De obicei, tendința pe care o am când citesc deja sinonimia dintre spectacular și presă (a noastră, românească) este să mă gândesc la dictatura consumului (sub pretextul căreia asta nu-i o șșșștire ce nu – strict – vinde), absolutism ce-și justifică maniera sub așa-zisele doleanțe publice venite ca efectul sistemului de educație autohton precar.
Totuși, dacă răsfoim printre postările cetățenilor din secțiunile de comentarii ale publicațiilor de presă, vedem la fiecare pas nemulțumiri stridente cu privire la metodica senzaționistă și chiar mincinoasă (clickbait). Prin urmare, nu e ca și cum pe aici există o mână de oameni deștepți care de deștepți ce sunt nu pun botul la nemernicii din presă, ci sunt mulți cetățeni dezgustați de stilul instituției ce se presupune că veghează (rebel) la dreptate.
Desigur, nu avem toate cifrele la dispoziție. E posibil ca mult mai mulți cititori, ca urmare a educației precare, să susțină clickbait-urile cu pricina. Astfel s-ar explica abnegația presei noastre de a marșa în general pe momeli grotești.
Dar nu m-am apucat acum de tastat ca să fac sondaje de opinie, ci ca să tastez un alt gând care mi-a venit văzând bombardamentul presei cu atracții apocaliptice: psihopatia autorilor.
Ziceam acum câteva luni, ascultând jingle-ul Radio România Cultural Crăciun fără breaking news, că atunci când e cazul, da, trebuie din plin breaking news. Că ascunsul mizeriei sub preș, în ideea snoabă că distanțarea înnobilează, e o mare porcărie ce cu siguranță nu culturalizează întru mai bine. De exemplu, când are loc un episod de tip Colectiv atunci, da, toți termenii catastrofali își au loc. La fel când două puștoaice care își apațin se aruncă de pe fabrici dezafectate pentru că nu mai puteau cu Articolul, Volumul, Adunarea Comitetului.
Nu știu însă cum se face că tocmai în cazurile necesare, tocmai atunci când contează, batista se pune destul de repede pe țambal. În schimb, apocalipticul își face mereu loc în presa noastră, secundă de secundă, deși momentele de profil sunt repede uitate.
Se trece la altele. Spre exemplu, la cum starea vremii ne va nenoroci, ne va beli, ne va viola cu zile, deși pe cerul patriei nu se întâmplă absolut nimic ieșit din comun (ca urgii pe durată scurtă – tornadă de exemplu), ba dimpotrivă, ghioceii rânjind încă đin ianuarie, norii fiind dulcegi conformi zonei. Continuă s-o facă.
Și chiar dacă autorii nu sunt direct învățați să redirecționeze atenția, căci manifestul Georgianei și Alexandrei din Lupeni are darul de a merge până la putregaiul ce le-a dat adaptaților o diplomă pe baza căreia s-au angajat în presă, tot apare sentimentul foarte bizar de însetare de sânge.
De ce ar vrea jurnaliștii respectivi, fie și presupunând că n-au intenții cvasiconspiraționiste, să inventeze o Apocalipsă atunci când ea cel mult se stinge din primul silogism?
Cum de au stomac să folosească cele mai tari cuvinte din nu știu ce 3:16 când în fapt nu se petrece nimic mortuar?
Cum nu de nu le cade mâna să menționeze la foc continuu nenorociri fabuloase când uneori chiar se întâmplă atrocități?
Oare oamenii ăștia, jurnaliștii ăștia, dincolo de orice aspect financiar și de orice dictat, chiar pun capul liniștiți pe pernă știind că au inventat o tragedie – în condițiile în care chiar se întâmplă tragedii?
M-am întrebat astfel dacă nu cumva jurnaliștii ăștia chiar își doresc nenorociri!
Ana-Maria Roman, de exemplu, jurnalistă Excelentă Antena 3 CNN, țopăia de fericire printre… nici cadavre nu mai erau prăjiții ăia… de la fumegândul Colectiv. Urlând de fericire că ce meserie frumoasă are ea. Printre sirene, printre urlete, printre tineri duși dracului.
O fi fost un caz izolat, vreo dusă cu pluta, m-am gândit atunci. Doar că citind TOATĂ presa noastră de azi, văd aceleași apucături pentru teribil. Iar dacă Ana-Maria Roman măcar ar fi pe undeva de înțeles, că doar asista pe viu la cum mor tineri claie peste grămadă în buricul capitalei unei țări pline de mari valori și parteneriate strategice UE și NATO, pe fătucile de la vreun News18.ro zău că nu le diger.
Ele nu văd direct ce a văzut Roman și totuși parcă vor dinadins să experimenteze ceva similar, folosind termeni care mai de care mai apocaliptici în textele lor ce pe fond vorbesc nu doar despre normalitate, ba chiar despre mai bine (starea vremii din România).
Întrebare: de ce ar vrea un om zdravăn la cap să vadă ce a văzut Ana-Maria la Colectiv?
Și am ajuns să mă întreb dacă nu cumva jurnaliștii ăștia sunt bolnăvicioși de-a dreptul. Ei, ele, domnițele de la News18.ro, par oameni ca noi toți. Dacă le oprești pe stradă îți vor spune CU DRAG care autobuz duce unde trebuie. Însă calea vieții lor s-a ahtiat de însetarea de sânge.
Dacă citești C.V.-ul public al domnițelor de pe News18.ro, mai că-ți vine să crezi că România a făcut un pas înainte prin lumea astea liberă, că au sămânță Idealurile Revoluției din adăugirea de la revizuire. Că-s uitate vremurile aberante de tip Scânteia și Sportul Românesc și Teodor Brateș și Ovidiu Ioanițoaia, că e gata cu formele fără fond, că meritocrație, că ce drumuri orgasmice se deschid tinerei generații.
Doar că… mi nu-mi pare că e gata deloc. Falsificarea e tot aia. Diferă doar forma.
În momentul în care panichezi populația cu minciuni doar de dragul unui click bait, remunerat de nu știu ce jeg de reclamă la păcănele, înseamnă că n-ai înțeles nimic nici din adevăratele tragedii, nici din cărțile pe care se presupune că le-ai citit pe la facultățile ce ți-au dat o diplomă pe baza căreia ai ajuns redactor șef. Căci, da, eu unul interpretez termenii jurnaliștilor ăstora de 3:16 ca alertare, ca pericol de luat în seamă, nu doar ca ceva inofensiv sub steagul consumerismului merge și așa.
Sau ai înțeles, dar ești psihopat.
Mie a început să-mi cam fie teamă, nu doar silă.
Jurnaliștii ăștia umblă liberi printre noi. Or, dacă ei sunt pe de-o parte atât de însetați de sânge, pe de alta atât de reticenți la autenticele drame care prin natura lor scot căile comode din zona lor de confort fără ca Paznicul Democrației să ia atitudine, atunci eu unul nu prea văd cum cineva ca Georgiana și Alexandra din Lupeni ori Andreea din Argeș să se poată pe bune salva.
Cine i-a angajat în presă? Și-n baza a ce? Diplomelor? Pe care cum le-au obținut din moment ce n-ar fi trebuit să treacă clasa a II-a la cum scriu? Sau au dat concurs? Daca dă, cine le-a fost competitor? Armin Nicoară? În cazul ăsta de ce n-au fost și competenți prin preajmă?
Cred că într-o lume zdravănă la cap, Georgiana și Alexandra ar fi fost redactor șef prin presa noastră, românească – sau măcar ar fi bătut pe la porțile elitelor. Nu domnițele de la News18. Doar că fetele alea din Lupeni n-au ales calea scurtă.
Și mai e ceva: oricât ar fi fost ele de sinucigașe nepotrivite Articolului, Volumului, Adunării Comitetului nu știu cărei pseudoștiințe psihopupu, cert e că puștoaicele n-au fost psihopate!
Căci un psihopat face rău societății. Precum fac toți prostituații ăia intelectual ce pretind prin C.V.-uri că-s Paznici. Georgiana și Alexandra s-au ținut de mână uitându-se la nori înainte de împlinirea lor cât de cât, chiar înainte de a putea fi licențiate, masterate, doctorande, redactore senzaționiste.
Georgiana și Alexandra s-au dus, domnițele din presa noastră, românească, au rămas.
Am tot avut în ultima vreme tentative de Ocean Dream – As I Die (imnul Sky Sound Radio pe Martie: de să mai ducem doar mărțișoare pe la mormintele fetelor – noastre – care își aparțin). În final, nu mi-a plăcut niciun rezultat. Am tot postat felurite foi, le-am șters, iar le-am republicat, le-am tot rearanjat, reveneam, reașezam… ceva tot nu-mi ieșea la socoteală cu dat dracului.
| Mitternachtstanz-ul semnat Deep Sun descoperit recent la Prog Palace Radio însă mă satisface. Refrenul din As I Die + finalul videoclipului oficial mi s-a completat în sfârșit datorită unui dans propus de către trupa Deep Sun. Batalionul Îngerilor îmi revine așa nu doar ca ursuleț de pluș sau trandafir de pe lângă oase, ci joacă-n Mitternachtstanz, arenă unde Georgianele și Alexandrele din Lupeni sunt vs. apsihopații care încurajează și promovează și protejează doar psihopați. Că domnița redactor șef Anca Andrei, fie doar și ortografic, evident, din captura asta de pe News18.ro, ar trebui să mai dea prin clasa a II-a, nu să ne tot flendure licențele și masterele și doctoratele ei, e de asemenea frustrant din moment ce mementoul puștoaicelor Georgiana și Alexandra din Lupeni a fost scris impecabil. What is lost will be found If I fall, I will rise Through the flames, from my ashes Like a shooting star Scraping through the sky Make a wish on me as I die for you |
Mitternacht, Mitternacht – Singen, trinken, alles lacht!
un gând muzical 