Black Sabbath – Children of the Grave (1971)

Sorin Cîmpeanu, ministrul educației: Avem cel mai mic număr de elevi înscrişi la Bacalaureat de la Revoluţie până acum.

Cum s-ar traduce?

  1. Natalitatea s-a dus în cap.
  2. Emigrarea. Raluca Turcan, ministrul muncii și solidarității sociale până în 2021, ne informează că se nasc mai mulți copii din părinți români în străinătate decât în România.
  3. Abandonul școlar. Al doilea cel mai mare din Uniunea Europeană (undeva la 16%).
  4. Repetențele, corigențele. Copiii pur și simplu nu au calificative suficiente (pregătire) pentru a putea intra în BAC.
  5. Sila. Citeam un interviu pe antena3.ro cu o fată care zicea că mai bine spală vase în Anglia decât să dea examenul (acțiune ce i-ar spori calitatea vieții).

Sunt voci – din organigrama ce te vrea idiot și tuns, căci nu e mare diferență între metodologia stalinistă și clovnii Ursulei, am văzut asta foarte limpede în gestionarea pandemiei – care susțin că românii nu mai fac copii tocmai pentru că s-a reformat educația. Ce, românul e ca indianul ăla jegos, scăldător ocult în Gange, să creadă că prezervativul și avortul lezează Vaca?

Teoria e cum nu se poate mai desprinsă de realitate. Mai întâi că, vedem, românii cu situație stabilă de peste granițe (numărul lor e la sub jumătate față de cei care locuiesc în România) nu se feresc să aibă urmași. În al doilea rând, e o imensă diferență între natalitate (mai) scăzută (controlată din inteligență geografică) și dezastru demografic. Apoi, nu știu pe ce planetă coexistă unii, dar cu siguranță n-au vorbit niciodată cu omul de rând. Sau, dacă au vorbit, sigur nu l-au băgat în seamă.

Eu am ales să nu fac copii pentru că nu am vrut să-mi bat joc la fentă de o ființă. De ce să se chinuie în porcăria asta de țară? Dar de ce? Știu că nu îi pot oferi o viață decentă, departe de epistemologia răngii: să se învețe cu greul, cheia marilor succese, Coolerele reci și dese, cum se spune pe la noi. Uite că eu nu vreau ca fiul sau fiica mea să se învețe cu greul, că așa e modelul. Eu aș vrea să se învețe cu ușorul, să se bucure de viață, să se simtă bine cu condiția sa, să se simtă bine în propria piele, nu să aibă coșmaruri neoliberale din cauza zilei de mâine. Or, în România nu pot visa – dacă nu-l pupă-n cur pe securistul și coruptul Băsescu, să zicem.

Asta ca o paranteză, tot încercase CTP acum câteva săptămâni să demonstreze că tinerii din China nu fac copii ca să protesteze împotriva regimului comunist care e el comunist care nu e neoliberal. Ia d-aici!

Notă: pe cei care se simt împliniți prin procreație (unicul lor scop în viață) nu sunt în măsură să-i judec, deși, la rigoare, copiii trebuie apărați de orice egoism.

De altfel, expatrierea masivă îmi stă drept argument. Milioane de români pur și simplu nu au văzut aici vreun orizont viabil.

Abandonul școlar e, firesc, corelat rațiunii plecatului din țară. Tot mai mulți copii sunt nevoiți să-și câștige timpuriu existența ori să-i ajute la munci pe părinții lor. Ca să aibă ce mânca. La propriu.

Starea nației fiind un dezastru, bineînțeles că educația, ca sistem, nu avea cum fi altfel. Tinerilor noștri nu li se oferă cadrul pentru a se putea dezvolta corespunzător. Astfel, chiar și cei care mai dau pe școală cam dau degeaba. Este elocvent faptul că în România anului 2022, chiar și-n rândurile absolvenților, analfabetismul funcțional atinge cumplitul procent de 70%.

Postul de profesor la gimnaziu sau liceu fiind remunerat ridicol, evident că majoritatea competenților nu se îndreaptă către o meserie ce i-ar face s-o ducă de azi pe mâine (exceptând sfinții). Conștiința propriei valori îi sugerează priceputului alte drumuri.

Prin urmare: scârba fetei intergheviate. O înțeleg. Dacă aș fi avut acum 15-20 de ani m-aș fi gândit doar cum să evadez mai repede, indiferent de consecințe sau de deminitatea următorului pas – curățam și toalete în Norvegia decât să mai stau în România. Da, Norvegia, că acolo s-a refuzat sclavagismul și colonia (băncilor) Uniunii Europene – prin referendum, apropo.

O fi zis copilul ceva? A zis! Iar de data asta cred că nu mai scăpăm turma cu pixelul albastru.

Ce-am spus mai sus sunt niște realități banale. Absolut banale. Și tocmai asta mi se pare incredibil! Că deși nu avem de-a face cu cine știe ce sociologisme îmbârligate, fenomenologii alambicate, filosofii greu de penetrat, cei cu putere de a schimba ceva în bine par complet surzi și orbi.

Nu și muți… căci presa, politicienii și în special intelectualii de TV ne toacă secundă de secundă cu dezbaterile lor.

Gabriel Liiceanu și Gabriel Diaconu, de exemplu, erau alaltăieri preocupați de ce s-a întâmplat în anul 800 pe teritoriul Ucrainei de azi. Demers (dezbatere culturală… Bookfest… bai, să nu cădeți cu scaunul de admirație! deși ținem cont de faptul că operele lui Nietzsche lipsesc cu desăvârșire din traducerile și rafturile României – ne mulțumim cu Patapievici), chipurile, ca să pricepem și noi, proștii, de ce universul e acum o glumă proastă.

(la bâlci mai era prezent și Sorin Ioniță – dar vom vorbi altă dată despre ONG-urile-corporații care sunt un fel de Cosa Nostra, după cum remarca Norbert Coman).

Extraordinar! Câtă erudiție, domnule! Câtă profunzime!

Și cât interes pentru… pentru… lucruri de care ne putem lipsi, vorba lui Toma Caragiu. Cel puțin ne putem lipsi cât timp ne ghiorțăie mațul de foame și cât timp ne plâng copiii. Cât timp o puștoaică inteligentă alege să spele vase după ce-și limpăie englezii rahatul de ou cu fasole la 6 dimineața – na, uite că și noi putem identifica maladii cu rădăcini vechi dacă ne propunem absurdul: ploaia torențială ce-i mai curăța pe puticioșii ăia invadatori de profesie! (la anul propun o dezbatere din asta exhibiționistă cauză-efect în cadrul Bookfest)

Nu de alta, dar pe teritoriul României, în imediata vecinătate a savanților social-media, se desfășoară Apocalipsa: pe dolari și pe ruble, nu pe monede uitate de soartă-n țărână.

ALO! HELLO! Aлло ca să zic așa…

Planeta, în special noi, angrenați în parteneriate strategice mirobolante, e cum e din motive infinit mai ancorate în concret. Ce-ar fi să ne uităm la cât papă NATO din PIB, la cât papă UE din PIB și din esența noastră? La casta băncilor scăpată de sub orice control – omniprezentă și-n pandemie: cine o fi împrumutat guvernele pentru a se cumpăra 500% peste stocul necesar? Cine o deconta dacă nu noi, cetațenii? Bun venit, inflație!

Vorbim noi și despre culpa primului guru din Neanderthal, sper să mai avem zile!, dar acum ce-ar fi să ne dezmeticim puțin? Pentru copii, măcar. Pentru ideea de copil. Copil viu! Zic și eu ca cetățean.

Ce-ar fi să ținem cont de faptul că firmele de armament occidentale câștigă milioane și milioane de dolari de pe urma conflictului din Ucraina? De unde și certitudinea că nu s-a vrut evitarea nebuniei din nicio parte. Mai lăsați-mă, dracului, cu etnologii semidocte!

Ce-ar fi ca Diaconu și Liiceanu să ne mai lase cu anul 800, să ne scutească de bancuri rusești schematice și să comenteze mai în detaliu asasinatul Lockheed Martin? Sau asasinatul corporatist? Fix (și) aceleași asasinate care ne distrug și nouă natalitatea!

Forța muncii va fi nenorocire. Statul român nu se va mai putea susține decent.

Și știți care-i ironia? Că nici măcar asta nu e marea dramă! Ci faptul că mulți dintre tinerii ăștia care azi dau examenul de Bacalaureat, cei care nu vor părăsi țara, vor duce pe umeri triplă greutate. Ei vor trebui să compenseze diluarea aportului! Că doar nu s-o înapoia ceva din sumele câștigate pentru propaganda NATO&UE!

Pe scurt, copiii ăștia sunt trimiși în lagăre.

Iar pe ăia îi freacă Kievul din anul 800!

Sigur, psihiatrului intelectual Diaconu îi dă mâna să piardă timpul. El a fost norocos pe banii mămicii și tăticului: studii în străinătate.

De ce revenit în România parcă trăiește precum Romanoavele (ha!): complet imun la realitatea crâncenă dincolo de castelul părinților… asta nu mai știu. Adică știu, dar, cum se zice, n-am dovezi.

Fără o politică sănătoasă și o implicare socială curată întru fătare – nu arestarea glasului societății civile pe motive ce țin de competențe morale pe care le-am caracteriza ca fiind măcar îndoielnice -, incluzând aici și extrem de importanta dragoste, element fundamental speciei noastre (dezvoltate) întru fătare – nicio țară nu are viitor temeinic. Vedem, nu prea are nici prezent.

Concomitent, Patriarhul Daniel a transmis următorul mesaj pentru elevii ce dau bacul: ”Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să vă dăruiască pace sufletească, mult curaj, succes și bucurie”.

Am impresia că popa e mai subtil decât lasă să se înțeleagă. Un soi de: rugăciunile ce v-au mai rămas, dragi tineri români!

Sau, România Educată din lumea noastră liberă, neputinistă v. anticipația șaptezecistă din străfundurile industrializatului, cenușiului și opacității Birmingham: Black Sabbath (albumul Master of Reality) – naștere (occidentală) a genului denumit sugestiv doom.

Revolution in their minds – the children start to march
Against the world in which they have to live
and all the hate that’s in their hearts
They’re tired of being pushed around
and told just what to do
They’ll fight the world until they’ve won
and love comes flowing through

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s