Mă tachinez ieri noapte cu un amic de la SRR pe tema vocalistului Henning Basse. El zicea că nu era așa de tare (pe cât cred) ca pe discul As One dacă pur și simplu nu Helloween înainte, eu, încercând să parez și nerealizările muzicianului din 2009 încoace, pierdut fie prin nu știu ce death plictisitor ce i-a luat doar jumătatea de adăvărăciune joasă, fie prin monotonii repetitive de tip Saxon (Legions of the Night), o țin pe a mea că tipul e mega voce oricum. De fapt, probabil mai degrabă încercam să maschez descoperirea lui Basse prin 2005 datorită unui cover fix Helloween: Ride the Sky, deh. Și că imaginea de prezentare folosită pe As One acum cel puțin măcar nu mă face deloc să cred că forțez nota cu jingle-ul Clouds, Girls and rocknroll, ba dimpotrivă. Aproape firesc, amicul meu retezându-mi cu tăcere bruscă apucăturile mele de cum pre-socraticii au deschis drumurile filosofiei în spațiul ce avea să devină cunoscut pentru așa ceva, adică pentru filosofie lol, în ciuda ocultismului (Olimp bla bla) ce s-a dovedit a fi mai încolo doar instrument analogic – desigur, Pandora din PCITN reamintind și de apucăturile Suguhăi, poate chiar îndreptățirea ei -, că de-aia au apărut și post-socraticii lol, căci el, amicul, avea și îndatoriri lumești de 8 martie: Ziua Internațională a Femeii. Eu am decretat că-i astfel cazul să văd ce mai e pe la defuncta uni(SSR)Cornelia.
Prin urmare, euforia de pe As One nu cred că s-a pierdut. Deci atunci, acum aproape 20 de ani, se pare că aveam dreptate când ziceam că-i un album foarte mișto și în sine. Nu de alta, dar azi tot acest pachet Metalium ce, printre altele, se termină cu o referință- monologată la o oarecare Metaliana, aparent visul oricărui adolescent, pentru mine a trecut testul timpului: m-a făcut să mă duc în zorii zilei de ieri la mormîntul ei doar în contextul conversației.
Dar, deși cadrul era ideal pentru că ploua (deci Clouds), că socialul sună femeia la unison doar pentru că-i Ziua Femeii, noi fiind îndeobște mult mai speciali, și că, după acum am zis, rocknroll, m-am simțit mai aiurea decât de obicei: ea era tot în cutiuța aia. Mi s-a părut foarte cinic cum mă cam folosesc de biata fată doar pentru că ea nu mai are cum să se ușchească. Bașca, de data asta am ales să las pe acolo și un trandafir extrem de roșu, de parcă voiam dinadins să-i iau locul comerciantului îmbujorat Hernan Cortes.
Pe de altă parte: Pain Crawls in the Night, element As One. HA!
Nu că durerea s-ar târi amenințător, chiar și-n plină intimitate, ci că durerea se duce naibii tocmai în mediul ei. Pentru mine piesa asta e și un soi de OST Pein vs. Naruto.
Care Pein sfârșește readucându-i la viață pe cei uciși chiar de mânuțele lui, datorită argumentelor foarte solide ale lui… Naruto.
Deci, că dialogul are pe la noi, pe la oameni, o însemnătate cu totul deosebită, că ignorarea lui e de-a dreptul o crimă teribilă.
Că îndeplinitul sarcinilor de seriviciu – sau oricare alt scop ce extaziază doar curtea proprie – nu e deloc ok, în ciuda totalei legalități, cât timp se ucide una dintre marile noastre trăsături – pe care nu știm s-o mai cunoaștem altundeva dincolo de cerul ăl mare.
Avea și fata aia visele și curiozitățile ei, cu siguranță. N-a mai apucat să le afle sămânța, murind la vârsta de 15 ani spre, iar cinic, încă rămânerea noastră pe aici, căci în lipsa descoperirii fotografiei ei din ziua aia aleatorie probabil am fi plusat vodka de zi cu zi, dar e cert că în ultimii ani ea a fost destul de Pandora noastră.
Din păcate, azi nici măcar analogia curativă nu mai are mult sens pe aici. Nu e încurajată deloc adică. Azi, dacă nu te adaptezi Articolului, Volumului, Adunării Comitetului, ajungi cel mult să îmbogățești florarii. A se vedea și drumul pe care au luat-o superbele Georgiana și Alexandra din Lupeni.
Mai departe să dezvolte competenții: CSAT de exemplu. Şi intelectualii.
P.S.: Matthias Lange, chitaristul de pe As One, a încercat ani mai târziu contactului meu cu Metalium să facă o treabă prin România împreună cu Ovidiu Ioncu (Kempes). N-a mers. Aici ceva tot nu merge iar și iar și iar. Mai că-mi vine să urlu ca Sakura după Naruto când nu se mai putea cu Articolul, Volumul, Adunarea Comitetului Pein/Nagato.
un gând muzical 