATO, se activează chestia aia cu punctul 5, și gata. Ne ținem în șah și gata. Nu?
Păi… nu!
Oprirea militărismelor însemnă și închiderea robinetului care curge-n curtea firmelor de armament occidentale. #muiepace, tocmai ne-a zis Stoltenberg.
Bun, că-n Ucraina se joacă fotbal bine-mersi e altă discuție. Ne facem că vorbim despre un război veritabil. Cum să zicem că, pe modelul Tratatului de la Yalta, Federația Rusă și Statele Unite ale Nemernicii sunt de fapt mână-n mână (pe model jefuit cupru de prin Africa de Sud). Doamne ferește!
Aici e pe baza de bine vs. rău, orci vs. elfi, # vs. Marx, chestii ancorate în realitate.
Băieții ăștia #plinidevaloriumaniste se bazează mult prea mult pe propagandiștii # și pe intelectualii de TV. Dacă vor continua pe linia asta de împins pe scări apoi întrebat de ce graba, am convingerea că peste tot, mai ales în occident, se vor declanșa conflicte de stradă cum n-au existat vreodată.
Fomica, frigul și bezna nu pot fi înghițite în virtutea faptului că mărețul Stoltenberg se joacă de-a Red Alert cu viețile oamenilor. Noi, românii, avem experiența din 1989. Atunci s-a scandat împotriva calității vieții precare: singurul factor ce i-a mânat pe unii să se scuipe cu taburile. Poveștile cu idealul libertății sunt doar niște povești de adormit #-iștii – și de justificat, prin Constituție, deci de netăgăduit legal – vezi modificările cu forța de la ultimul circ numit referendum, spectacol când pe la țară primarii obligau sătenii să pună ștampila pe DA – crimele împotriva umanității. Știm cum e să înghiți, și probabil pe asta se bazează anexările belicoase NATO pe la porțile Rusiei.
Occidentul s-a plafonat. Revoluția Franceză s-a petrecut acum niște sute de ani. Dar asta nu înseamnă că stomăcelul ghiorțăind va ține mereu seamă de bolboroseala însetaților de sânge Stoltenberg și Ursula von der Șpaghen sau de vreo paradigmă dementă. Mai bine ne-ar întreba pe noi ce e de făcut…
Deși, din punctul ăsta habar n-am ce se mai poate face. Papa Francisc, evident, a vorbit degeaba.
În afara mobilizării intelectualilor veritabili…
Poate ar trebui ca ăia să-și iasă din zona de confort. Cred că e cam ultima soluție. Dacă nici după Apocalipsa ce se anunță după declarația lui Stoltenberg (de lângă un Iohannis mult mai zâmbăreț decât ar cere vremurile, că parcă nici măcar drogălăul Churchill nu se hlizea în halul ăla când s-a strâns lațul – și pe aici, chipurile, Putin cel Rău ne-a obligat la menghină) niciunul din ăla cu creier șmecher nu mișcă vreun deget, atunci să nu aud că se va plânge la morminte de copii! Doar noi, cei care nu vrem arme (de niciun fel!) aruncate peste gard, vom avea dreptul s-o facem! Atât!
Că eu, cetățean banal, cel mai probabil o să mor în chinuri groaznice din cauză psihopaților occidentali cu conturi bancare babane… să zicem că mi-am mâncat deja mălaiul. Dar copiii n-au nicio vină. Indiferent de nație.
Deci, intelectuali, ne mișcăm și noi mai cu talent? L-ați lăsat singur pe Marga… plm… :)))))))
un gând muzical 