Finlanda a trimis iar o piesă rock (acum cu veleități hardcore) la concursul Eurovision. Mai exact, este o melodie aflată între zonele alternative, techno-rock, nu metal, rap-rock și restul abordărilor preferate de posturi ca MTV, însă are și un pic de death metal aerisit tipic locurilor, schimbări de direcție metalcore și atitudine post-punko-funk – de altfel, compoziția face parte din albumul denumit sugestiv Violent Pop. Așadar, nu avem deloc ”underground finlandez” în discuție (slabii de înger, la propriu, cedează după nici o compoziție veritabil situată printre tenebrele Laponiei), așa cum senin declara comentatorul (traducătorul, jurnalistul… în fine) TVR în timpul semifinalei de ieri, cel puțin nu pentru scena de acolo sau pentru ăia care știu că există rock dincolo de Mitză Georgescu. A, că mulți dintre specialiștii noștri văd o muzică de nișă în orice riff mai pornit e o altă autosuficiență ce din păcate se răsfrânge și-n societate. Poate nu întâmplător Finlanda sau Japonia, țări unde publicul larg (nu mai vorbim despre analiști, DJ, VJ etc.) se interesează serios de fenomenul rock, au avut puține probleme cu Covidul (îmbolnăviri/decese raportate la numărul de locuitori).
Grupul Blind Channel nu rupe gura târgului (n-a făcut-o niciodată din 2016 până azi, și limitele fiind confundate cu plasarea underground), în caz contrar probabil n-ar fi fost la Eurovision, dar nici nu ia muzica la mișto, încercând în celebrele 180 de secunde (minutaj scăzut care îndeobște distruge aproape orice tentativă artistică fonică inteligentă) să îmbine o serie de subgenuri, fără a renunța la partea catchy, necesară unei întreceri cu specificul de față, și fără a se prostitua. Demersul nu e deloc ușor. Să faci în 3 minute ceva gândit, dar totuși accesibil, reclamă un anumit soi de aptitudini.
Spre deosebire de piesa Italiei (Maneskin – Zitti E Buoni) care se află vădit pe linia de fason Marilyn Manson și ceva psihedelic T. Rex, Finlanda vine cu o asociere Linkin Park, Breaking Benjamin, Korn, Disturbed, System of a Down, Faith No More, Amorphis, Rage Against the Machine, chiar și Beastie Boys, acestea fiind doar câteva dintre trupele sonore care influențează Dark Side. O varietate ce în timpul redus reușește să fie coerentă, în ciuda trecerii nu tocmai cursive dintre pasaje. Oricum, e lucrată, fapt neobișnuit pentru o gală de variante demo.
Dincolo de paralogismul amintit, prin presa noastră au apărut azi și alte rătăciri. De exemplu, cele care vorbeau despre reacția publicului din Rotterdam înainte ca Blind Channel să fie vestită că e în finală. Foarte surprinși și agitați, cronicarii români se tot miră cum poporul Eurovision pur și simplu a scandat numele Finlandei (declarată ultima pe lista calificaților, într-o mare tensiune), cică fapt unic (în orice caz rar) petrecut în cadrul show-ului cu pricina. Îi anunțăm că Olanda, țara organizatoare, deci arenă cu galerie formată preponderent din localnici, este și spațiul care a dat cele mai multe formații importante de trupe metal cu voci feminine, având deja o școală în sensul ăsta. Probabil se speriaseră că, printre atâtea parașute, elegii perisabile, soliste mediocre (sau soliști… uneori e imposibil să determini sexul în competiția asta) și partituri/plagiate nesemnificative, va lipsi mica oază cât de cât isteață.
Put your middle fingers up!
un gând muzical 