Kamelot – One More Flag in the Ground (2023)

Când am vorbit ultima dată cu Greg Standford de la Prog Palace Radio pe tema viitorului album Kamelot, ambii ne-am exprimat dorința ca-n această eră Tommy Karevik maniera să conțină macăr un pic din Sacrimony, având în vedere că mai toate celelalte compoziții post-Khan suferă atât la capitolul instrumental, cât și la cel sentimental, în ciuda prestației vocale de excepție pe care mereu o oferă pompierul suedez de la Seventh Wonder. Ei bine, noul single Kamelot, lansat în urmă cu aproximativ 10 ore, pe mine unul m-a surprins teribil.

Nu este nici Sacrimony, nici ce se întâmpla cu Khan, dar este Kamelot. Un Kamelot la mod Korn+Manowar+Pain of Salvation. Și un soi de hardcore ce amintește chiar de Rage. Și elemente orientale (de altfel, Myrath urmează să deschidă concertele Kamelot din viitorul apropiat)! Un amestec ce păstrează soundul impus de Youngblood în ultimii ani, dar care se apropie de atitudini muzicale pe care grupul de față le-a cam ținut sub preș.

Și când zic atitudine mă refer la sacadarea nu-metal de tip Korn, una situată la granița psihedelicului (bănuiesc că se cunoaște fundația albumului de debut din 1994), la postura Battle Hymn și la cântatul voit demiurgic de tip Steve Wilson (aici Kamelot ne amintește că vrea să fie totuși o trupă de prog.).

Intensitatea nu-metal de factură prog…. metal ne oferă cumva o nouă variantă de Kamelot. Decorul adaptat la lumea lui Goethe prin care americanii s-au impus pe scena rock-ului modern se regăsește acum într-o formulă mult mai directă. Mă bucur să aud că Thomas Youngblood utilizează în sfârșit caracteristica mai războinică pe care o are glasul lui Tommy (capitolul unde îl depășește categoric pe Roy Khan), renunțând la obsesia pentru dramolete pe care doar anumite timbre sunt capabile să le susțină. Cred că e genul de piesă pe care o s-o aprecieze atât fanii power, cât și ascultătorii de faze mai rafinate.

One More Flag in the Ground face parte din viitorul album intitulat The Awakening ce va apărea la mijlocul lunii martie. Momentan mai notăm doar că foarte interesantă chinezoaică Tina Guo, violoncelistă pe care am cunoscut-o prin intermediul albumelor lui Derel Sherinian (clăparul din perioada de aur Dream Theater), este invitată pe câteva piese. De asemenea, revine Simone Simons, solita grupului Epica (titulatură etalon de sympf metal ce și-a tras numele după albumele amintite din scrierile lui Goethe). În fine, sunt foarte curios cum va suna piesa cântată în duet cu Melissa Bonny, vocalista Ad Infinitum, trupă care în ultimii trei ani și-a consolidat un statut apreciabil pe teritoriul metalului simfonic.

I am a warrior and I`m coming home

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s