Natalia Bendre

Japonezii au dat-o lumii pe micuța Suzuka Nakamoto, vocalistă pe care, datorită versiunilor live, am pus-o încă de la începuturi (avea în jur de 13 ani când debuta cu Babymetal) alături de numele importante (cel puțin) heavy/power/prog melodic. România încearcă acum s-o dea pe foarte tânăra Natalia Bendre (11 ani). Din păcate, cred că parcursul orădencei, în ciuda potențialului evident, nu se va asemăna cu cel al niponei – azi o bornă.

Și asta nu pentru că Natalia ar fi colosal inferioară. Forța e acolo, abilitatea de a fluctua de asemenea, permisivitatea așijderea (firesc, destul de latentă momentan, necristalizată), control admirabil, registru sensibil, dicție impecabilă. De energie nu mai vorbim. Totuși, piesele pe care ea și compozitorii ni le-au oferit până acum trădează vechi metehne românești: epigon leniv.

Suzuka a beneficiat pe de-o parte de reciclări extrem de inspirate, îndrăznesc să spun inovatoare, pe de altă parte de sonorități futuriste. Natalia e prinsă în bula asta a noastră care nu vrea să iasă din modele luate mot a mot (de obicei Kiss, Ozzy, Bon Jovi, Judas Priest, W.A.S.P., Nightwish, AC/DC, iar de la noi Iris, Compact, vechiul Voltaj, Roșu Și Negru…). Excepțiile nu trec de raftul underground, vecinii și direct interesații (financiar, patriotic… ăia… Băgăm-2000-în-Colectiv, îndoim-berea-cu-apă) fiind singurii fani.

Sigur, melodiile sunt simpatice, plăcute, antrenante, chiar tare emoționante (Nori Călători depășește semnificativ media sugestiunii românești!), dar perimate. Producție pro. Și privind la muzica noastră, mai ales cea din ultimii 30 de ani (care nu-și mai poate construi alibiuri socio-politice), fie și dincolo de scena rock, nu prea găsesc motive de optimism.

România a avut voci bune de-a lungul anilor, însă incapabile să devină universale și din cauza pachetului întreg. Mereu m-am gândit că artiștii distinși au excelat în primul rând la capitolul petulanță, dincolo de iscusința nativă. De exemplu, Blaze Bayley, fără stoarcerea lui Steve Harris, ar fi rămăs în mediocritate. La fel și James LaBrie fără Petrucci & co. Raportându-ne la situația fonică de față (și nu numai!), îmi vine să-l înjur rău de tot pe Adrian Ordean. Printre mulți alții.

Ovidiu Anton, cel care a compus toate piesele Nataliei, nu a încercat să-și depășească starea. Cu atât mai puțin să n-o condamne la anacronism. Da, a reușit s-o evidențieze, că altfel n-aș fi băgat în seamă proiectul ăsta, dar vreau mai mult. Vreau ca ideea inserției de Babymetal, de adaos fără șabloane, dinspre finalul norilor călători să fie dezvoltată (sunt tare curios să aflu cum ar suna ceva de tip Akatsuki sau Road of Resistance în variantă Natalia Bendre – cum s-au gândit, aparent deplasat, prea nonconformist, deci nesigur, britanicii de la Dragonforce pentru Suzuka: cum ar fi?… hai să încercăm… hai să nu băltim, oferind astfel un hit mondial de profil, nu doar bucuria aplauzelor dubiosului Orizont TV).

Domnișoara noastră, în urmă cu mai puțin de 24 de ore, a declarat pentru publicația Bihor Online următorul fapt pe care îl cred exponențial pentru simptomatologia românească: Părinții mei au fost rockeri când erau tineri, doar că nu au vrut să-mi spună asta când eram mică. Cu timpul, am crescut și am descoperit asta. Iar după ce am aflat, le-am spus: «Gata! Și eu vreau! Mie asta-mi place și trebuie să mă ascultați și pe mine!.

Fata nu detaliază, nu specifică vreun plan educațional complex gândit de părinții ei (Rousseau gen 😀 ), deci putem să concluzionăm, din obișnuință, deh, că avem de-a face cu un nou eșantion în materie de păcate locale.

Din nefericire, nu toți tinerii au puterea de a se elibera (mai mult sau mai puțin singuri) din lanțuri. Și poate câțiva dintre ei au ceva de spus, numai că li se frâng aripile. Parcă videoclipul piesei Poftă de Viață e și un soi de spovedanie (autentică – citim printre rândurile interviului menționat) parentală. Urmează ca și cei care se vor ocupa de destinele muzicale ale Nataliei să își înfrângă ambianța confortabilă. Dar nu cred că se va întâmpla asta.

N-am timp de stat și nici timpul nu stă pe loc
Orizontul mă cheamă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s