Telefonul mobil de azi, ca aparat, n-ar fi mare scofală fără internetul din el. Iar internetul este de departe cea mai tare invenție a omenirii. Prin urmare, noile reglementări privind cât și cum și când poate un tânăr să folosească telefonul mobil în școli nu doar că sistează abrupt cam singura noastră născocire epocală ca rasă, deci nu doar că înfrânează un instrument uluitor de cunoaștere, antitetic pretenției progresiste, ci reduce însăși ideea de democrație.
Se spune că în Grecia Antică fel de fel de cetățeni ridicau mână-n agore și își spuneau păsul. Of care era și ascultat. Cu atenție.
Posibil să fi fost așa. Ce știm cu siguranță e că istoria i-a reținut doar pe cei care au avut – sau și-au clădit – șansa să fie reținuți. Când poate și alții, din varii motive triste, n-au mai ajuns până la noi.
Nu știm cu adevărat ce a avut fiecare cetățean de spus de-a lungul istoriei. Iar esența democrației stă tocmai în importanța vocii tuturor.
Ei bine, internetul tocmai asta face: dă posibilitatea, pentru eternitate!, ca fiecare gând al oricui dacă nu să conteze momentan, măcar să rămână undeva.
Așadar, dincolo de beștelirea unui instrument fenomenal de cunoaștere, din niște click-uri simple putându-se a fi dublată materia predată, decidenții noștri haștag valoroși și haștag liberi de azi restricționează brutal minunăția vremurilor noastre.
Considerând că tinerii merg paralel valorilor educaționale fiindcă telefoanele mobile distrag atenția, decidenții noștri par a pune mult mai mult preț pe formă decât pe fond. Pentru că nu telefonul în sine e buba, ci metodica.
Am mai zis: pe net poți la fel de bine să citești Platon sau Kant. Netul e așadar bun pe cât e rău.
Răul și binele au existat dintotdeauna, nu-i vreo găselniță modernă. Trafic de carne vie a existat dintotdeauna. Da, internetul facilitează banul sexual, dar același internet facilitează și ascultatul de orice muzică, de dus la orice bibliotecă. Aşa şi cu viața. Ăştia distrug existența doar pentru că nu-s în stare să lupte cu răul. Madara gen.
Deci nu aparatul în sine e buba, ci cum e el folosit.
Iar a refuza sub formă de-a dreptul legislativă ca telefoanele mobile să nu mai fie folosite în timpul orelor școlare înseamnă doar a refuza timpurile în care trăim, anume frica prostului de cunoaștere, de asemenea valabilă epocal, și a refuza coercitiv minunăția dezvoltării imaginației – cam singura șmecherie care ne diferențiează ca rasă în Univers. În loc să fie bucuroși pentru că pot complementa școala prin tehnologia modernă, ba chiar având resurse fantastice de a stârni imaginația și interesul, decidenții preferă interdicția. Atât îi duce capul. De parcă așa tânărul va fi brusc absorbit de poeziile lui Dan Deșliu sau ce căcaturi se mai predau rece prin școală.
Peste 2000 de ani, dacă prin absurd va mai exista cineva pe planeta asta, noi vom putea fi cu ușurință reperați. Internetul, așa cum îl știm acum, stochează datele și spusele fiecăruia. Nu mai trebuie să aflăm gândurile nu știu cărui prăjit de pe la Pompei doar pentru că s-a găsit hâț băftălău nu știu ce hârtie-n țărână. Sunt suficiente niște click-uri ca să auzim ce au avut de spus și ceilalți – iar asta în definitiv e esența democrației.
Din păcate, șefuleții și directorașii noștri se tem foarte tare de orice discuție privind Articolul, Volumul, Paragraful, Instrucțiunea Adunării Comitetului. Ei au prins, pe bună dreptate, ideea dezvoltării via acțiune. Doar că e o jumătate de adevăr în practica lor pentru că internetul facilitează călătoritul în absolut toate formele.
un gând muzical 
wow!! 40Trei (Vo Williams, Nightwish, Xandria)
ApreciazăApreciază