O rusoaică de vreo 20 ani intrase ieri pe chat-ul de casă Rock Goes Nightcore cu vise globale: Zdravstvuyte… from Russia 😳 ! După care: I`m sorry for everything!
Ă?
Tipa se deconectase înainte să apuc s-o întreb care dracului e treaba cu scuzele și cu emoticonul îmbujorat.
Bănuiesc că nu încercase personal să se bage-n malaxorul de schingiuit ruși în Donbas la ordinele conducătorilor ucrainieni… Deci, că nu ea se jucase de-a eliberatoarea din februarie încoace.
Ok, acel everything mă gândesc că poate include și incapacitatea (rea-voința) liderilor de la Kremlin de a face cunoscut publicului larg cam ce atrocități zelenskyene se petrec prin Donbas, prin Donetsk etc. de ani de zile.
Dar cred că e prea tânără ca să fie atât de subtilă. Nu-i exclus, însă mai degrabă am impresia că simte cam ce simt rușii fără vină pentru nebunia curentă; și care simt nevoia să plece capul de-a-n pulea din cauza unor contexte care-i depășeșc.
Zău, fata parcă era violată și, pentru că nu mai îndura, s-a găsit să urle iertări. Doar, doar dementul s-o opri…
Dementul care, în cazul nostru, e minunata lume occidentală (sau cu aere occidentale): cancel culture.
Universul așa-zis liber care prin atâtea voci vizibile și-a desenat, precum bolnavul închipuit, un nou (arabii par a fi subiect fumat) inamic total. Știm, trebuie ca firmele de armament să-și justifice cumva sugerea.
Log Out-ul ei subit îmi spune și că i-a fost teamă de oricine fel de reacții la auzul că-i din Rusia.
Pe de altă parte, totuși a avut curajul să-și declare apartenența și astfel steagul ridicat muzicii (imagine) pe care o iubește; că altfel n-ar fi dat pe acolo la modul cu pricina. Miza ei era tocmai sentimentul plin de viață ce se vrea acum, chiar la nivel înalt (medii academice, politicieni de vârf, ziariști și formatori de opinie), a fi negat geografic și distrus metodic sub impulsul semnificației binelui – filtrat printr-un nihilism deșănțat.
Cu ocazia asta mi-am amintit altă pățanie. A fost cândva o fată… căreia cică îi picase mucul pe mine. Mi-a mărturisit prima oară apucăturile pe Yahoo Messenger. În următoarea secundă s-a deconectat. Trei zile m-am chinuit să-i răspund prin telefon, email, amici comuni că… și eu.
Instalasem și spy ăla… Doamne ferește!
A trecut timpul, deci nu mai am energia de altă dată ca s-o caut determinat pe rusoaica noastră și să-i zic că ea e ea, Putin e Putin, rusofobia abjectă e rusobofie abjectă. Tastez aici.
Da, personalități chipurile credibile, cu notorietate sau investite cu autoritate tot fac epopeea rușilor care sunt nașpa pentru că sunt ruși, întărind o calitate (UE) rusofobă de paie. Iar o fată de 20 de ani probabil n-are puterea să facă mișto de patologia extremă, de generalizarea exagerată, vorba lui Wittgenstein, care-i imbecilă pentru simplu motiv că-i generalizare exagerată.
Pe ea pare că o stresează.
Să nu te piși pe devizele bombastice La mulți ani, Europa?
I-aș propune rusoaicei să-i zică lui CTP că e un țigan (român) hoț + violator de batande în Italia care ar trebui să facă pușcărie dacă Mailat tot nu mai e în libertate. Deh, buletinul. Păi dacă naționalitatea e tot ce contează în curentele de opinie acceptate de Consiliul-mamă-tată, de ce să nu fie pus la zid CTP pentru că nu s-a dat de 10 ori peste cap ca să nu existe cadrul dezvoltării unui anumit tip de infracționalitate (cu cauze sociale ce vizează întreg sistemul geo-politic)?
După ce ne amuzăm, firește, să-i și explicăm asemănările dintre principiul nonsensului și Capul Limpede – ex: e în regulă ca toți câinii maidanezi să fie exterminați brutal pentru că sunt animale, iar noi oricum mâncăm animale ori toți rușii trebuie să sufere pentru că Putin. N-aș intra și-n problemele ostentativei Dacii achiziționate din puritate deontologică. Sputnik cred că îi e suficientă urgiseală fetei. Nouă ne sunt suficiente supradozele de vaccin achiziționate complet fără sens prin împrumuturi bancare colosale – ce sunt puse-n cârca cetățeanului de rând. Că doar n-o deconta săracul și cinstitul CTP în ideea tresăririi: eu am făcut lobby îndatoririlor, eu îl omor.
Toată nebunia cred că pleacă de la goarnele care mereu își direcționează artileria folosindu-se de tineri: forța motrice, ca să-l cităm pe Klaus-hai-la-golf, a oricărei țări. Și forța planetei, în definitiv. Punctul nevralgic. Treabă tot de abecedar grețos – atinge pulsul să ți se spună cum copiii plâng din cauza lui nenea rău – te face să taci, să strângi mai tare cureaua, să-ți fie frică și să fii complice la demențe.
Melodrama junilor este îndreptățită. Cât timp ea nu îi plânge pe unii în timp ce-i elimină pe alții. Am convingerea că tinerii trebuie protejați indiferent din ce colț ar veni. Fie doar și pentru că nu-s responsabili pentru tembelismele planetare.
Obervăm însă următoarea mascaradă: cum e o șmecherie care trebuie să justifice aruncarea banilor către firmele de armament occidentale, către corporații-lagăr-monopol absolut sinistre și staliniste sau către băncile care adâncesc discrepanța înspăimântătoare dintre bogați și muritori de foame (esența unei organizații de tip Uniunea Europeană), cum sunt băgați tinerii la înaintare. Toate editorialele și comunicatele oficiale pro-înarmarea Ucrainei o plâng pe Fetița cu Acadeaua sau își fundamentează expunerea pe cât de grozavi sunt ăia mici. Lăcomia, incompetența și însetarea de sânge iau copii drept scut, cam cum au făcut neonaziștii azoviști. Apelând la inocență și naivitate (virtuți în sine), căci tinerii nu au capacitatea (natura lucrurilor) să se adune și să dea de pereți cu psihopații ăștia aplaudaci la #rezistism tembel (cu consecințe numai și numai mortuare), fiecare gornist își îndeplinește curățel și feciorelnic părticica lui de intoxicație, ascunzându-se după entitățile pe care de fapt ar trebui să le protejeze cu orice preț: marea dramă a lumii noastre libere. După curulețul Fetiței cu Acadeaua își bifează bucățica lor din condica tipărită-n sufrageria magnaților lumii.
Mai mult, protagoniștii susținerii Ucrainei din punct de vedere militar – direct sau doar prin sprijinirea împotrivirii ce vedem zilnic că n-are alt rezultat decât adâncirea tragediei (livrarea echipamentelor, presupunând că aruncatul peste gard e pe bune, nu face nicio diferență pentru că forța Rusiei e prea mare) – își dau seama că de fapt sunt steroizi pentru mușchii lui Putin? Sancțiunile la fel de aplaudate precum starea Fetiței cu Acadeaua au făcut ca Rusia să vândă gaz la prețuri uriașe, având un profit de 70 de miliarde de dolari de când a început conflictul armat. Deci, doar din omleta făcută de vesticul de rând (în nici opt săptămâni) Rusia poate începe un război și cu altcineva. Am impresia că dincolo de prostie sau ticăloșie, există și-o boală pe care am putea s-o denumim… eroism-22: porniri zombie cu iz emo ce infectează din ce în ce mai serios. Bineînțeles, liderii UE au pregătit deja vaccinul, doar s-au specializat în ultimii trei ani de tras fermoare și stors PIB-uri: înghițiți foametea și inflația, păzea tulpina nouă! La o adică, în situația unei contropiri și armate (România oricum nu mai e suverană cel puțin din 2004), să nu-i aud pe fanii războiului că de vină sunt alții, că Stalin, că Marx, că Putin, că Safin, că Sharapova, că Ceaikovski, că Rock Goes Nightcore, ci să se uite-n oglindă! Să-și pozeze Dacia!
Chiar, oare când ne va spune CTP ceva legat de Madonna Gorlovka? Despre crimele împotriva umanității comise de ucrainieni? Nu că bulgărele trebuie rostogolit iar și iar, dar situația e departe de a fi Putin cel Rău vs. Dumbrava Minunată (occidentală) unde Lizuca e trimisă carne de tun, deși viața ei putea fi salvată printr-un dialog real încă din februarie (că pe Kristina Zhuk oricum n-o regretă niciun motorizat din ăsta viteaz). Interesele Lockheed Martin (ce dictează la rândul lor politicile guvernelor) au fost întotdeauna altele: #SlavaLizuca! +35 de miliarde de dolari!
Bine… Iohannis ne-a spus săptămână trecută că războiul lui Putin e de vină pentru facturile nasoale. Când de fapt problema energiei apăruse încă din octombrie-noiembrie 2021. LOL!
Actele ăstora sunt doar săparea propriei gropi. Și asta n-ar fi nimic, ba chiar m-ar satisface, dar împreună cu ei trag spre mormânt și generațiile tinere a căror existență altfel le umple gura. Rusoaica noastră, de exemplu.
Dacă vouă vi se pare normal stresul fetei (doar pentru că e rusoaică) atunci probabil ori am eu o problemă, ori într-adevăr trăim într-o distopie a binelui în raport cu răul.
Cum ziceau băieții de la Falling in Reverse în Rusia Azi 2… sau cât era?
Zombified by the lies they’ve said
We’ve become the walking dead
‘Cause everybody’s talking, bitch
And they won’t stop ‘til everybody’s zombified
They’re pumping us with lies like it’s formaldehyde
We’re dead inside
It goes on and on, let this go
We’re hypnotized
And they won’t stop ‘til you’re zombified
Întreg comportamentul autoproscriso-rușinato-curajos al rusoaicei, care cred totuși că atestă dezideratul unui tânăr de a avea măcar o șansă, de a fi întâi acceptat, apoi judecat (dacă e cazul), mi se pare imnic pentru relația muzică-imagine din Avantasia – Shelter From the Rain marca RGN. Frumusețea protagonistei lovite de ploaie, dorința ei de a se adăposti cumva, undeva, se aseamănă cu splendoarea voinței (confuziei naturale) individei chatiste din Rusia.
Pictomelodia subliniată și totodată rusoaica speriată de bombele silogismelor născocite cu fața la cearceaf (și mână pe cecul în alb) mi-au amintit și că acum vreo 15 ani inventasem 😎 pe bătrânul mIRC, serverele underground, un canal de trivia pe care-l denumisem TriviaShelter… ca draci în raport cu periferizarea multor adolescenți în comunitatea ce se lua la trântă pe întrebări de cultură generală. Sigur, nici noi, mucoșii luați constant peste picior, nu eram sfinți/atoatecunoscători pentru simplu motiv că nu prea aveam cum. Eram niște adolescenți care se comportau ca atare. Dar (sincer) inteligenții mai maturi, oameni deschiși la nou din moment ce se aflau pe teritoriul uneia dintre primele platforme de socializare internautică largă din istorie (unde nu se postau poze cu familia-disimulatoare pentru like-uri, ci se punea nițel mintea la contribuție), tot nu își permiteau ieșirea din schematismul faliei dintre generații (condiții mai degrabă), meteahnă care (cel puțin) în democrația română este mai forțoasă chiar și decât era pe vremea comunismului, în ciuda instrumentului (internet) liber ce permite lejer conexiunea gândurilor.
Din fericire, cu toate avertismentele locale pe care aveam să le pricep cu adevărat un pic mai târziu, când am înțeles că singura evadare e șansa (destinul) lui cineva care cunoaște pe cineva care cunoaște pe cineva ori racordarea la țeava genealogică ce cunoaște pe cineva care cunoaște pe cineva, Trivia Shelter mi-a dat totuși posibilitatea să cunosc una dintre marile mele iubiri. Față de care am doar suvenire pline de viață.
Ar mai fi fost emigrarea… Scandinavia, unica opțiune mai salubră – acum cu proaspetele aderări la industria armamentului american se fleoșcăie și ultimul bastion igienic.
Tărăgănarea bumbăcelii puiului de muscă vs. musca-tatăl parcă începe să capete un sens mult mai larg: lumina trebuie luată doar de la manechinul care în anul de grație 2021 fusese nevoit să pună sârmă ghimpată (LOL!) în jurul Capitoliului – chipurile simbolul democrației. Ho cu Finlanda aia… care, fie vorba între noi, a fost prima țară ce a acordat drept de vot universal (inclusiv femeilor) și care azi deține cel mai performant sistem de educație! Glonțul-bancă Lockheed Martin devine unica opțiune!
Am zis de multe ori că nu-s foarte așezat, ba telenovele prin mIRC, ba bălesc la surorile logodnicelor, ba privesc cu jind la te miri ce gravidă și/sau căsătorită, ba visez la o moartă din 1982, deci n-aș exclude ca la o adică să mă îndrăgostesc de rusoaica episodică de pe RGN. Cred că e foarte frumoasă. Oricum, e un prilej pentru o nouă pagină Rusia Azi (fac cum fac și ajung repede la 20-30 de videoclipuri greu încărcătoare haha).
În concluzie, descrierea pe care am încercat s-o fac coperții RGN (antetul) în pagina inițială am impresia că dă seama prin expunerea rockeriței din Rusia: Upper 1! 😀
We coincide, I’ll never belong to the tribe
And a song is calling me to this ship of fools
Been dying for a sign
when faith is beyond the line
When you find your love on wasted grounds
You’re taking to the sound
It’s shelter from the rain
Helloween, și mai ales Helloween-ul lui Kiske, mi s-a părut mereu savuros, dincolo de muzica în sine, pentru că răspunde simplu și concis imbecilităților ce încep cu nazi în frontispiciu: tuturor generalizărilor excesive. De altfel, muzicienii din Hamburg au dat naștere unui veritabil curent numit happy metal. Iar cantautori joviali de tip Tobias Sammet au exploatat la maximum optimismul cu distors. Avantasia e un supergrup de operă rock ce reunește câteva dintre cele mai potente figuri din domeniu (cu soundul apropiat personalității fiecărui artist invitat în parte). În piesa de față ne întâlnim cu vocile lui Kiske și Bob Catley (Magnum), dar și cu chitariștii Kai Hansen și Henjo Richter, prezențe firești pentru latura Helloween-Gamma Ray din Avantasia.
Trupa britanică I Am I, fondată de ZP Theart, fostul vocalist Dragonforce, (și) datorită piesei Silent Genocide îmi va aminti de această tânără rusoaică a cărei vină, potrivit psihopaților, e aia că s-a născut și ea undeva. Mai ales în variantă RGN 🙂 – câmpul lexical al cuvântului eleganță. Unde armele fetei (opuse ca timp, dar identice ca tehnică, semnul dorințelor esențiale de oricând) și postura sa (într-un peisaj de altfel suprarealist) sunt aceleași speranțe mereu juste pe care conduita sus menționată le-a metamorfozat în actualul aberant. Ea e ea. Și n-are de ce să tolereze lanțurile genocidului occidental cancel culture!
Adorabila cehoaică Viktorie Surmova (vocalista grupului Surma) împreună cu simpatica și dansabila trupă Victorius încheie probabil cel mai bun album al nemților (Heart of The Phoenix) cu o piesă despre care pot spune doar: subscriu ce am zis la I am I. Iar fata cu părul pădure RGN e grozavă. Cam așa o văd eu pe rusoaică: formidabilă, peste planeta ocupată de Cristiani Tudori Popești sau alți agitați gratuit.
Mă cam oftic că n-am apucat să spun și aici cum piesa Corneliei Jakobs de la Eurovision e tipul ăla de pop-jazz care poate fi exploatat în fel și chip. Nomy, muzician tot suedez, dar înclinat spre faze metalice, a făcut deja un cover Hold Me Closer în sensul menționat. Ce mi se pare haios e că rușii de la RGN parcă anticipau și ei aceeași revalorificare, postând pe canalul lor un MV pentru acest cover.
Masterplan, formația lui Roland Grapow, fost membru Helloween timp de un deceniu… chitarist care și-a regăsit drumul începând cu Spirit Never Die… Cornelia… rusoaica… DIO-ul din vocea lui Lande… dar cred că muzica și fata din imagine pot spune mai multe. 🙂 And the spirit never dies, let the music take you higher
Am stat vreo două ore până să-mi clarific cu cine dracului aduce grupul Crossnail… și cum am orgoliul să nu consult Google până când nu-mi fierb creierii… în cele din urmă mi-am dat seama: Pagan’s Mind! Eh, ambele sunt din Norvegia. Ambele sună excelent, deși avem de-a face cu un exemplu clasic de influență geografică. Crossnail au și-o colaborare cu Elize Ryd, ubicua vocalistă (Amaranthe) tare interesantă.
Au trecut aproximativ 20 de ani de la primele discuri Freedom Call. Cu toate că la vremea respectivă germanii păreau destul de exagerați și superficiali pentru ce se presupunea (tipare rigide) că înseamnă aspectul metal, chiar si urmând linia Helloween, timpul a demonstrat că se poate face symph/power fantasy melodic nefrivol (urmarea în genul cu pricina e la limita suportabilității). Acum, în 2022, mărturisesc că mi-ar fi plăcut să aud mai multe formații din zona albumelor Stairway to Fairyland – Eternity. Din păcate, nici FC n-a rezistat vremurilor, cariera ulterioară fiind cel puțin lipsită de inspirație. În orice caz, rămân discurile amintite, din care rușii de la RGN au extras (și) The Eyes of the World. Personal, piesa The Quest îmi e cea mai dragă. Eram la o curte de țară, noaptea, sub o lună foarte mișto. Pe fundal (căștile mp3 player-ului) lăsasem melodia respectivă… în timp ce vorbeam la telefon cu acea fată din TriviaShelter. 🙂 Na… amintiri frumoase și atât.
Apropo de evocări străvechi, acum n-o mai înjur pe fata de pe mIRC pentru că mi-am tăiat cândva venele din cauză că aveam așteptări absurde de la una de nici 17 ani. În definitiv, ea mi-a oferit posibilitatea să simt organic toate versurile alea cu trenuri a la Compact (locuia în provincie – norocul meu). Și, cine știe?, dacă eram ceva mai cumpătat… În altă ordine de idei, fotografia Lost Prophets aleasă de RGN are ceva din povestea liceenei japoneze din gara Kami-Shirataki (insula Hokkaido) unde un tren oprea doar pentru ea, eleva fiind singurul pasager din zona respectivă, ca s-o ducă la cursuri și s-o aducă acasă. Citez din articolul Hotnews.ro: Caile Ferate din Japonia se pregateau sa inchida gara pentru totdeauna, cand au observat ca aceasta inca era utilizata in fiecare zi de o eleva. Asa ca au decis sa pastreze gara deschisa pentru ea pana la absolvirea cursurilor. Compania chiar a ajustat orarul trenului in conformitate cu programul fetei. Bineînțeles că domnișoara din imagine zâmbește!
Unul dintre hiturile elvețienilor Eluveitie, trupă etalon pentru zona metalului folk melodic, a fost lansat în 2020 doar în limba rusă. RGN o are în catalog (versiunea originală) încă din 2017. În compoziție ne întâlnim, sugestiv, și cu un cor de copii numit Kinderchor des Konservatoriums.
Insistând pe sound-ul power în foaia asta, finlandezii de la Thunderstone, o gașcă foarte apreciată pe felia lor, aduc în versiune RGN cam același mesaj de respingere a ingerințelor care taie aripile unei fete de 20 de ani.
un gând muzical 