După cum se știe, problema noastră cu intelectualii (de TV) autohtoni e că mai niciodată ei nu-și aparțin. Adică, dincolo de duhoarea jumătăților de adevăr pe care le expun, putoare infinit mai nașparlie, propaganda pură măcar având scuza că-i ușor palpabilă, deseori mult mai estetic decât suntem noi, cetățenii, capabili s-o facem, e că ei,… Citește în continuare John Cena – My Time is Now

Din același ciclu autohton: marea belea nu-i prostia maselor cât prostia elitelor. În episodul de azi - Valentin Protopopescu, realizator de marcă la ditamai Radio România Cultural (altfel gazeta snobilor de dreapta). Dau și eu la Eurosport ca să mai văd ceva de la Wimbledon. Juca Bianca Andreescu. Și din 5 în 5 secunde, comentatorul… Citește în continuare Millennial Reign – Trust (2024)

Sub stindardul Conferinţa Naţională România Inteligentă avem parte doar de superficialitate, comoditate, ignoranță și prețiozitate. Ce nu înțeleg ăștia, sau nu vor să priceapă, e că drogurile și alcoolul sunt rareori cauza, deseori consecința. Ce nu înțeleg mărimurile noastre publice, sau nu vor să priceapă, e că doar exaltarea formei nu va îmbunătăți fondul. Degeaba… Citește în continuare Universal Mind Project – A World that Burns

Și dacă tot suntem noi cu gânduri muzicale, România recentă aproape blocându-se-n intenții de profil, trebuie să spunem că tocmai isteria din jurul concertului Coldplay de la București ne-a bucurat foarte mult. De la șefii SRI până la marii popi, de la jurnaliștii de frunte până la politicienii de vârf și de la personaje celebre… Citește în continuare Stela Botez – Vinișor vs. Myrath – Temple Walls

Am avut azi de făcut niște drumuri în ciuda canoanelor sfătoase ANM-istice. Și singura parte bună a poveștii caniculare din București și a poveștii mele în general, în special din autobuze, au fost fetele evident vizibil foarte mișto, râzând minunat și vorbind (!!!!!!) și făcând caterincă de ipostaza lor forțată, animație aproape de exod pe… Citește în continuare Perseus – Il Labirinto Delle Ombre vs. Frameshift – La Mer

Printre enormitățile care ies de obicei la suprafață când are loc un eveniment sportiv important, presa noastră de specialitate cu rating (că vedetele nemeritocratice ne interesează aici) s-a întrecut azi, după meciul România - Ucraina, în bizarerii tembele. Dincolo de faptul că Dan ~Zlovenia, Zlovacia, Izdrael și Belgea~ Filoti și Lucian Lipovan, doi jurnaliști care… Citește în continuare Sunburst – From the Cradle to the Grave (2024)

Ghiciți personajul: în această seară milița a devenit... poliție!. Dacă ar fi să mă întrebe cineva care-i de fapt treaba cu Articolul Adunării Comitetului pe care o repet obsesiv pe aici de ceva vreme, cred că cel mai bun răspuns l-aș da prin intermediul Proclamației de la Timișoara, mai exact prin rândurile de final care… Citește în continuare Jean Moscopol – Totu-i Perfect vs. Babymetal – From Dusk Till Dawn

Cred că o foarte mare problemă autohtonă de actualitate nu este nici măcar teoreticul comod (ex: felul în care răsuflă sistemul educațional), cât practica ce ea însăși a devenit strict metodică. După câteva tastări recente de pe aici, prin algoritmii Youtube, altgoritmii ăia blamați cândva și de mine (bula în care la o adică se… Citește în continuare Carmen Trandafir – Vino Iubire, Nu Mă Ocoli! (1996)

Pe cât de mult ador proiectul ăsta încă de pe vremea când Suzuka la nici 15 ani băga-n buzunar (live!) majoritatea vocaliștilor prog/power, pe atât de mult mă enervează. Iar acum, prin noua piesă, parcă mai mult decât niciodată simt în același timp euforie și nervi. Pentru că RATATATA e un single care pe de-o… Citește în continuare Babymetal & Electric Callboy – RATATATA (2024)

Astăzi apare oficial ce-l de-al 14-lea album de studio Evergrey. Și cel de-al nșpemiilea disc pe care Tom Englund îl propune-n ultimele luni... via Redemption, Silent Skies și câte și mai câte. Totuși, nimic din cantitatea asta, pe care volum am tinde mai degrabă să-l opunem calității, nu sună deloc rău. Ba fazele Silent Skies… Citește în continuare Evergrey – Say (2024)

Insist un pic. Nu de alta, dar tinerii noștri de azi care-și aparțin își iau singuri câmpii. Nu mai trebuie să-i ducă cineva la Canal. Desigur, Micul Meu Univers venea imediat după niște puțini ani de la ciudățenia noastră de final optzecist. Cam ca Liceenii RocknRoll. Totuși, piesa, pe formă, ca și regenerarea pre-fabricată a… Citește în continuare Carmen Trandafir – Micul Meu Univers (1993)

Evenimentul ăla de tip Black Black Club din YYH, aplaudat live frenetic zilele trecute-n Sala Polivalentă, a fost întors pe aproape toate fețele în presa noastră de specialitate. Cu o excepție: fondul problemei. Niciunul dintre formatorii de opinie și dătătorii cu părerea de frunte (GSP) nu a scos o vorbă despre faptul că fetele care… Citește în continuare Yasashisa wa Nemuranai vs. Nocturna – Daughters of the Night

E o asemănare foarte enervantă între elitismul adolescenților promovați azi prin mass-media și elitismul unor subgenuri muzicale mai moderne. Butonam ieri televizorul. Am dat la Metropola TV peste o puștoaică de liceu... hai să zicem acum că doar destul de firav îmbrăcată, care spunea încrâncenată, sub sloganul presei cu pricina ce titra Tineri de Succes,… Citește în continuare OU – Fratility (2024)

Treaba asta, cântată pe la începutul anilor 2000 mai degrabă ca efect continuator (comercial) Fata din Vis și chiar Călător Spre Infinit decât ca piesă de sine stătătoare, arheologic vorbind lol, cred că a cam a fost pe picior de egalitatate cu îndrăzneala actuală a japonezilor de a plusa popul autohton peste heavy metal, cu… Citește în continuare Compact & Carmen Trandafir – Când Mă Gândesc La Tine

Un băiat de 10 ani tocmai și-a găsit sora spânzurată în nu știu ce magazie dezafectată din Sibiu. Fata, tot de 15 ani, ca și precedentele noastre numărători peste numărători recente (deși nu suntem în război cu nimeni lol), ținuse morțis săptămână trecută să semneze fișa de înscriere la Liceul de Arte local. Potrivit presei,… Citește în continuare APOC – The Only Way Is Up

Bunica-mea m-a rugat azi să mă gândesc la un roman de dragoste pe care să-l dea cadou nu știu cărei vecine. N-am intrat în detaliile cererii lol Dar având o oarecare idee despre potențiala destinatară cam la fel de întârziată mereu cu căștile pe urechi, i-am sugerat repede bătrânei foste ziariste: Pânza de Păianjen de… Citește în continuare Maki Ootsuki – Dear Sunrise (2024)

Sau pe sistemul Belindei Carlise: I can hear the whistle, military train,I was dancing with my baby in the summer rain. Au trecut aproape doi ani de când n-am mai un Rusia Azi pe aici. Timp în care cică marele Urs, așadar capabil prin excelență denominativă, după cum ne anunță zilnic presa noastră haștag liberă,… Citește în continuare Rusia Azi 8

Dau ieri noapte un whatsapp celor trei amici de la SSR: slujbă personală! (poza din stânga). Știam că există ocultisme la 40 de zile, dar nu și dacă e vreo pomană specială la 40 de ani - 4 decenii de când nu mai e pe aici superba unicornelia noastră; ancorată acum pretutindeni radiofonic. Unul dintre… Citește în continuare Damian PRIEST –  Rise For The Night

Dacă aproape tot internetul a explodat, încerc și eu un fel de recenzie pentru episodul 2, sezonul 5 din Demon Slayer - ca întotdeauna, fără vreo remunerație 😦 . Și cred că cel mai potrivit ar fi să descriu treaba cam cum probabil ar fi trebuit să descriu de la bun început bolșevismul nostru cumplit… Citește în continuare Balance of Power – Never Be Here Again (2024)